RONI te ajuta sa redescoperi margaritare si valori

Citeste noutatile aparute in revista Roni !

RONI……pe drum spre cer!

Deoarece revista Roni poarta nume evreiesc… deoarece Israelul este poporul ales… va aducem mai multe informatii legate de poporul Israel!

Israel… un popor iubit de Dumnezeu!  Israel… o inima de cer! Israel… un popor zdrobit… Israel o inima ranita!…

Mai multe despre acest popor minunat, accesand link-urile atasate!

Rugati-va pentru pacea Ierusalimului!

……………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………

Mai important decat crezi…. misiunea! Simona Ilioni dezvaluie o mica parte din activitatea ei misionara! Merita vazut…

Mai multe detalii in viitor, intr-un interviu realizat cu Simona Ilioni, in care vom sta de vorba pe larg despre indepartata Indie…

partea 1

http://www.youtube.com/watch?v=S3Q_6DJ1B9U

partea 2

http://www.youtube.com/watch?v=FXuZPgCsgeI&feature=related

………………………………………………………………………………………..

A aparut o noua pagina de Jurnal de Israel… afla ce se petrece in viata si familia unui evreu! Cu detalii Daniel Stanger, din Nazaret, chiar cel in viata caruia se intampla aceste lucruri!

… despre Trinitate vorbeste Ligia Trinca din Zaragoza

Informatii utile si secvente din viata… gasesti in paginile revistei RONI! Scopul nostru pe acest pamant este important, mai important decat credem… deaceea Roni cauta pentru tine semnificatii… Roni, un colt de cer!

Citeste Roni pentru ca esti tanar…!

Interviu Trupa Proconsul

Trupa Proconsul a debutat în anul 1999 cu piesa “De la ruşi…”, piesă care a devenit rapid un hit. Anul acesta se împlinesc 10 ani de la înfiinţarea trupei, iar cu această ocazie, baieţii se pregătesc să lanseze pe data de 28 Noiembrie, la Sala Palatului, un album intitulat “Sens Unic”. Membrii trupei Proconsul ne-au declarat că : “Fiecare piesă vorbeşte despre categorii diferite de oameni şi  despre stările lor, iar, tu, ca ascultător, eşti împins într-un mod subtil să receptezi “susurul blând” al dragostei care a fost turnată prin Duhul”.

Trupa este formată din Bogdan Marin (Bodo) la voce, Dragoş Dinca la chitară şi backing vocals, Robert Anghelescu la clape şi backing vocals, Karoly Visky la bass si Vali Petricenko la tobe.

1. Bună, băieţi ! Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să ne acordaţi un interviu. În urmă cu câţiva ani s-a  zvonit că o parte din trupa Proconsul s-a pocăit. Ceea ce era doar un zvon, s-a adeverit a fi adevăr. Ce v-a determinat să vă întoarceţi faţa către Dumnezeu, ţinând cont  de faptul că aveaţi şi aveţi succes şi faimă?

Aşa cum am mai spus şi în alte interviuri, a fost alegerea Domnului. În componenţa actuală a trupei nu suntem decât doi creştini botezaţi, lăsându-l pe Dumnezeu să işi reverse Harul şi asupra celorlalţi zece colegi (am numărat şi echipa tehnică). Cît despre succes şi faimă, acestea confirmă, încă o dată, că Dumnezeu a avut în planul Lui ca mai întâi să “tragă El clopotele” pentru noi, pentru ca mai apoi să o facem noi pentru El.

2. Ce s-a schimbat în viaţa voastră după ce v-aţi întors la Dumnezeu?

Absolut totul, începând cu credinţa şi terminând cu fapta. S-au schimbat prieteniile noastre, s-au schimbat  ordinea priorităţilor şi mesajul muzical, iar dragostea şi interesul pentru aproapele nostru au crescut exponenţial.

3. Cum au privit prietenii voştri, familia, fanii şi presa vestea convertirii a câtorva membrii din trupa Proconsul? Care a fost reacţia lor?

Câţiva dintre prieteni s-au acomodat cu noua noastră viaţă, alţii însă nu, şi s-au retras din vieţile noastre. Familia… nu se poate opune puterii regeneratoare a Duhului Sfânt, iar fanii şi presa… tocmai află “vestea” oficial, deci, încă nu ştim ce părere au.

4. V-aş ruga să ne împărtăşiţi una sau două experienţe cu Dumnezeu, experienţe pe care le-aţi avut după ce v-aţi  predat viaţa Lui.

Ca şi trupă, cea mai puternică experienţă este oprirea ploii în momentul în care trebuie sa ne suim pe şcenă. Acest “fenomen” a devenit deja o mărturie acceptată chiar şi în lumea showbiz-ului. Experienţele personale sunt mult prea multe pentru a le povesti aici.

5. Care este diferenţa dintre viaţa trăită cu Dumnmezeu şi viaţa pe care aţi avut-o înainte?

Acum avem o conştiinţă nouă, plină de nădejdea mantuirii – a noastră şi a familiilor noastre. Muzica a trecut pe planul al doilea şi avem o Călăuză, Duhul, şi o ţintă – Dragostea. Am intrat şi noi în făgăduinţele făcute lui Avraam!

6. În 28 noiembrie, la Sala Palatului din Bucureşti veţi avea lansarea noului album Proconsul, intitulat Sens Unic. Ce aduce nou acest album?

Acest nou album marchează o schimbare radicală în mesajul nostru, în crezurile noastre exprimate prin texte. În rest, noi am rămas aceeaşi instrumentişti, cu acelaşi stil de muzică – Pop Rock, cu o tehnică ceva mai avansată şi cu Isus, care ne aduce inspiraţia.

7. De ce Sens Unic?

Pentru că cei care participă la acest spectacol şi, prin extensie, cei care vor asculta discul, vor fi călauziţi într-un final să aleagă, din noianul de direcţii posibile, Sensul Unic – cheia mesajului din acest album. Fiecare piesă vorbeşte despre categorii diferite de oameni şi despre stările lor, iar tu, ca ascultător, eşti împins într-un mod subtil să receptezi “susurul blând” al dragostei care a fost turnată prin Duhul.

8. V-aţi dori ca la această lansare să fie cât mai mulţi creştini evanghelici? Dacă da, de ce?

Ne-am dori să vină cât mai mulţi oameni care să işi deschidă inima în faţa muzicii, în faţa  bunului simţ, în faţa dragostei şi a lui Dumnezeu.

9. Aş vrea să vorbim puţin despre planurile vostre de viitor. Am înţeles că în anul 2010 aveţi intenţia să organizaţi, alături de alţi artişti creştini, o seară de închinare dedicată lui Dumnezeu. Este adevarat acest lucru şi, daca da, aţi început să lucraţi la acest proiect?

Da, avem intenţia să organizăm un astfel de eveniment cu trupe de închinare solide şi vrem ca acest concert să fie ca o sărbatoare muzicală creştină, pe care să o împământenim ca eveniment anual. A sosit momentul să înţelegem că pur şi simplu Dumnezeu are nevoie de cât mai multă laudă şi unitate în credinţă şi că acest lucru poate fi făcut şi cu o chitară, cu un bass, cu o tobă, un ţambal, un acoredon, un nai, o harpă, un clarinet…. şi cam cu orice instrument la care vă puteţi gândi. Toate îi plac Domnului, iar dovada este talentul fiecăruia, pe care tot El l-a dat…. şi sigur nu l-a dat degeaba!

10. Am aflat, dintr-un interviu acordat de curând unui site creştin, că intenţionaţi să scoateţi un album exclusiv cu piese religioase. Pe cînd preconizaţi că acest album va putea ieşi pe piaţa din România?

Ne dorim foarte mult ca, spre sfârşitul anului viitor, cu ajutorul Domnului, să scoatem un disc cu zece – douăspreceze piese închinate Lui.

