Diagnosticul alergiei la frig se pune prin pozitivarea testului cu gheata. La nivelul antebratului se aseaza un cub de gheata, daca la nivelul zonei apare doar o roseata, atunci reactia este normala, iar diagnosticul este negativ, dar daca dupa 10 minute apare roseata, mancarime si umflatura, atunci este vorba despre o alergie la frig.

Desensibilizarea alergiei la frig se realizeaza doar la recomandarea medicului si sub supravegherea acestuia. Consta in expunerea gradata a corpului la temperaturi scazute, pe parcursul a 1-2 saptamani.

Preventie si tratament:

Evitarea expunerii la frig, a bailor reci, alimentelor reci sau inghetata. Evitarea contactului cu zapada, gheata sau picaturi reci de ploaie.

Purtati manusi si fular pentru a acoperi zonele care sunt cele mai predispuse alergiei la frig.

Tratamentul complet dureaza 3-4 ani si se face in timpul verii. Consta in medicatie imunologica, pentru o intarire a sistemului imunitar, dar si antihistaminice (histamina este substanta responsabila de aparitia reactiilor). Iar la inceputul sezonului rece se aplica un tratament local prin incalzirea tegumentelor expuse frigului prin bai fierbinti cu sare.

Se recomanda comprese calde cu infuzie de musetel sau coada calului si consumul a 3-4 cani de ceai de urzica pe zi, in care s-au adaugat 3 lingurite de bitter suedez!

Valentina Enache -

Studenta Medicina Generala anul 4

• Isus Hristos este pentru noi varful de munte si calmul marii…EL este puterea reconfortanta…El este Suveranul universal!

Oswald Chambers

Rasplata smereniei, a fricii de Domnul este bogatia, slava si cinstea!

Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea!

Comori de pret si untdelemn sunt in locuinta celui intelept, dar omul fara minte le risipeste!

Mai bine sa locuiesti intr-un pamant pustiu decat cu o nevasta galcevitoare si suparacioasa!

Nu zice *ii voi intoarce eu raul!* Nadajduieste in Domnul si El te va ajuta!

Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui si  mai mult pretuieste un sarac decat un mincinos!

Solomon

Dr. Ileana Radu, specializată în psihoterapie familială:
Dumnezeu este întotdeauna acolo, oricât de singur te-ai simţi. În esenţă nu eşti singur, pentru că El este acolo.

Domnul A.I., Căminul de bătrâni:
Problema care ne frământă este că suntem singuri.

Reporter:
Ce înseamnă singurătatea pentru dumneavoastră?

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
O viaţă pustie. Singurătatea înseamnă o viaţă pustie. Nevoia de a comunica cu cei apropiaţi. Un chin, o viaţă chinuită, pustiită.

Reporter:
Când este durerea mai mare pentru cei singuri? De sărbători? Duminica? Primăvara?

Prof. dr. Doina Cozman, medic specialist psihiatru, cadru didactic – Facultatea de Medicină şi Farmacie:
Da, desigur. Atunci când sunt sărbători, atunci când este ziua de naştere a cuiva, atunci singurătatea parcă sună.

Gili Indrie, pastor:
Singurătatea doare. Indiferent câte realizări materiale şi pământeşti ai, singurătatea doare sau omoară. Omoară omul din interior, acea parte a noastră care tânjeşte după Dumnezeu.

Reporter:
Ce este singurătatea? Soţi singuri, soţii părăsite de soţii lor, copii fără părinţi, bătrâni singuri cărora nu le deschide nimeni uşa şi nu le dă nimeni un telefon, tineri – fete sau băieţi – care nu au cu cine să se căsătorească, persoane divorţate, văduvi şi văduve, orfani – toate acestea sunt câteva categorii de oameni singuri.
Primul lucru despre care Dumnezeu spune în Biblie că nu este bun, este singurătatea. În Genesa, capitolul 2, versetul 18, este scris:
„Domnul Dumnezeu a zis:
‘Nu este bine ca omul să fie singur. Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el’”. De ce nu este bine să fie omul singur? De ce nu şi-a găsit un ajutor potrivit? De ce nu are un partener sau o familie, părinţi sau copii? Sunt câteva întrebări la care încercăm să răspundem pe parcursul acestui documentar despre singurătate.

Prof. dr. Doina Cozman:
De Crăciun îţi imaginezi că în alte case, în alte apartamente, lumea se bucură şi familia este strânsă laolaltă. Din nou apare contabilul din noi şi din nou face o socoteală care iese cu semnul minus:
„Ce mulţi eram odată, dar cum ne-am împrăştiat, câţi au dispărut, câţi ar putea să vină să mă caute şi nu vin!”. Da, cred că există într-adevăr momente psihologice în care singurătatea doare.

Reporter:
Ce credeţi că s-ar putea compara cu singurătatea? Boala, războiul, suferinţa, durerea?

