Cand sufletul, limpezindu-se, nu-L vede pe Dumnezeu mai aproape; cand sufletul, avantandu-se catre-inalt, ne se apropie mai mult de Dumnezeu: ci arhidusmanul Mandrie se inalta cot la cot cu el, poleindu-i mareata bravura, orbindu-i ochii de vultur, si, atunci cand ar pluti mai cu placere, ii aduce idoli sa-l adore – transformand trairea pura a inaltei lui devotiuni intr-un sentiment anemic al propriei elocinte destul de puternic sa insele, destul de puternic sa robeasca – Scapare… oh! … scapare…
Matthew Arnold