11. Pe viitor intenţionaţi să  cântaţi doar muzică creştină?

Dacă Dumnezeu aşa ne-a hărăzit, aşa vom face. Toate atârnă de vremuri şi de împrejurări.

12. Cine compune piesele ? De asemenea, v-aş ruga să ne şi spuneţi  povestea din spatele unei piese pe care voi ati compus-o.

Robert este cel care compune majoritatea pieselor, împreună cu Dragoş. Muzica este prima creată, urmând să capete un text care, de multe ori, are în spate o poveste inspirată din vieţile noastre. De exemplu, la începutul anilor 90, când încă eram apăsaţi de răul comunismului, am încercat să găsim un “ţap ispăşitor” pentru toate neîmplinirile şi nereuşitele noastre şi nu am găsit altul mai potrivit decât “De la ruşi”.

13. Cu siguranţă aţi fost şi judecaţi de unii creştini pentru că aţi continuat dupa convertirea voastră să cântaţi muzică laica. Aţi fost dezamăgiţi?

Nu suntem dezamăgiţi pentru că asta ar insemna să avem aşteptări de la oameni, pe când aşteptările noastre sunt îndreptate DOAR către Dumnezeu. El nu işi dezamăgeşte niciodată copiii!

14. Mulţi creştini au pretenţia ca un artist creştin să nu trebuiască să câştige şi să se întreţină din muzică, iar această idee a făcut ca nivelul muzicii creştine să fie unul mediocru. Ce părere aveţi voi despre acest subiect?

288 de cântăreţi, care erau în acelaşi timp prooroci şi poeţi, erau PLĂTIŢI de către împăratul David. Nadia Comăneci ar fi fost cu siguranţă mediocră dacă, în loc să se antreneze aproape 24 de ore pe zi, ar fi trebuit să se gândească ce va mânca a doua zi şi să lucreze la aprozarul din colţ. Un muzician, ca să ajungă performant, trebuie să işi dedice cea mai mare parte a timpului studiului, fără să mai pomenim de faptul că e obligat să investească sume mari de bani în tehnică. Cum poate face asta din spatele volanului unui autobuz, sau muncind cu ora pe la firmele patronilor creştini?

15. La final, aş vrea să transmiteţi câteva gânduri celor care vor citi acest interviu.

Haideţi să îl facem pe Dumnezeu să cunoască România şi să facem ca România să îl cunoască pe Dumnezeu! Cunoştinţa îngâmfă, dragostea zideşte. Fiţi binecuvântaţi, în numele lui Isus!

Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să ne acordati acest interviu şi doresc ca viaţa voastră să rămână şi de acum încolo un exemplu pentru cei care vă privesc şi ascultă muzica voastră.

Interviu realizat de Florin Lupean

preluat de pe www.flacarainchinarii.ro

Roni… cu adevarat bucurie!

Roni… te provoaca sa traiesti total pentru Hristos… sa te dedici in intregime Lui… Celui care este viata si bucuria! impreuna cu Daniel Stanger din Nazeret – Israel, te ajutam sa intelegi semnificatia numelui Roni, numele revistei ce ti se adreseaza in intregime!

“Roni” – Un cuvânt nou şi ciudat, nu-i aşa? Poate că vă surprinde titlul revistei, iar unii dintre voi nu ştiţi ce înseamnă acest cuvânt, din ce limbă provine şi de ce a fost ales acest titlu. Ei bine, m-am tot gândit în ultima vreme la el, încercând să-l definesc. Acest cuvânt, în traducere, înseamnă “bucură-te”. Ce este bucuria aceasta, cum se poate exprima? Limba română este cam sărăcăcioasă în a exprima şi explica unele cuvinte (în comparaţie cu alte limbi care sunt mai bogate în cuvinte şi sinonime). Pentru termenul bucurie, avem următoarele definiţii: mulţumire vie, şi satisfacţie sufletească. Ce este asta? Cum putem explica bucuria cu astfel de definiţii? Prea sărac! Ne trebuie ceva mai amplu, ca de exemplu limba ebraică care are o mulţime de expresii sau sinonime pentru a exprima bucuria. De unde provine termenul “roni”? Sfânta Scriptură ne poate lămuri asupra acestui subiect, ne poate da definiţii mult mai clare despre bucurie. Însă toate cuvintele evreieşti, precum este şi acesta, au o semnificaţie profundă. Unul dintre cele mai importante pasaje din Scriptură în această privinţă este Zaharia 9:9, unde avem expresia “Roni, Roni, Bat Ţion” – traducerea în limba română fiind “Saltă de veselie, fiica Sionului”. Şi a sălta de veselie înseamnă a-ţi exprima bucuria în exterior. Apoi mai avem Deuteronom 32:43 –“Areninu Goim” –“Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui” (Săltaţi de bucurie, neamuri, în altă traducere). În cartea Psalmilor, unde bucuria stă la loc de cinste, avem câteva exprimări ale acestui cuvânt, cum ar fi în Psalmul 132:16 – “Ranen Ieranenu” – “…vor scoate strigăte de bucurie…”. Alte sinonime evreieşti ale acestui cuvânt sunt: Simhi şi Ţahali, care pot avea semnificaţii uşor diferite, în funcţie de contextul scrierii. Aşadar, “roni” înseamnă bucurie, dar nu bucuria obişnuită a oamenilor care se poate pierde în orice moment. Corespondentul din Noul Testament poate fi acela menţionat în Galateni 5:22 din lista Roadelor Duhului Sfânt – simplu “bucuria”, care e o bucurie mai presus de ce se întâmplă în exterior, este o bucurie a interiorului, manifestată în exterior. De această bucurie vorbea şi rabinul Saul din Tars (apostolul Pavel) când spunea: ”Bucuraţi-vă în necazurile voastre”. Semnificaţia acestui cuvânt, aşa cum reiese şi din ceea ce am scris mai sus, este bucuria, dar de fapt o bucurie deplină, o bucurie care se poate avea numai în Dumnezeu şi numai cu Dumnezeu. El este sursa adevăratei bucurii depline. Dorinţa noastră pentru cititorii revistei Roni este să aveţi bucurie deplină în El. Citind revista noastră, nu numai că veţi fi informaţi, dar veţi găsi adevărate reţete ale bucuriei, inspirate din izvorul bucuriei care este Dumnezeu.

Vrei sa fi radical pentru Hristos? … Acum e timpul

Radical pentru Hristos!

Salut… hey… ce ma bucur ca te vad… ce faci?…Bine…uite, pe aici… tu?… Si eu… Nu te-am vazut de mult, ce ai mai facut in ultimul timp?.. Ce sa fac? Serviciu / Scoala… casa… nu prea mai am timp liber… In rest?… In rest , totul bine, ce sa zic?…i auzit ca s-a deschis un magazin super in centru, langa market… ? Serios?… o sa merg si eu sa vad… Merita! Au lucruri super si ieftine… dar sunt de calitate… Oooo uite-o pe Mihaela… mama ce rochie are… e super!… isi permite!… Daaaa, chiar … Ceau Diana… ma bucur sa te vad!…. Oh, ce nesuferita poate fi fata asta… in fine… … Scuze te rog, din greseala… Eee ok, stai linistitaaaa!…:) Ce ma enerveaza,,, parca nu avea loc sa treaca doi pasi mai incolo, trebuia sa ma loveasca…Zbrrr…

… Sa ne ridicam in picioare si sa slavim pe Dumnezeu din/prin cantarea de sub numarul 1… O Doamne mare te slavim, ne-nchinam puterii Tale! …

Si… incepem a canta … unii care tin sa aiba cartea lor, din cartile de cantari scoase din propria geanta… altii au gasit o carte de cantari in buzunarelul scaunului din fata lui, buzunarel bine plasat si cu idee buna (doar ce rost are sa isi mai duca cei care vin cartea de cantari acasa, cand o pot lasa aici pentru data viitoare cand vor veni?)… altii citesc cuvintele de pe video proiector …

… Si uite asa, a inceput programul in Casa Domnului… Toata lumea canta… fiecare absolvit de gandurile lui… Ce slavire?…. ce-nchinare?….