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:
Nimic, nimic, nimic. Nici să-ţi aducă lumea şi ţara întreagă. Singurătatea-i foarte pustie. Îi cea mai grea boală, să ştiţi de la mine. Cea mai dureroasă boală îi singurătatea. Asta-i mai rea decât cancerul. Foarte grea-i singurătatea. Eu spun: pe duşmanul meu ăl mai mare să-l ferească Dumnezeu de singurătate. Singurătatea îi dureroasă tare.

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
Aceeaşi problemă-i la toţi. Noi suferim datorită faptului că suntem singuri.

Reporter:
Doctorul Ioan Negrulescu, medic psihiatru, se confruntă de multe ori cu probleme generate de singurătatea din sufletul oamenilor.

Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Când Îl găseşte pe Dumnezeu, omul trăieşte singurătatea ca pe un lux rar, singurătatea este un lux rar.

Reporter:
Eli Henteş, fostă actriţă la Teatrul de păpuşi din Târgu Mureş, a fost părăsită de soţul ei exact într-un moment când era grav bolnavă.

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
În vreme de singurătate, am învăţat multe din această experienţă tristă. M-am rugat:
„Vino-mi, Doamne, în ajutor!
Mă simt atât de singură,
mă simt atât de răpusă.
Doamne, ia-mă de mână!
Vreau să simt prezenţa Ta!” .
Vă mărturisesc că am simţit prezenţa Domnului, care m-a copleşit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranţă. De astă dată nu mă mai certam cu Dumnezeu, ci, dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuinţa mea, pentru starea mea. În acel moment, şi-mprejurul meu se aşternuse pacea.

Reporter:
Care este mentalitatea unui om singur, care şi-a produs singur singurătatea?

Gili Indrie, pastor:
Având în vedere că tot şi-au sacrificat relaţiile, unii gândesc aşa: „Dacă tot le-am sacrificat, măcar să trăiesc bine!”. Şi-atunci, parte din anestezicele pentru singurătate sunt vacanţele exotice: „Dacă tot m-am sacrificat, măcar…”. Şi-atunci a pleca pe alte meleaguri este o răsplată bună pentru ceea ce au sacrificat.
Alţii găsesc anestezicele în timpul petrecut pe Internet, în jocurile pe calculator, alţii în… frigider, alţii în telenovele şi alte moduri mai creative sau mai puţin creative de a anestezia durerea singurătăţii.

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
Rămasă singură, ştiu că eram lângă geam şi priveam cum ninge cu fulgi mari – priveam la fulgi şi plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soţul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie.
Apoi am învăţat să iert şi să iubesc. Iertându-i pe cel şi pe cea care mi-au făcut rău, am fost vindecată de Dumnezeu nu doar trupeşte, ci şi spiritual, pentru că tot lăuntrul meu suferea.

Reporter:
Dar părăsirea de către partenerul de căsătorie nu este un apanaj specific în exclusivitate femeilor. Poetul Ionatan Piroşcă, grav bolnav fiind, a fost părăsit şi el de soţie.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
De câte ori ne-am implicat cu adevărat în suferinţa altora? Singurătatea ne sperie şi ne alungă. În primul rând, simt că ne vorbeşte foarte clar şi foarte dur despre abandonare şi lipsă de ajutor.
Despre Domnul Isus ni se spune că era aşa de dispreţuit că-ţi întorceai faţa de la El, iar în clipa morţii, cea mai mare suferinţă a Sa a fost singurătatea absolută, lipsa de Dumnezeu, atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
Învăţătura Sa a fost DRAGOSTEA – acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relaţie pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăţi”, dar care este şi trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfinţenia şi frumuseţea absolută a relaţiei din sânul Trinităţii divine.

Reporter:
Şi Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în faţa televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce.

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:
Căsătoria nu este o soluţie împotriva singurătăţii. Ba chiar poate să provoace o singurătate mult mai gravă. De exemplu, dacă apar neînţelegeri între soţi, e clar că se poate ajunge chiar la divorţ. Şi atunci tot la singurătate fizică ajungi.

Reporter:
Doamna A.V. a cunoscut una dintre cele mai crunte singurătăţi atunci când, în copilărie, a fost violată de tatăl ei. Acum este căsătorită şi are familie.

Doamna A.V., violată în copilărie:
Tu nu poţi să fii propriul tău şef şi să fii un şef bun. Intervine o altă forţă care te ia şi face cu tine ce vrea. Dar în singurătatea în care Îl implici şi pe Dumnezeu, El Îşi ţine promisiunea şi te scoate de acolo.

Reporter:
Copiii au nevoie de ceea ce le oferă părinţii sau de părinţi?

Dr. Ileana Radu:
Copiii au nevoie de părinţi, nu neapărat de ceea ce le oferă părinţii. Dacă copilul mic este un copil hiperchinetic, un copil care nu stă locului, care este „sare şi piper”, de cele mai multe ori hiperchinetismul şi mişcarea lui este, de fapt, o cerere de relaţie.
Apoi adolescentul care stă în camera lui cu televizorul… Aici este o întreagă poveste, cu baby-sitter-ul, cu doica electronică. De cum se nasc, le punem televizorul în faţă. E foarte bine să le punem muzică, e foarte bine să ne ocupăm de ei. Dar televizorul şi computerul niciodată nu înlocuiesc şi nu aduc ceea ce aduce o relaţie adevărată.

Reporter:
Cum simţiţi singurătatea?

Doamna L.A., Căminul de bătrâni:
Atât pot spune: să nu ajungă nimeni singur, nenorocit, bolnav şi vai şi-amar. Bătrâneţea aduce multe rele.

Reporter:
În unele familii, chiar dacă soţii sunt împreună, ei sunt, totuşi, teribil de singuri. Sunt soţi şi soţii care se simt singuri deoarece partenerii lor au compromis relaţia.
Dar la cei 78 de ani pe care îi are, doamna Ortansa Radu îşi aminteşte cu plăcere de soţul dumneaei şi nu priveşte bătrâneţea neapărat ca o povară.
Doamnă Radu, care este unul dintre secretele evitării singurătăţii în căsnicie?

Ortansa Radu, văduvă:
Noi am căutat toată viaţa să ne înţelegem, să discutăm lucrurile, să comunicăm, să nu strângem în noi nimic negativ, nicio amărăciune, ci să rezolvăm totul în ziua respectivă. Şi aşa am dus 43 de ani de căsnicie, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Reporter:
Priviţi cu frică sau cu seninătate trecerea dincolo?

Ortansa Radu, văduvă:
Abia aştept. În mod deosebit de când soţul meu s-a dus la Domnul, doresc să fiu alături de el…

Reporter:
Crăciunul şi sărbătorile sunt perioade petrecute de obicei în familie, nu în singurătate. Cum percep aceste momente cei singuri?

Ovidiu Bulzan, pastor:
Sărbătoarea intră maiestuos, dând uşile de perete! Ea nu suportă să fie ţinută la uşă, ea nu suportă să fie amânată, ea nu suportă să facă anticameră.
Ea vine şi tot ethosul ei ne comunică: te aliniezi sau te răzvrăteşti împotriva raţiunii pentru care ai primit această sărbătoare.

Reporter:
Există atunci posibilitatea ca un om, chiar dacă are familie şi este integrat în societate, să se simtă totuşi singur?

Radiana Cordoş, consilier creştin:
Am văzut foarte mulţi oameni „singuri în doi” şi foarte multe familii unde partenerii trăiesc în aceeaşi casă, mănâncă aceeaşi mâncare şi se simt cumplit, cumplit de singuri. Şi cred că asta este pentru că viaţa din Dumnezeu nu pulsează în ei.

Reporter:
Titel Malnaşi a rămas orfan de mamă la vârsta de 3 ani. Până la 12 ani a crescut în România, apoi a mers împreună cu tatăl său în America.
Datorită faptului că tatăl său era şofer de cursă lungă, Titel petrecea foarte mult timp singur, acasă. Astfel a căzut în patima drogurilor, a pornografiei, se uita la filme murdare, consuma alcool şi a intrat într-o depresie cruntă.

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Am ajuns în starea aceea din cauza depresiei psihice şi din cauza consumului de droguri.

Reporter:
Din cauza depresiei ai ajuns la droguri sau din cauza drogurilor ai ajuns la depresie? Cum se leagă una de alta?

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Din cauza depresiei am ajuns la droguri. Am început o viaţă fără nici o regulă. De la vârsta de 15 ani, când am început să trăiesc pe cont propriu, nu am mai băgat în seamă regulile. De exemplu: dimineaţa să am un anumit timp pentru mine, pentru serviciu, sau când vin de la serviciu să-mi chivernisesc banii. Stricam banii pe tot ce-mi vedeau ochii, în special pe alcool. Nu-mi ajungeau pentru facturi, luam amenzi, făceam accidente. Nu puteam să fac faţă. Şi mergeam din ce în ce mai jos.

Radiana Cordoş, consilier creştin:
Singurătatea poartă în ea ceva sublim, şi anume că-n toată izolarea aceasta lăuntrică se vede dorinţa omului de a fi dorit – omul tânjeşte să fie dorit de o fiinţă umană.

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Cât timp consumi, cât timp inhalezi nu poţi să dormi. Eu, de exemplu, am avut chiar 6 zile fără să dorm.

Reporter:
Şase zile nu ai închis ochii, nu ai dormit?

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Nu, deloc. Eram în continuu pe droguri. Deja trupul îmi tremura. Era să intru în şoc. De multe ori când ajungeam la 3-4 zile nedormite, în momentul când rămâneam fără droguri, adormeam unde eram.
Îmi amintesc că odată m-au arestat din maşină. N-am mai apucat să-mi găsesc sticla – fumam „piatră” atunci – este un fel de cocaină în formă solidă, „crack” îi spune. Nu îmi mai găseam ţeava. Din cauză că n-am găsit-o, am adormit cu piciorul pe frână şi cu farurile aprinse.
Vecinii au chemat poliţia. Era dimineaţa pe la ora 3. Au venit şi m-au arestat din maşină.