….Cantarea asta este veche de cand lumea… astia nu mai stiu sa cante si alta cantare?… asta o stim de cand eram un pusti…

Si totusi… daca nu avem cartea de cantari in mana, sau cuvintele pe video proiector…habar nu avem de mesajul cantarii… O cantare pe care o stim <de cand lumea>!

Car mar, cu chiu cu vai se termina si cantarea… Sa ne rugam Domnului… In timp ce unii isi cauta in geanta dupa ceva ce cred ca au uitat acasa… altii pleaca usor capul, gandindu-se la ce o sa faca in seara asta… altii asculta… Doamne Tata din Cer… Venim si astazi inaintea Ta… ( ca de fiecare data de altfel…)… asteptam sa ne vorbesti… te rugam sa sfintesti Cuvantul Tau, sa binecuvintezi robul Tau si sa ramai cu noi… Amin

Mai multe sau mai putine cuvinte pe langa toate acestea…

Sa deschidem Sfanta Scriptura si sa citim din Cuvantul Domnului , din Evanghelia dupa Ioan, de la Capitolul…incepand cu versetul … Toata lumea rasfoieste, fas fas fas… si se face liniste oarecum… …. Acesta a fost Cuvantul Domnului pentru seara aceasta… Sa ne rugam Domnului… Doamne Tata din cer, Iti multumim pentru Cuvantul Tau din seara aceasta, te rugam sa ne vorbesti la fiecare in parte…. Amin…

Mai multe sau mai putine cuvinte pe langa toate acestea…

Luam locul si corul v-a slavi pe Domnul printr-o cantare, dupa care sora Ioana va avea o poezie spre Slava Domnului!

… In timp ce fiecare membru din cor isi deschide caietul la cantarea aleasa la repetitii, cantare repetata de cel putin 5 ori, daca e noua, sau alte zeci daca este mai veche… sala se pregateste pentru a privi si a asculta… nu cu foarte mare atentie deoarece <cantarea asta am auzit-o de sute de ori>… sau daca e noua, <nu inteleg prea mult din ce canta astia… inafara de Aleluia>.…..nimeni nu misca, atmosfera este solemna… amin! Amin, se auzi din sala , doua persoane observand ca s-a incheiat cantarea corului…

Se indreapta spre microfon, sora Ioana… isi pune ochelarii si isi deschide cartea, incepand sa citeasca< spre Slava Domnului>… amin , amin, se auzi din nou la final, cand sala observa ca sora Ioana se intoarce la locul ei…

Urmeaza acum un grup de tineri care il vor slavi pe Domnul printr-o cantare… Asezati in semicerc , cei 2 dintre cei 6 tineri ce formau grupul, tineau cate un microfon, avand caietul cu versurile asezat pe stativul din fata. Celalti 4 tineri luara pozitia de relax… cu mainile impreunate pe sub burta… cu totii privind tinta in caietul de cantari…nimeni nu misca,, atmosfera este solemna… nimeni nu zambeste si nu ridica capul din caiet, sa nu cumva sa greseasca versurile cantarii…

…In timp ce fanfara va canta o cantare, ne inchinam Domnului cu darurile de buna voie. Fanfara incepe a canta… si sala, incepe a cauta prin buzunare , prin genti…scotand fiecare leul sau… asezandu-l frumos si linistit in saculet. Cu o ultima suflare, fanfara isi incheie activitatea si fiecare isi aseza instrumentul aproape de el, ascultand anunturile ce tocmai au inceput a fi insirate… Mah, eu nu pot sa vin maine ca sunt ocupat… o sa ajung tarziu de la seviciu si nu mai am ches sa plec pe vremea asta… Poate o sa ajung saptamana asta la repetitiile de cor, ca nu am mai venit la repetitii de luna trecuta ca am fost tot ocupata… oricum le stiu cantarile si nah,, e ok…

Sa mai cantam o cantare spre slava Domnului timp in care ne pregatim inimile sa ascultam cuvantul Domnului… catarea de sub numarul 100 Pe calea ingusta e lupta… Unii isi iau cartea altii privesc in fata la cuvintele afisate pe ecran, si incep a canta… fara nici o tragere de inima… Ce cale ingusta.. ce lupta?.. auzi acolo… hmmm…in fine…

Luam locul si ascultam Cuvantul Domnului…

Urmeaza o predica in 3 puncte fiecare punct avand 2 subpuncte… Tonul este acelasi… intonatia este aceeasi… cea pe care am invatat-o de la inaintasii nostri, pe cand eram la seminar. …Se aude un amin la sfarsitul predicii spus de predicatorul insusi si ici colo prin sala se aude cate un amin,,,mai cu forta, anuntand <bine ca a terminat odata> sau abia soptit <ooo, o terminat asta de vorbit>…

Amuzant?,.. Intradevar! Insa este amuzant pentru iad… nu pentru cer… vai de noi dragii mei…

Biserica este un loc de intalnire intre noi sau un loc de inchinare? Este o piata sau o Casa de Rugaciune?… Ati facut din Casa mea o pestera de talhari a spus odata Domnului Isus, unor oameni care mergeau la Templu pentru orice altceva, numai pentru inchinare nu! Sa nu ne amagim dragilor! Sa nu aducem jetfa nebunilor asa cum se spune in Eclesiastul 5:1!Unde este inchinarea in duh si in adevar?…

Sa o luam cu inceputul:

Dumnezeu a creat cerul si pamantul si tot ce este pe el, inclusiv omul…DA?

Exista rai, exista iad. DA?

Ei bine, Dumnezeu te-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, te-a creat pentru Cer… ti-a pus inainte binele si raul si ti-a spus sa alegi binele ca sa traiesti…. Crezi ca ti-a spus asta doar asa in joaca?… Ca sa te scape de iad, a ales sa coboare El din Cerul Sau ca sa te duca si pe tine acolo, cu El… si pentru a te putea duce acolo, a fost nevoie de viata Lui… Crezi ca a murit pe cruce, din joaca??? Crezi ca iadul este o gluma?… crezi ca pacatul este o gluma??? NU NU ESTE O GLUMA… Daca iti place sa glumesti cu astfel de lucruri, glumind vei ajunge in iad… si nu uita… iadul este vesnic, la fel ca si cerul….