Reporter:
La toate acestea a contribuit în mod esenţial faptul că Titel Malnaşi rămânea foarte mult timp singur acasă.
Una dintre cele mai cumplite singurătăţi este atunci când îţi moare un copil. Familia Gigi şi Adriana Cosman au trecut prin această experienţă când l-au pierdut pe Lucian, în vârstă de 21 de ani, unul dintre cei trei băieţi ai familiei Cosman.

Adriana Cosman:
Când privim la grozăvia care s-a întâmplat şi la tragedia prin care am trecut, putem spune că nu a fost uşor. Dar am fost uimită cum ne-a întărit Dumnezeu, cum l-a pregătit Dumnezeu pe acest copil special, pe care, acum, după ani, l-aş numi „copilul pregătit să plece în glorie”.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
Caut să împlinesc această singurătate în singurul loc unde ea poate fi împlinită – la picioarele lui Isus Cristos.
El ne-a mântuit, El ne-a aşezat unul lângă altul, şi acum eu consider că fără ştirea Lui nu se poate întâmpla nimic. De aceea rămân la picioarele Lui. Pentru că El ştie de ce s-a întâmplat lucrul acesta. El ştie ce să facă cu singurătatea mea actuală. Şi Îi mulţumesc pentru asta.

Dr. Ileana Radu:
Maica Tereza vorbea despre „orfanii din casele de lux” – copiii mai mari, adolescenţii sau copiii părinţilor extrem de ocupaţi şi de performanţi. Orfanii din casele unde părinţii au milioane sau financiar sunt foarte sus şi cred că dacă le oferă condiţii materiale bune copiilor, şi-au rezolvat „părinţeala”, ceea ce este absolut fals.
Mi-aduc aminte de fetele mele. La adolescenţă, una dintre ele era extrem de necruţătoare. S-a uitat odată în ochii mei şi mi-a spus: „Tu şi când eşti prezentă eşti absentă!”.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
Ne-am născut singuri şi murim singuri! În conştiinţa noastră facem singuri alegeri zi de zi. Sentimentele noastre vin şi pleacă singure.

Reporter:
Doamna Ionelia Ion locuieşte în Chicago, Statele Unite. Este divorţată şi imobilizată fizic datorită unei boli din copilărie. Nimeni nu vă deschide uşa?

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:
Nu.

Reporter:
Staţi singură toată ziua, doar asistenta medicală vă vizitează?

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:
Am şi o prietenă care vine şi mă ajută. Cu ea mă duc să cumpăr câte ceva sau când mai am nevoie, spre exemplu de clinică, de câte o consultaţie generală pe an. Însă nimeni, nimeni nu vine la mine. Absolut nici o persoană.
Nu mă sună decât din Chicago, să zic, două persoane. Şi din toată America mai am vreo câţiva prieteni care sunt împrăştiaţi în alte state. În rest, absolut nimeni.

Reporter Lidia Iliesi:
Alin, când poate fi singurătatea plăcută? Tu eşti tânăr acum şi necăsătorit. Te simţi singur? Câţi ani ai?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Am 29 de ani. Nu, nu mă simt singur.

Reporter Lidia Iliesi:
De ce nu te-ai căsătorit până acum? Ai avut o decepţie?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Am considerat că încă n-am găsit persoana potrivită.
Dar acum am găsit-o . E în zonă . Urmează…

Reporter Lidia Iliesi:
Până n-ai găsit persoana „care urmează”…, te-ai simţit singur?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Din punctul de vedere al împărţirii vieţii cu un partener, au fost momente în care m-am simţit într-adevăr singur, gândindu-mă de ce mie nu mi se întâmplă ca altora…

Reporter:
Când simţiţi singurătatea mai acut: de Crăciun, de Paşti, de sărbători, primăvara, vara, când anume?

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
În fiecare zi, în fiecare zi. Nu numai de sărbători, ci în fiecare zi. Şi n-avem ce face.
Aici, la căminul de bătrâni, este ca o societate – ne vedem unii cu alţii, mai vorbim, mai nu vorbim. N-avem relaţii foarte prietenoase unii cu alţii. Fiecare-n felul lui.

Reporter:
De la Căminul de bătrâni, la „Casa Comorii” – o casă pentru copii îmbătrâniţi înainte de vreme…
Mai mult de jumătate dintre copii sunt crescuţi de un singur părinte, de obicei de mama. Sau alţii cresc chiar fără părinţi. Peste 200.000 de copii din România sunt daţi în grija unor bunici, mătuşi sau vecini deoarece părinţii lor au plecat la muncă în alte ţări.
Sunt şi cazuri de copii care se cresc unii pe alţii. Fraţi de 8-9 ani îi cresc pe cei cei mai mici, pe cei de 4 sau 5 ani. Băiatul S.A. are 14 ani şi amândoi părinţii l-au părăsit. Te-ai simţit singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
Da. Înainte să vin la Cici.

Reporter:
Mama şi tatăl tău unde erau?

Băiatul S.A., 14 ani:
Tata a plecat în Germania şi mama n-a mai venit pe la noi şi nu s-a mai interesat de noi.

Reporter:
Care era atmosfera din familia ta?

Băiatul S.A., 14 ani:
Era destul de greu. Mă bătea şi n-a fost bine deloc.

Andres Cilian, Casa de copii „Casa comorii”:
Eu sunt Cici, cel despre care vorbea. Aş vrea să vă povestesc istoria Băiatului S.A.. El e un copil foarte liniştit, iubăreţ într-un fel, şi mi-e foarte drag. De când l-am cunoscut a fost un băiat retras şi lipsit de orice apreciere, lipsit de orice bun în viaţa lui.
M-am implicat în viaţa lui treptat, pentru că vedeam că nu se poate dintr-o dată. Şi încetul cu încetul am dezvoltat o relaţie cu el şi am simţit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relaţii, ataşament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată şi civilizată.

Reporter:
Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simţeai singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
N-aveam ce face, pur şi simplu. Doar stăteam.

Reporter:
La „Casa Comorii” te mai simţi singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie.

Andres Cilian:
Am reuşit să-l aduc la casa noastră şi i-au trebuit 3 ani până să se deschidă aşa încât să putem dezvolta o relaţie de prietenie.
Acum e un băiat foarte ataşat de noi. Se simte în viaţa lui amprenta pe care viaţa aceasta nouă şi-a pus-o.

Dana Jibetean, tânără necăsătorită:
Perioada de tânăr necăsătorit e mai avantajoasă pentru că ai mai mult timp să faci ce doreşti, să îţi împlineşti planurile pe care le ai, să alegi să petreci timp cu cine doreşti, să investeşti în prietenii tăi.

Prof. dr. Doina Cozman:
Singurătatea este o povară grea pentru că ea naşte frustrări. Stăm singuri şi ne gândim:
„Ce mult bine le-am făcut noi celor apropiaţi! Câtă generozitate am împrăştiat noi în jur şi cum am vrea acum ca această generozitate din trecut să ne fie dată înapoi. Ce mult am vrea să fim semnificativi pentru alţii! Dar suntem singuri în camera noastră şi nimeni nu ne dă nici măcar un telefon”. Ce multe regrete! Ce contabilizare negativă! Contabilul din noi nu face altceva decât să facă un inventar care iese negativ.

Adriana Cosman:
Ca soţie, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să ştii să îmbărbătezi, să ştii să apreciezi.
Şi, dacă este nevoie, cu un duh blând şi liniştit, aşa cum ne învaţă Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu răneşti. Pentru că sunt atâţia care, din lipsă de înţelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-şi dea seama. Şi atunci măcar tu, ca soţie, să fii un balsam alinător pe rană.

Reporter:
Acestea sunt sfaturi înţelepte pentru femei înţelepte.

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
V-aş aduce aminte de un aforism al Sfântului Augustin – acest genial cugetător al creştinismului – care spunea aşa:
„Tu uşurezi pe acela pe care-l umpli,
şi pentru că nu suntem plini de Tine,
suntem o povară pentru noi înşine!”.

Deci, atâta vreme cât omul nu-L are pe Dumnezeu, omul este o povară pentru el însuşi. De îndată, însă, ce Dumnezeu îi umple viaţa, sistemul de valori se schimbă.

Reporter:
Doamna Elena Ţârle este în vârstă, este văduvă şi locuieşte singură într-un apartament la etajul IV, la marginea oraşului. Doamnă Elena, aţi avut o viaţă fericită?

Elena Ţârle, văduvă:
Nu. Am trăit o viaţă foarte, foarte grea. Am avut un soţ care s-a purtat foarte rău. Mai rău nici nu se putea. Avea o funcţie mare, dar degeaba…

Reporter:
Acesta ar fi un posibil scenariu a ceea ce se numeşte „singurătate în familie”…

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
Am câteva gânduri în special pentru cei care, sub o formă sau alta, trec prin singurătate.
Dragii mei, vă vorbeşte sora voastră, sora voastră geamănă, sora voastră de suferinţă. Iubite cititor, indiferent prin ce treci aş vrea să nu te laşi răpus de durere, să nu te laşi răpus de singurătate. Aş vrea să-ţi spun că Domnul nu te-a părăsit. Domnul nu părăseşte pe nimeni. El este lângă tine în nevoie. El este în suferinţă lângă tine şi lângă mine. El este gata să-ţi şteargă lacrima. El vrea să-ţi pui mâna ta în mâna Lui, să te ridici deasupra problemelor – fie ele de singurătate, fie de boală. Abia când vei ajunge deasupra acestora, abia atunci vei gusta măreţia Cerului şi vei simţi bucuria mântuirii. Nu te uita la cei care ţi-au făcut rău, sub o formă sau alta, care te-au părăsit, care te-au abandonat, poate, ca pe-o zdreanţă. Priveşte la El, priveşte la Cristos.

Reporter:
În speranţa şi cu dorinţa sinceră ca singurătatea prin care treci, dragul şi iubitul nostru cititor sau cititoare, să nu fie ceva chinuitor, ci să fie o binecuvântare şi o oportunitate de apropiere de Dumnezeu, îţi dorim ca Dumnezeul cel Atotputernic, Domnul cerului şi al pământului, să te binecuvânteze!