Referitor la timpul de inchinare din Biserici… ACOLO ESTE CASA DOMNULUI! Este locul unde trebuie sa coboare Slava Domnului! Acolo e nevoie de inima nu de gura…. daca inima ta nu este acolo,,,ocupi locul degeaba! Domnul spune ca se uita la inima, nu la fata omului… Domnul este prezent mijlocul laudelor poporului Sau! Esti satul de programele din biserica dar mergi acolo in fiecare duminica, doar ce or sa spuna ceilalti daca nu te vad mai multa vreme?…. Daca esti satul de programele de acolo, inseamna ca nu este inima acolo! Nici a ta nici a celorlalti!… Ce cantari s-au cantat dimineata la biserica??? Ai cantat poate a mia oara cantarea Doamne Mare, te slavim, ne-nchinam puterii Tale… dar nu ii cunosti cuvintele, sensul… intelesul…. Cum L-ai slavit atunci pe Dumnezeu?…. Cum te-ai inchinat Lui… puterii Lui in timpul acelei cantari?…. CUM?…. Sau cantarea Pe calea ingusta e lupta… Lupta pentru ce?…. pentru ce lupti tu pe calea ingusta??? Poate canti de ani de zile in cor…. de ce nu stii mesajul cantarilor? Imi amintesc o discutie cu un tanar de aproximativ 35 de ani… Canta in fanfara bisericii de cativa ani buni… a cantat in cor o perioada… si in discutie am ajuns la activitatile desfasurate de el in biserica din care face parte si vorbele lui au sunat astfel: <… mai demult imi placea in fanfara, cand era celalalt dirijor… mergeam prin alte biserici… era fain… ne distram… ieseam si noi… acum asta care e, ne tine tot aici… nu mai e asa fain… te plictisesti… nici la repetitii nu prea am fost, dar nu zice nimic dirijorul ca stie ca cu mine nu ii merge,, daca zice ceva, numai merg deloc… ha ha ha… In cor am cantat o perioada… dar nu imi place… cante ei!….. >??? Cante ei???….Fratilor… e timpul sa ne trezim la realitatea crucii! De ce mergem la biserica? Care ne este scopul? De ce cantam? De ce spunem poezii? Nu dorim prosperitate spirituala?… biruinte?… vindecari?…crestere spirituala?… ( ce e aia , poate se intreaba unii)… DOMNUL ISUS ESTE ACELASI IERI SI AZI SI IN VECI!… Cunoastem versetul?… sau spunem si noi cum spunea in urma cu cateva luni, un adolescent crescut in biserica, nascut in familie de crestini (pocaiti) : exista carte cu numele Daniel in Biblie?…. am ramas incremenita, in prima faza crezand ca glumeste… apoi m-a aigurat ca vorbeste sincer! Sa nu stii tu ca exista o carte cu numele Daniel in Biblie?… Tu care ai crescut intr-o familie care merge la biserica duminica de duminica…? Unde ti-a fost gandul, in timpul predicilor?… cat ai citit din Scriptura, personal… sau in grup cu altii???

Sa nu ne jucam cu pocainta ca nici Dumnezeu nu s-a jucat cu moartea!

Radical pentru Hristos… asta inseamna viata… viata din belsug, asa cum spune Biblia, si pentru ca ea este cuvantul lui Dumnezeu, ea spune adevarul! Nu este suficient sa stii de Dumnezeu, trebuie sa Il cunosti personal… si asta inseamna sa ii cunosti caracterul… personalitatea, gandurile, vorbele, inima… Nu poti beneficia de prietenia mea, daca sti doar de mine si nu ma cunosti… daca nu stii cum sunt, ce pot sa fac, ce pot sa iti dau… degeaba ai auzit de mine… Asa este si cu Dumnezeu! El ne ofera dar nu ne obliga sa luam… El ne da putere dar nu ne obliga sa o luam si sa o folosim, daca noi vrem sa traim plangandu-ne de mila… El ne ofera eliberare dar nu ne obliga sa fim liberi daca noi vrem sa purtam poveri… EL ne ofera zbor spre cer, dar nu ne obliga sa zburam daca noi vrem sa ne taram pe pamant… El ne pune in gura o cantare noua, dar nu ne obliga sa o cantam, daca vrem ca gura noastra sa fie plina de amaraciune, de vorbe negative si de barfa… El ne ofera iertare, dar nu ne obliga sa acceptam iertarea…ne iarta atat cat o oferim si noi… ne iarta atat cat iertam si noi celor care ne gresesc….El ne ofera binecuvantari dar nu ne obliga sa le cerem si sa le primim, daca noi ne multumim cu farama eforturilor noastre!… EL ne ofera influenta insa nu ne obliga sa o folosim, daca vrem sa traim doar in patratelul nostru… Ofera vindecare dar nu ne obliga sa o luam daca noi vrem sa traim bolnavi, crezand ca vindecarea este un bonus, pe care il primim daca vrea EL, nu trebuie sa il cerem noi…

Acelasi Dumnezeu care a fost cu Daniel, in groapa cu lui, acelasi Dumnezeu care a fost in cuptorul aprins cu Hanania, Misael si Azaria, acelasi Dumnezeu care a condus poporul Israel ziua in stalp de nor si noaptea in stalp de foc, este Dumnezeul in Casa caruia mergem si consumam program, mai bine zis oxigen…

Haideti sa luam atitudine! Haideti sa ne inchinam cu adevarat inaintea Lui! Haideti sa ridicam mainile la propriu spre El si sa il binecuvantam, sa ii inaltam Numele, sa ii glorificam Numele! In Numele Lui avem iertare, Izbavire, eliberare, putere. Iertare de pacate si avem nenumarate facute cu buna stiinta sau din nestiinta,,, izbavire de puterea celui rau de peste noi…. eliberare de sub povara pacatelor, de sub robia barfei, a urii, a neiertarii, a ranchiunii, a nepasarii.. putere sa biruim puterea celui rau, sa inaintam pe calea credintei! Noi nu avem de lupta impotriva oamenilor, ci impotriva duhului celui rau care este in oameni… noi crestinii trebuie sa ducem aceasta lupta spirituala si sa fim invingatori… Nu stati nepasatori! Nepasarea omoara!

Haideti sa cantam laude Domnului… Psalmistul spunea : eu strig Laudat sa fie Domnul si sunt izbavit de vrajmasii mei!… Laudati pe Domnul…! Cititi Biblia…! Recent am auzit o marturie a unei persoane care a fost in China, acolo unde crestinii se strang in biserici subterane,, si sunt persecutati pentru credinta lor… si el spunea: acolo fratii rup pagini din Biblie, le invata pe de rost si le schimba intre ei!… iar noi nici macar nu ne uitam la Biblie in vremuri de libertate! Treziti-va oameni buni la realitatea crucii!

Cantati Domnului! Bucurati-va in Domnul si in puterea tariei Lui!… Crestinii se inchina singurului Dumnezeu adevarat… viu si real… Mahomed e mort, Budha e mort, Indienii au 300 de milioane de zei si diferenta intre cei 300 de milioane de zei ai lor si Unicul Dumnezeu al nostru este VIATA… AL nostru Dumnezeu este VIU! Este adevarat si unic… Ai lor, dumnezeii sunt morti… nu au gura, nu au urechi, nu au ochi! Sunt oase moarte… uraciuni… Dumnezeul nostru asteapta sa ne intoarcem spre El cu toata inima! Cu tot sufletul! Cu toata fiinta! Nu va pierdeti in multime…. nu va fie rusine ca suneti crestini, nu va fie teama de cel rau… Cel ce este in noi este mai mare, mai puternic, El a biruit moartea si puterea mortii, prin cruce!

Dragul meu prieten… vino sa fim radicali pentru Hristos… Domnul Isus se va intoarce sa judece lumea… judecata va incepe insa din Locasul Lui cel Sfant… uite ce scrie in Ezechiel 9:4-6

Ezechiel 9:4 Domnul i-a zis: “Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.

Ezechiel 9:5 Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: “Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!

Ezechiel 9:6 Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.

Citeste aceste versete pana iti intra bine in minte si in inima… suspini tu si gemi, plangi tu din pricina uraciunilor care se savarsesc in tara?….sau stai nepasator?… Domnul incepe judecata cu Casa Lui… cu Locasul Lui cel Sfant…El stie ca acolo sunt oameni a caror inima nu este la inchinare… Ridica-ti mainile spre cer… pleaca-ti genunchii inaintea Lui!… Domnul este aproape sa vina… nu este poveste este realitate…

Fii radical pentru Dumnezeu! Fii un om prin care Scriptura sa se oglindeasca… Atunci cand lumina Scripturii va trece peste tine sa se vada Hristos si frumusetea Lui nu uraciunea lumii!

Sa ne trezim la realitatea crucii!

Nicoleta Pascu, cu drag

Cum poate omul intelege Trinitatea?