Lidia Iliesi:
Singurătatea este asemenea situaţiei fătului din uterul mamei. Când este copilul ei mai aproape de ea?
Poate o mamă proteja un prunc mai bine ca atunci când este în pântecul ei?
Când participă un copil mai mult şi mai direct la sentimentele mamei?
Când este mai echilibrat şi mai bine hrănit?
Atunci când este în acel loc ascuns…

Am găsit în singurătate locul şi starea în care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricând.

Dar totodată, unde şi cum pare un copil mai părăsit decât în pântec? Ce este în jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Pluteşte în derivă. Nu ştie ce se petrece în jur. Nu ştie câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc.
El nu înţelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuţele, picioruşele şi tot ce va avea nevoie în altă lume – în lumea cea de-afară.

Dar în pântecul mamei copilul este singur. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenţia şi cu tandreţea cea mai mare. De ce? Fiindcă este ascuns în mama..
Legătura dintre ei este unică şi cea mai puternică tocmai în această singurătate în care el creşte şi se dezvoltă pentru o altă viaţă.

Singurătatea este locul şi starea în care nu poţi fi decât tu şi Dumnezeu. Pierdut în faţa calculatorului, fără prieteni, privind ore întregi pe fereastră; părăsit de fiinţa iubită sau departe de copilul drag; sau poate chiar singur în pat, stând totuşi alături de partenerul de care te desparte un zid nevăzut… sau în parc, unde nimeni nu te ştie şi nici nu e interesat să ştie ceva despre tine;

Însă Cel care ne-a dat viaţă nu ne părăseşte niciodată. Dumnezeu ne spune:
„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi!”
(Evrei 13:5).

Cornelia Stoica:
Termenul „singurătate” poate denumi o stare de fapt, statutul social de persoană singură, cum ar fi, de exemplu, o persoană necăsătorită, văduvă, divorţată sau care a ajuns singură datorită altor circumstanţe ale vieţii.

Acelaşi termen poate denumi şi o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simţindu-se abandonată, părăsită, izolată de viaţa socială, de oameni, de lumea din jur şi chiar de Dumnezeu.

De multe ori prin „singurătate” înţelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieţii pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoţională, meditaţia sau cugetarea etc.

În acest documentar, faţetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să înţelegem mai bine că, în ultimă instanţă, orice persoană, nu numai cea cu statutul social de „persoană singură”, poate experimenta momente de singurătate, când se simte, sufleteşte şi mental, izolată de oameni şi de Dumnezeu.

Această stare sufletească se poate instala voluntar sau involuntar, datorită suferinţelor, a împrejurărilor vieţii, a păcatului, a firii omeneşti, care distrug relaţia şi comunicarea autentică cu Dumnezeu şi cu semenii.

Când această stare de singurătate lăuntrică se instalează pentru o perioadă mai lungă de timp şi tinde să devină permanentă, ea devine nocivă şi poate duce la o viaţă pustie. Dar când o persoană alege să trăiască un timp în solitudine, izolată de ceilalţi oameni cu scopul meditaţiei, a cercetării de sine, a edificării sufleteşti şi a întăririi relaţiei cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creştere spirituală şi umplere de putere divină.

Dacă astfel de momente de solitudine sunt benefice şi de dorit din când în când, singurătatea nu este o stare de dorit şi doar Dumnezeu este Cel care ne poate ajuta să ieşim din ea.

Citind această carte, mi-am întărit convingerea formată de-a lungul anilor că atunci când suntem bine integraţi într-o comunitate de credincioşi autentici, când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne înnoiască gândirea, să ne schimbe perspectiva şi concepţia despre lume şi viaţă, atunci singurătatea dispare şi face loc unei vieţi pline de semnificaţie, unei vieţi de slujire a lui Dumnezeu şi a semenilor.

Dumnezeu poate transforma pustia singurătăţii într-o oază în care să înflorească speranţa şi să rodească credinţa.

AICI ESTE DOAR UN REZUMAT AL ACESTUI DOCUMENTAR. DACA VREI SA CITESTI INTREGUL DOCUMENTAR, LASA UN MESAJ pe http://ioanciobota.wordpress.com

Articol preluat de pe http://ioanciobota.wordpress.com

Singuratatea – o viata pustie – Rezumatul documentarului omonim

Matthew Arnold

Isus Hristos a prezentat viata rezonabila intemeiata pe credinta in Dumnezeu: * fii atent sa nu te ingrijorezi de nimic in afara de relatia pe care o ai cu Mine*. Nu te tulbura astazi cu ganduri privitoare la ziua de maine, lasa in pace ziua de maine si conteaza cu incredere pe organizarea de catre Dumnezeu a ceea ce nu vezi. Ziua de ieri a trecut, nu exista nici un drum pentru a te intoarce la ea, ziua de maine nu exista inca… traieste in prezentul nemijlocit si viata ta va fi ca viata unui copil. Dumnezeu reface frumusetea lucrurilor atunci cand vremea Lui este readusa din nou in noi!

• Nu are rost sa ne rugam pentru vremurile trecute, ramai cu fermitate acolo unde esti si fa prezentul mai bun decat a fost vreun trecut odata. Bazeaza totul pe relatia ta cu Dumnezeu si mergi inainte; imediat vei constata ca ceea ce ia nastere este infinit mai bun decat a fost vreodata trecutul. Prezentul intrece trecutul pentru ca avem valorile trecutului care pot fi duse mai departe.

• Atata timp cat duci o viata logica, fara sa iti dai seama de abisurile profunde ale personalitatii tale, Biblia nu-ti spune prea multe, dar ia patrunde mai adanc, acolo unde logica si matematica nu au nici un cuvant de spus si vei vedea ca Biblia si Isus Hristos au mereu ceva de spus!

(Oswald Chambers – Umbra mainii Lui)

Cu toate ca simptomele lor sunt asemanatoare, raceala si gripa prezinta diferente remarcabile.

Raceala – este o infectie a mucoasei nazale, cauzata de un rinovirus. Boala debuteaza cu rinoree, adica curgerea nasului, stranut, congestie nazala si tuse. Simptome precum cefalee, stare de oboseala si febra apar foarte rar in cazul racelii. Raceala poate fi transmisa prin contactul direct cu secretiile infectate. Perioada de incubatie este 1-2 zile de la patrunderea virusului in organism, iar persoana infectata poate transmite virusul la o zi dupa aparitia simptomelor.

Medicii recomanda:

Ca si medicatie pentru raceala se administreaza analgezice si decongestionante nazale.

Gripa – este afectiune respiratorie acuta, determinata de virusul gripal. Gripa prezinta anumite simptome asemanatoare cu raceala, dar si simptome proprii precum: cefalee, dureri musculare, stare de oboseala si slabiciune, iar febra este factorul diferential major intre cele doua afectiuni.

Medicii recomanda:

In cazul gripei, medicamente pentru diminuarea simptomelor si pentru prevenirea complicatiilor. Astfel, decongestionantele nazale, siropuri si pastile pentru tuse, aspirina, vitaminele si medicamente impotriva febrei sunt indicate in tratarea gripei. De asemenea, se recomanda: aport crescut de lichide, gargara cu apa calda si sare, comprese calde aplicate pe gat, renuntarea la fumat. Nu uitati nici de ceapa, usturoi si miere – inamicii naturali ai gripei.

Iata cateva sfaturi:

1. spalati-va pe maini cu apa calda si sapun pentru a indeparta microbii

2. folositi batistele de unica folosinta atunci cand tusiti sau stranutati pentru a evita raspandirea virusului

3. evitati, pe cat posibil, spatiile aglomerate si inchise

4. daca sunteti afectat de gripa, ramaneti acasa

5. beti multe lichide pentru a preveni deshidratarea

6. consumati multe fructe si legume, putine zaharuri si grasimi

7. evitati eforturile fizice prelungite

8. nu va expuneti la frig

9. si dormiti 8 ore pe noapte, specialistii sustin ca somnul creste imunitatea organismului
   

Valentina Enache

Studenta anul 4 – Medicina Generala

• … Adevarul e ca as vrea sa fiu mai increzatoare in Domnul, in primul rand, apoi in mine, in ceea ce mi-a dat El … mi-ar placea sa fiu mai persistenta … sa nu cedez asa de repede … sa fiu mai deschisa fata de familia mea … sa fiu mai puternica. Voiam sa specific ca ceea ce am spus ca as schimba la mine nu sunt doar dorinte ci sunt lucruri la care lucrez la care Dumnezeu inca lucreaza in mine sunt lucruri care se vor implini nu doar dorinte nerealizabile!

Tania Badita – Timisoara (Pedagog de recuperare)

• … Draga mea… raspunsurile sunt aproape intotdeauna subiective, in functie de starea sufleteasca. De exemplu, acum eu as schimba multe la mine, dar majoritatea tin de trecut, ceea ce nu mai pot schimba din nefericire, pentru mine (ca nu am facut mai repede legamantul cu Domnul… si de aici toate celelalte…) iar acum… las pe Domnul sa faca ce vrea cu mine. Ce atarna de mine e sa ma rog Lui…

Rodica Brandusesc – Deva (Contabila)