Mintea e prea limitata pentru a cuprinde nemarginirea… insa Trinitatea e putin in fiecare din noi.
Acest adevar m-a cutremurat… m-a facut mai responsabila de faptele mele, de cuvintele rostite… de ganduri.
Daca Tatal traieste prin mine… atunci El nu se inghesuie sa ajunga pe scaunul liber din autobuz, nu se razvrateste cand cineva ii face nedreptate, nu minte.. nu raneste…
Daca Fiul traieste in mine… atunci El nu striga, nu se rasteste cand nu obtine ce vrea, nu arunca … nu distruge…
Daca Duhul respira in mine… atunci El nu judeca, nu gandeste rau, nu ascunde adevarul, nu se mandreste… nu e nemultumit…
Ce multe am avut de schimbat cand am inteles Adevarul Treimii.

Duhul este inima care pulseaza viata… Am primit un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a lui Isus, având ochii inimii iluminaţi. (Efeseni 1:17, 18)
Prin El, care sta in noi, departe de ochii de carne, putem cantarii si alege corect la rascruce de drumuri… Doar El ne poate face una cu Fiul. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. ( 1 ioan 4: 13 )
Fara de El nu am putea iubi… nu am putea cunoaste … nu am putea trai…
Vreau sa cred ca Duhul are forma de inima.
Poate uneori, de aceea omul deseneaza inimi pe nisip, pe asfalt, pe hartie sau din petale de flori…
E dorinta Duhului de a se exterioriza, de a fauri fapte ziditoare inafara trupului.
E inima care iubeste saracii si are mila de cei cazuti… inima care crede chiar daca nu vede, care iubeste chiar daca nu primeste nimic in schimb… ea cunoaste smerenia si se multumeste cu putin, privind pe altii zambind.
Duhul provoaca ochii sa se inalte, impreuna cu mainile, spre Cer, in rugaciuni…
Sa avem insa grija… exista duhuri care imita forma Duhului, dar faptele lor nu sunt vii… Acestea, de obicei, sunt inimi de piatra… si le poarta acei oameni care nu stiu iubi altceva inafara fiintei lor.

Fiul este Viata … din fiecare om. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. ( 1 ioan 5: 11-12 )
El pune in miscare Duhul.
Strabate fiinta din crestet pana in talpi…
E sangele ce da caldura trupului…
Odata ce Fiul si-a facut drum prin noi, nu mai traim noi, ci El traieste in fiecare zi. Am fost rãstignit împreunã cu Hristos şi trãiesc…dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieşte în mine.
Blandetea vocii Lui vorbeste iar eu tac.. El alege sa imparta Jertfa cu cei goi si plansi… cu Zacheii societatii si Martele lumii intunecate… nu judeca.
De El se ating ologii si picioarele se indreapta, orbii il striga cand aud ca trece Fiul, si primesc vederea…
La glasul Lui mortii revin la viata…
Cand Fiul traieste in mine, umbra mea devine Umbra Lui… si vindeca…

Tatal a vrut sa ne asemanam cu El… ne-a facut chip dupa chipul Lui. “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26).
Trupul nostru este supus Lui… fiindca El insusi este trupul.
Vreau sa cred ca Dumnezeu prin mana mea intinsa ridica ologul… Vreau sa cred ca El paseste peste apele oricarei furtuni iar eu pasesc impreuna cu El…
Vreau sa cred ca ochii mei sunt ferestre prin care se oglindesc Ochii Sfinti spre lume…
Pana si zambetul si conturul lui vreau sa cred ca poarta culoarea Divina…
Si fiindca Tatal m-a cread dupa Chipul Lui… lumea pe strada, ma va confunda cu El… M-am dezbrăcat de omul cel vechi şi m-am îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă deplină, după chipul Celui care m-a creat. (Coloseni 3:9, 10)
In trup, adica in Tatal, sub aceeasi masura sta Fiul si Duhul.
Asa cum omul fara trup nu poate fi un suflet viu… nici Tatal fara Fiul si Duhul nu se poate…
Asa cum omul fara sange e un trup cu o inima rece, fara viata… asa nici Fiul fara Tatal si Duhul nu poate fi…
Si asa cum omul fara inima ar fi un trup si o pata de sange… tot asa si Duhul fara Tatal si Fiul nu ar putea locui printre noi.

E taina unui trup ce prinde viata si miscare cand inima pulseaza sangele … E legea existentei omului… iar omul este chip din Chipul Celui Sfant.
Suntem mai mult decat o carne care umbla… purtam farama de Trinitate in noi…
Datoria noastra este sa ne pastram inima neintinata, sangele curat si trupul sfant…
Ai grija, omule … de Chipul Lui.
Pastreaza Lumina Dumnezeirii curata, intr-o lume cu prea multe stane de piatra si chipuri cioplite-n noroi.

[ Iisus vorbeşte cu ucenicii Săi ]: „Si Eu voi ruga pe Tatal, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Evanghelia după Ioan 14:16-17, 23)

Însă Dumnezeu ne face şi pe noi şi pe voi să stăm fermi în Cristos şi ne-a uns,
punându-şi sigiliul pe noi şi dându-ne în inimă Duhul Său, ca o garanţie.- 2 Corinteni 1:21-22

Articol de Ligia Trinca – Zaragoza Spania

Limitele într-o relaţie…

”LIMITA” este definită după DEX prin: 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

De asemenea, din punct de vedere creştin, limitele se referă la fizic, sufletesc şi duhovnicesc.

Drept să vă spun, multă vreme am reacţionat ca un arici când auzeam de limite. Mă zburleam şi vedeam în ele un inamic care trebuie doborât cu orice preţ…

M-am gândit foarte mult la limite. M-am luptat cu ele…

Ori de câte ori am participat la vreun seminar despre sexualitate, am auzit vorbindu-se doar despre asta: „Păstrează limita fizică.”, „Nu trece ‚bariera’”. Nu… Nu… Totuşi, cu toate aceste informaţii, sunt destui care nu reuşesc să păstreze aceste limite…

Am început să mă gândesc că lipseşte ceva… cu siguranţă…

De ce să nu putem păstra o limită fizică?

Când vorbim despre limite într-o relaţie, ne gândim în general la limitele fizice. Şi pare oarecum justificată îndreptarea spre un subiect care acaparează atenţia.

În primul rând, apropierea fizică este generată de dorinţa de a manifesta afecţiune. Este cel mai simplu mod de a ne arăta dragostea: o îmbrăţişare, un sărut, mângâieri, etc. Însă depăşirea limitei duce la alte probleme.

Deci, apropierea fizică are de a face cu ceva mai mult decât simpla dorinţă de a atinge?

Ordinea Lui Dumnezeu în care am fost creaţi să funcţionăm este aceasta: cunoaştere la nivel duhovnicesc, sufletesc şi abia apoi apropiere fizică.

Dacă ne uităm în grădina Edenului, când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, vedem că prima acţiune a Lui Dumnezeu a fost la nivel duvonicesc şi sufletesc (Genesa 2:7, 18). Abia apoi a urmat cunoaşterea fizică.

Ce vreau să zic cu toate acestea?

Ca să nu trebuiască să tratezi, este bine să previi…

Felul în care porneşte o relaţie determină modul în care ea va funcţiona. Poate determina chiar şi modul în care se va sfârşi.

Este important să ştii clar ce fel de relaţie vrei să ai! Vrei doar să ai pe cineva, fără obligaţii, etc? Sau vrei să ai ceva de calitate? Vrei o relaţie care să fie în primul rând dumnezeiască?

Dacă eşti implicat într-o relaţie care nu prea are de a face cu Dumnezeu, cu valorile Sale, cu sfinţenia, atunci nu ai nevoie de limite…

Vorbeam mai devreme despre o anumită ordine în care am fost creaţi să funcţionăm: duhvnicesc, sufletesc, fizic.

Cum se pot aplica lucrurile acestea într-o relaţie? Ce legătură au ele cu limitele?

Limitele au datoria de a ne proteja. Ne protejează în primul rând de tot ce este legat de curvie, de orice fel de abuz sau de orice fel de rănire…

Este important de ştiut că limitele nu ne sunt un duşman, ci ele sunt ca un pod care ne protejează să nu cădem sau să nu alunecăm.

Cunoaşterea modului în care am fost creaţi să funcţionăm determină modul în care funcţionăm şi într-o relaţie.

Aşa că, pentru a avea succes maxim într-o relaţie, este necesar să funcţionăm în modul în care Dumnezeu ne-a proiectat:

Duhovnicesc (asta înseamnă să te închini aceluiaşi Dumnezeu, să ai aceiaşi credinţă. Cred că unirea la nivel de duh este cea care „sudează” relaţia. Aici se clădeşte dragostea „agape”, cea care rămâne când sentimentele pot fi tulburi…)

Sufletesc (aici intervin deja emoţiile, sentimentele, dorinţa de apartenenţă şi, în final, sentimentul de a iubi )

Fizic (partea totală fiind consumată în cadrul căsătoriei).

Implicarea în cunoaştere duhovnicească presupune un parteneriat cu Dumnezeu în relaţie. Parteneriatul cu Dumnezeu ne va feri, ne va limita la a împinge cunoaşterea la nivel fizic. Asta ne va salva de dezamăgiri, etc.

Nu sunt în măsură să stabilesc limitele unei relaţii: dacă să ţii de mână sau nu, dacă să săruţi sau nu, dacă să dormi împreună sau nu, etc.,

însă am văzut cu siguranţă că setarea relaţiei pe Dumnezeu reprezintă tot secretul. EL îţi va pune în inimă limitele pe care trebuie să le păstrezi.

Ne întoarcem la sursă, la secretul unei relaţii: RELAŢIA TA CU DUMNEZEU!

Simona Loga – Timisoara

Esti fericit?

Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.

În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat.

Uitându-mă în jur, văd tot mai puţini oameni fericiţi şi împliniţi. Lucrurile neînsemnate, munca în exces, lipsa unei părtăşii reale cu Dumnezeu sau prezenţa păcatelor minore au sugrumat încet, dar sigur fericirea şi bucuria credincioşilor. Biblia spune “Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!” însă pentru cei mai mulţi credincioşi fericirea şi bucuria sunt un lux. Ce viaţă crudă! Ce trist! Ce departe suntem de Scriptură! Ne-a pregătit Dumnezeu o viaţă plină de fericire, pace  şi bucurie însă noi, creştinii, trăim cerşind din când în când câte un zambet, câte un moment de fericire şi împlinire.

E normal să nu avem bucurie şi fericire atunci când, în loc să căutăm faţa lui Dumnezeu, ne pierdem timp cu munca în exces, cu lucruri minore şi nefolositoare. În Psalmul 16:2 ni se spune că Dumnezeu este singura fericire. Avem pretenţia de a fi  fericiţi însă, în realitate, acordăm prea puţină atenţie Divinităţii. Nu putem susţine că Dumnezeu e fericirea noastră când ne rugăm din când în când  câte cinci, zece minute, iar în rest ne ocupăm timpul cu alte banalităţi. Uităm mult prea des că “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”- Romani 14:17.

O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie), plictisit şi fără chef.

Cu Dumnezeu nu este aşa! Când trăieşti cu Dumnezeu, te bucuri de florile câmpului, de adierea vântului, de famila şi prietenii tăi, de viaţă şi de tot ce înseamnă frumos. Cu El te bucuri şi în încercări…Oare chiar poţi fi fericit în încercări?!…Da, cu Dumnezeu suntem fericiţi în necazuri, probleme şi încercări. Lacrimile vor curge, însă  zâmbetul îţi va apărea pe faţă atunci când vei simţi mângâierea Lui şi când, prin credinta, Îl vei vedea cum îţi va şterge lacrima ce refuză să te asculte. Şi ce poate fi mai frumos decât să ştii că El, Regele universului, Împăratul împăraţilor e cu tine?! Dumnezeu e singura fericire. Caută-L pe El, caută prezenţa Lui, iar Dumnezeu nu te va dezamagi. El, doar El este singura fericire!

Florin Lupean

sursa:  www.flacarainchinarii.ro

De ce se scufunda America?

De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!

Am vazut pe You tube o inregistrare a unei emisiuni live la CNN.
Erau cativa invitati in studio, iar un reporter era pe teren, in fatza sediului bancii Lehman Brothers si transmitea in direct despre prabusirea acestei banci.
Stiind ca este o transmisie live, 2 homosexuali s-au postat exact in spatele reporterului si au inceput sa se sarute. Unul dintre ei si-a ridicat tricoul in sus iar celalalt il saruta pe piept.
Operatorul a incercat sa restranga cadrul de filmare al camerei, dar ei erau exact in spatele reporterului.
La una dintre cele mai cunoscute televiziuni, intr-o transmisie live!
Nesimtirea acestor 2 barbati, care se numesc ei insisi homosexuali, scarbosenia a ceea ce faceau si expunerea intentionata a acelor gesturi oribile, care provoaca greata si scarba unui om normal, ma ajuta sa inteleg de ce Dumnezeu nu a discutat si nu a negociat cu Sodoma si Gomora, ci doar i-a omorat pur si simplu, facand sa cada asupra lor pucioasa si foc din cer.
Billy Graham spunea ca Dumnezeu ar trebui sa-si ceara scuze de la Sodoma si Gomora, comparativ cu ce este acum in America. Si in lumea intreaga, de altfel.
Dar, de cand este pamantul au existat homosexuali, avorturi, crime, minciuna, hotie etc.
Insa, (spuneam intr-un alt articol) conform istoriei civilizatiilor – o civilizatie care pune RAUL la rang de cinste, in medie in 60 de ani dispare de pe fatza pamantului.
In anii 60-70 a avut loc revolutia sexuala si au fost liberalizate avorturile.
Au trecut de atunci aproape 50 de ani…
Pe de alta parte, sunt unii crestini care au mult har – se cred chiar mai buni decat Dumnezeu Insusi. Acesti crestini gasesc de cuviinta sa faca lobby pentru homosexuali, parca nu ar fi de ajuns ca homosexualii sunt deja in parlamente, in guverne, in armata si in alte posturi de conducere.
Totodata exista homosexuali care doresc sa fie salvati, carora le este rusine de pacatul in care traiesc, doar ca sunt dependenti.
Pentru acestia cred si eu ca exista iertare si mantuire, daca se lasa de pacat.
Oare aceasta stare de pacat dus pana al rang de arta, pana la absurd, are legatura cu prabusirea lumii in care traim?
Oare cei peste care a cazut turnul din Siloam erau mai pacatosi decat altii?
Oare sunt doar masinatii de culise ale unor ticalosi super putred de bogati si de hapsini?
Oare sunt doar investitii negandite ale unor directori de banci?
De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!
Doar ca in unele state din America si Europa s-au legalizat casatoriile homosexuale, deci RAUL a fost pus la rang de bine! Ce nebunie!
In Europa, Olanda a fost prima care a aprobat eutanasia, urmata de alte state.
In Anglia – copiii din unele scoli sunt supusi unor experimente prin care li se spun povesti despre un print care a refuzat dragostea a 3 printese si s-a indragostit de prietenul lui… ca sa-i obisnuiasca pe copii cu nebunia, cu pacatul diavolesc, cu diavolul.
De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!
NU gasesti porci si scroafe homosexuale, dar gasesti barbati si femei homosexuali si lesbiene.
NU gasesti caini si catzele homosexuale, dar gasesti barbati si femei homosexuali si lesbiene.
Eu cred in iertarea Domnului, insa DOAR pentru cei care o cauta si sunt interesati de aceasta iertare!
Dar pentru cei care isi sustin cu ostentatie “dreptul” lor de a pacatui, cred in JUDECATA lui Dumnezeu, care este INDELUNG  RABDATOR  SI  PLIN  DE  BUNATATE, dar care NU SE LASA BATJOCORIT de fiii oamenilor.
Si cred ca este o batjocura cumplita la adresa lui Dumnezeu starea de lucruri a lumii in care traim.
Nu vreau sa par nici reductionist, nici ingust la minte, nici retrograd. Nici macar alarmist.
Poate par bigot, dar si Domnul Isus a fost bigot, daca cineva defineste astfel acest termen.
Nu putem arata cu degetul spre o anumita comunitate, etnie, religie, etc si sa spunem ca DOAR ei sunt vinovati.
Dar cred ca nerusinarea unora contribuie decisiv la sentinta data de Dumnezeu.
Probabil ca homosexualitatea, avorturile si eutanasia sunt doar cateva dintre radacinile dezastrului care se intrezareste la orizont: lansarea judecatii lui Dumnezeu.
INSA !!!  Din cate Il stiu eu pe Dumnezeu din Biblie, pe Tatal meu, senzatia mea este ca Dumnezeu deja a intrat in sala de judecata, iar lumea se cam ridica in picioare…
Epistola Apostolului Pavel catre Romani, cap.1 -
“Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu…
S-au falit ca sunt intelepti si au inebunit…
Caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu…
Macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte,
totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.”
Exact cum spuneam: raul este pus la rang de cinste.
Totusi, INCA  MAI  EXISTA  IERTARE … !