• Viata omului si a tanarului, stim, este complexa. Traim vremuri ce creeaza dupa parerea mea efectul de sera asupra vietii interioare si exterioare ale fiecarui individ. Viata exterioara este ceea ce te face sa te dezvolti pe orizontala, in exterior, in relatiile cu semenii si datorita vremurilor ce le traim avem tendinta de a uita de cei din jur. Nu ne mai bucuram de prezenta unui om in viata noastra. Viata interioara este si ea fortata sa se rezume la chestii simpliste, nu ne mai imbogatim, nu mai acumulam lucruri de valoare in noi, devenim fara substanta si fara sensibilitate. Daca ar fi sa fim cantariti, greutatea noastra ar fi neasteptat de mica. Intre viata exterioara si cea interioara este o stransa legatura si ar trebui sa ia fiinta in noi ceea ce se numeste viata sprituala, este partea aceea care ne face completi, partea aceea care ar trebui sa ne tina drepti, partea aceea care percepe si ceea ce nu poate fi vazut cu ochiul liber si care ne leaga de Dumnezeu. Vremurile ce le traim omoara in noi si partea spirituala. Nu mai avea scanteia Vietii in noi. Daca ar fi sa schimb ceva, as striga la Dumnezeu mai mult ca sa nu ingaduie sa ma “ofilesc” … prefer sa fiu mistuit de Dragoste pentru El si pentru oameni, decat sa-mi tarasc existenta fara substanta, fara valoare si fara a lasa o urma a existentei mele. Vreau sa Il arat tuturor pe Domnul pentru ca El are ce arata si intr-un mod supranatural El da putere sporita micii mele contributii la Imparatie!

Matei-Iliescu Emanuel – Bucuresti (Redactor Radio)

• … As schimba la mine modul de viata si unii prietenii…

Neagoe Florin – Deva (Manager Radio Sion)

ci sa mergi, sa fii pe drum” (Jose Ortega Y Gasset)

Cel mai adesea, situatiile neplacute, necazul sunt

cele care nasc in minte nedumeriri de genul: „Totul

mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem

culmea, in timp ce raul, iata, pandea la orizont…”

In general, binele, reusita, bogatia, surprizele

placute sunt percepute de oameni ca fiind starea

fireasca la care ar trebui sa tindem cu totii si pe

care, atunci cand o obtinem, cautam s-o mentinem cat

mai multa vreme ca si cand aceasta ar fi mereu „linia

de sosire” in maratonul vietii.

In realitate insa, binele si raul care ni se intampla,

se succed pe o traiectorie sinusoidala ale carei

urcusuri si coborasuri oscileaza de-a lungul unei

linii orizontale: cand deasupra, cand dedesuptul ei.

Ambele sunt de fapt excrescente, iesiri din contur,

convulsii ale vietii, valuri ale unei mari hartuite de

furtuna. si, ca in orice furtuna, nu lipsesc norii

negri ai urii, vantul puternic al mandriei, tunetele

razbunarii, fulgerele sclipitoare ale minciunii.

Toate acestea si multe altele starnesc valurile care

urca, apoi se prabusesc producand spaima, prapad si

moarte. Iar pe aceste valuri, pluteste In deriva barca

omenirii Intr-un zbucium continuu, pentru ca, pe

carma, stau fixate cu obstinatie, firave si

vulnerabile, mainile necredintei, asa cum se Intampla

In vorbele lui Iacov (1:6): „Dar s-o ceara cu credinta

(Intelepciunea), fara sa se Indoiasca deloc: pentru ca

cine se indoieste, seamana cu valul marii, tulburat si

impins de vant incoace si incolo”.

Cine insa, ne-ar putea mentine pe drumul fara inaltari

magulitoare urmate de caderi dezamagitoare, aflate

parca intr-un proces continuu de compensare

reciproca?! Oare, cum ne putem pastra echilibrul fara

a starni valuri pe marea vietii, valuri ce ne ridica

intr-un avant ametitor, creandu-ne falsa imagine de

cuceritori, dupa care ne coboara la fel de vijelios

punandu-ne eticheta de nefericiti?!

Doar cararile lui Dumnezeu ne pot oferi siguranta,

fiindca pe ele se plimba dragostea „cea indelung

rabdatoare, plina de bunatate, care nu pismuieste, nu

se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se gandeste la

rau, nu se manie, nu se cearta…” ca sa starneasca

valuri, ci din contra, „acopera totul, crede totul,

nadajduieste si sufera totul” (1Corinteni 13). si tot

pe aceste drumuri, primim „Intelepciunea care vine de

Sus” si care „curata, pacinica, blanda, usor de

induplecat, plina de indurare si de roduri bune…”

(Iacov3:17), ne va ajuta sa intelegem ca viata insasi

este un dar inestimabil si ne va invata sa percepem

caderile ca pe niste trepte catre perfectiune, iar din

inaltari sa facem prilejuri de multumire lui Dumnezeu

intocmai ca „bogatul care se lauda cu smerirea lui”

(Iacov 1:10), stiind ca „ mandria merge inaintea

caderii”.

Iata un mod de a urca tot timpul…

Articol de Sabina Negrut

Te-a asezat intr-un coltisor de lume, a pregatit o familie in care sa te nasti si a pregatit un plan bine stabilit pentru tine. Nimeni nu a venit in viata fara un scop anume… Scopul si speranta ta sa fie intotdeauna in Dumnezeu!

Pentru ca esti unicat, ai o lucrare speciala de indeplinit acolo unde Dumnezeu te-a asezat. El se bazeaza pe tine si te striga pe nume. Exista lucruri pe care doar tu le poti face si doar felul in care le faci tu le face sa fie unice. Da tot ce ai mai bun in tot ceea ce faci! Asa aduci bucurie Tatalui si multumire pentru ca te-a creat in chip atat de minunat!

Ema Carbunaru – Timisoara