Ioan Ciobota – Radio Vocea Evangheliei Timisoara

Cu zambetul pe buze … interviu cu Iancu Dan

Limitarile noastre au putere asupra noastra, atat cat le dam voie… Uneori teama poate fi privita ca si un handicap. Complexele de inferioritate sunt handicapuri care fac ravagii in randul oamenilor indiferent de vartsa, de sex , etnie sau conditie sociala… Facem astazi cunostinta cu un barbat care nu s-a lasat intimidat de limitarile trupului, de privirile intrebatoare si curioase ale trecatorilor, ale cunoscutilor si ale prietenilor…

Buna Dan!

Tânăr… plin de viaţă… cu o dragoste profundă pentru Dumnezeu şi pentru oameni…

Dan… m-a impresionat foarte mult povestea vieţii tale…

Eşti un bărbat, puternic, inteligent, cu o voinţă de invidiat… Acestea sunt doar câteva caracteristici pe care le-am observat în puţinul timp în care ne-am cunoscut!

Salutare.

Mulţumesc pentru aprecieri, dar sunt doar un om ca şi toţi ceilalţi… puternic în unele situaţii dar mai slab în altele. Inteligent… deja mă copleşesc complimentele. Eşti amabilă, n-am făcut un test IQ dar îmi place să spun că omul cât trăieşte învaţă… şi când moare învaţă să moară.

Ceva special te face sa fii deosebit de ceilalţi oameni si anume un handicap locomotor…

Sa o luam cu începutul… cum s-a ajuns aici…? Te-ai născut cu handicapul acesta sau a fost un accident ulterior?

Da. Un handicap locomotor mă face să fiu un om după care ceilalţi încă mai întorc privirea. Eu zic că nu e cine ştie ce mare problemă această dizabilitate pe care o am de la naştere. E doar un mers altfel decât al tău. Mulţi mă întreabă dacă mă dor picioarele, dacă mi-e greu şi aşa mai departe. E ceva normal, poate nu doar în România. Sunt oameni care întreabă asta dintr-un soi de milă care îi face să exclame: “Săracu’”, alţii chiar sunt interesaţi de subiect, ba mai se gândesc şi la variante de vindecare, operaţii sau tratamente şi terapii. Poate te întrebi care e răspunsul meu. De obicei spun aşa fetelor care întreabă:

Ai purtat vreodată tocuri o zi întreagă şi la un moment dat să îţi vină să dai cu pantofii … să nu-i mai vadă nimeni…?

Băieţilor încă nu le-am găsit un răspuns special dar uneori le dau şi lor acelaşi exemplu, al unei fete care poartă tocuri. Cred că e cel mai potrivit. Până la urmă pe cine nu l-a durut picioarele niciodată. Legat de handicapul meu, eu am o vorbă: „Nu gândim cu picioarele!”

In general, intr-o familie in care este un copil cu un handicap, exista tendinta ca acel copil sa fie inchis intr-o lume diferita de lumea reala din jurul lui… Cum s-a raportat familia ta, in cazul tau?

Pot să îţi dau dreptate. Unele persoane cu dizabilităţi trăiesc într-o lume perfectă, un turn de fildeş sau cum vrei să îl numeşti. Eu am avut şansa unei familii care nu m-a închis într-un astfel de turn. Am frecventat o şcoală normală, am avut prieteni normali. Înţeleg prin „normal” faptul că nu era o şcoală specială pentru „handi”. Pe lângă acest fapt am mai avut şansa de mic copil să merg anual până în 1998 la un centru de recuperare lângă Moneasa (Arad) unde am cunoscut foarte mulţi copii, tineri sau „oameni mari” (aşa le spuneam când eram mic), care aveau tot felul de handicapuri. Aşadar am văzut cum e şi de o parte şi de alta, prin prisma celor pe care i-am cunoscut.

Acum am 29 de ani şi pot să spun că în timp am învăţat că lucrul important pentru orice om cu handicap sau complexe este acela de a ieşi din pătrăţelul său şi să înţeleagă că nu e singurul care se confruntă cu problema pe care o are.

Cum ai ajuns sa Il cunosti si sa il iubesti atat de mult pe Dumnezeu?

Asta nu e o întrebare prea uşoară sau una la care să pot răspunde repede. Cred că Dumnezeu m-a lăsat să ÎL cunosc treptat. De mic mergeam la biserica ortodoxa din sat alături de bunica mea. Era ceva interesant din câte îmi amintesc acum. Îmi plăcea să o văd rugându-se seara destul de mult. Nu ştiu ce se ruga, nu ştiu ce îi spunea Lui Dumnezeu, dar acum când mă gândesc mi-ar plăcea să ştiu şi să mă rog şi eu aşa.

Dumnezeu este cel care îmi spune în mii de feluri că mă iubeşte şi am înţeles asta destul de târziu cred. Acum frecventez o biserică evanghelică şi mă bucur de faptul că Dumnezeu continuă să îmi spună că mă iubeşte. Evit să spun cultul din care fac parte din vara lui 2008, tocmai pentru că nu îmi plac etichetele. Ceva asemănător voiam să spun şi mai sus despre „a ieşi din pătrăţel”. Până la urmă trebuie să înţelegem fiecare că nu cultul, nu religia ci credinţa este cea care mântuieşte. Poţi foarte bine să fii „evanghelic” cu numele şi să învârţi în mămăligă sau smoală printre flăcările iadului. Iar dacă vrea cineva să fie mântuit sau să îşi depăşească handicapul, asta trebuie să facă: să dea jos eticheta de „pocăit” , „baptist”, „penticostal”, „evanghelic” sau „handicapat” şi să îşi repete mereu că se poate.

Care iti sunt pasiunile?

Computerele, limba engleză şi versetele biblice, sunt trei din pasiunile mele. Dacă m-ai pune să fac un clasament nu aş putea chiar dacă normal ar fi să spun că Biblia e pe primul loc. Chiar dacă pentru unii pare imposibil cele trei pasiuni se înţeleg foarte bine între ele. Recunosc că ar trebui să citesc mai mult Biblia, dar cine o citeşte suficient de mult?

Sunt o fire sociabilă şi cred că asta m-a făcut să îmi placă partea umanistă a disciplinelor şcolare, în special limba engleză iar acum asta îmi este foarte utilă.

Computerul îmi ocupă destul de mult timp aproape zilnic şi îmi place să învăţ de fiecare dată câte ceva în fiecare pasiune pe care o am.

Cu ce te ocupi tu… ce lucrezi, pentru ca ai un serviciu…

Da, aşa e. Pasiunea mea pentru computere şi internet m-a făcut să şi lucrez în domeniu pentru Asociaţia Smiles, o fundaţie cu sediul în Cihei, lângă Oradea. Pot să spun că de fapt suntem o echipă care aducem zâmbete pentru cei pe care îi ajutăm într-o formă sau alta. Atunci când am intrat în această echipă mi s-a spus că pentru a fi parte din ea trebuie să fiu puţin nebun. Am luat-o ca pe un compliment cand mi s-a spus că într-adevăr sunt.

Pe lângă faptul că realizez site-ul românesc al Asociaţiei Smiles, sunt implicat şi în proiectul nostru de “tenis în scaun rulant”.

Participarea mea în acest proiect a fost încă de la început o provocare, mai ales că nu sunt dependent şi nici utilizator de scaun rulant (cărucior). Într-un fel acest proiect mi se pare potrivit pentru că prin el oricine participă poate învăţa ceva ce am mai spus deja de două ori, anume a depăşi condiţia de persoană cu handicap.

Ce te-a determinat sa iesi de sub povara psihica a handicapului si sa incerci sa “faci ceva”?

Spuneam la început că sunt un om ca toţi ceilalţi. Puternic în unele situaţii, slab în altele. Ieşirea de sub povara handicapului nu se face uşor. Sunt un om optimist, un angajat cu “zâmbetul” în fişa postului, un tânăr care a avut şi are familia alături şi nu în ultimul rând cred că şi Dumnezeu a avut partea Lui în toată povestea asta.

Acum mi-am adus aminte întrebarea cuiva:

“Dacă eşti căzut şi vrei să te ridici ce faci? Te străduieşti să te ridici. Dacă renunţi unde rămâi? Jos, căzut. Asta te face să nu îţi îndeplineşti dorinţa de a te ridica. Ce îţi rămîne de făcut este să găseşti modul potrivit de a te ridica.”

Ce te determina sa ii ajuti pe alti tineri cu handicap locomotor sa cunoasca lumea reala, sa comunice, sa relationeze cu ceilalti?

Nu sunt eu cel care îi ajută. Sunt doar un om optimist, sociabil şi căruia îi place să zâmbească. Oamenii nu sunt făcuţi să fie solitari. Nici măcar doar el unul şi Dumnezeu izolat toată viaţa. Nicidecum. Mie îmi place să vorbesc, să ascult, să comunic şi asta e tot ce fac atunci când am ocazia. Fie că vorbesc româneşte sau engleză oamenii au întodeauna ceva bun de spus şi lucruri pe care le pot învăţa indiferent de vârstă, sex, etnie, rasă sau religie.

Care iti sunt planurile de viitor?

Nu prea îmi place întrebarea cu “planurile de viitor” … de parcă ar fi planuri despre trecut

Nu ştiu ce să zic. Chiar dacă de multe ori am nevoie de timp mai mult pentru a lua o decizie privind ceea ce urmează să fac, îmi place să fiu şi spontan şi să acţionez fără a mai sta pe gânduri.

Îmi doresc să fiu în continuare implicat în ceea ce fac acum în cadrul Asociaţiei Smiles. Asta mă face să mă simt împlinit “profesional” iar pe plan personal, desigur că îmi doresc multe … dar toate la timpul lor, şi o soţie, şi copiii.

Interviu realizat de Nicoleta Pascu

Atunci cand te simti inferior, cand esti nemultumit sau simti ca trebuia sa ai mai mult, mai frumos, mai… mai… mai… amintesteti ca dincolo de lumea ta traiesc oameni care cu toate ca au un motiv plauzibil sa faca asta, nu o fac, ci aleg sa se increada in Dumnezeu, sa isi ia limitarile in mana si sa porneasca la drum, deaoere avem o singura viata pamanteasca si ea trebuie traita la valoarea maxima la care am fost creati sa o traim.

Atitudinea este parte din bucuria sau tristetea noastra!

Am asteptat adesea, Tata!

Am asteptat adesea Tata, sa imi raspunzi cu un cuvant,

Am coborat precum o frunza in drumul ultim, spre pamant,

Secata de dureri si vreme, priveam spre inaltimi celeste

Si coboram mai mult o, Doamne, cu ochii atintiti spre creste.

Miros de cetini si verdeata imi aminteau de tinerete,

Cazuta jos in cloaca neagra, impresurata de tristete,

Priveam din nou cu nostalgie, in ultim zvacnet de traire,

In sus spre cerurile-albastre, pierzandu-ma-n nemarginire.

Eu ma topeam de doruri aspre in efemerul vietii terne,

Simtind cum asfintitul sumbru, pe-al meu destin subtil se-asterne

Si sufocata de regrete, de vorbe aruncate-n graba,

M-am frant in infinite clipe, uitand ca nu-s decat o roaba.

Da, subjugata de-a mea fire, departe de tot ce-ai fi vrut

Sa fiu atunci cand mi-ai dat viata, m-am transformat intr-un rebut

Si nu ma mir ca-n agonie, eu asteptam un semn sa vina,

Uitand ca te-am respins o viata, ca templul meu era ruina.

Dar Tu, iubitul meu Parinte, nu m-ai lasat in disperare.

Sa zac si sa ma sting pierduta, Tu mai cules ca pe o floare,

M-ai asezat in glastra sfanta, cu tot cei bun, cu tot ce-i rau,

Mi-ai spus atata doar: „Copila, aici e Har de Dumnezeu!”

„Eu nu ma uit la cel ce vine plangand la poala crucii sfinte,

Daca-i frumos, urat sau tanar, batran, destept sau fara minte,

Ma uit atata doar, la suflet si la cainta lui de-i vie,

Ma uit sa vad daca credinta-i deschide drum spre vesnicie.

Degeaba tot astepti sa capeti un semn divin din partea Mea,

Atata timp cat faci un idol din insasi existenta ta,

Ingenunchiaza langa crucea unde-a murit Isus Cristos,

Lasa-L pe El sa umple golul din sufletul tau pacatos.

Vei fi atunci cuprins de pacea ce numai Mielul Sfant o are,

Vei intelege ce-i iertarea, cat e iubirea Sa de mare,

Cu cat mai mare-a fost mandria si eul tau mai sus pe culme,

Cu-atat mai mare pocainta, crezand deplin in Sfantul Nume.”

O, Doamne Tata, vin la Tine , acum cum nu am fost vreodata,

In constelatii infinite, eu simt ca nu-s decat o pata,

Dar existenta-mi ce sta gata sa piara in abisuri reci,

Prin Tine Doamne azi renaste, Te voi slavi de-acum pe veci!

29/09/2009  Barcelona – Lucica Boltasu

O scrisoare pentru tine …

oriunde ai fi…  iti scriu acest gand…

Dragul meu…

In primele mele randuri, afla despre mine ca sunt bine, sanatoasa…

… maretia Domnului, inseamna sa te contopesti cu dragostea Lui, lasandu-L sa-ti atinga inima, fiinta gandul, mintea… sa auzi soapta Lui plina de iubire… mustrarea Lui plina de dragoste si sa privesti grandoarea suferintei Lui pentru noi doi… sa stai sub cruce… lasand acolo toata povara ta… si luand de acolo cantul iubirii Divine…. Abia atunci te poti desprinde cu adevarat de tot ce te apasa, de tot ce te framanta … abia atunci poti fi liber sa aduci glorie si slava lui Dumnezeu!…

… fiecare melodie este unica… poarta in ea sensibilitatea autorului…  exprima sentimentele din inima lui… aduna ganduri… marturiseste dorinte…

… cea mai reala… puternica… adevarata … si sensibila melodie de iubire, ramane cea scrisa in inimile noastre… unita de acelasi instrumental <zdrobitor>… contopita cu dorinta… impletita cu speranta… legata de Divin… atrasa de mister… transformata in real!

…sanatate pe care ti-o doresc si tie… a. r. u.

Nicoleta , cu drag