Inima si gandul ei…

Pagina realizata in colaborare cu Jurnalul Inimii de pe www.flacarainchinarii.ro

INIŢIERE

În mijlocul „pădurii” sunt singură şi privesc spre cer cum stelele îmi zambesc într-un dans sublim, înconjurând nimbul lunii. Simt bătăile inimii ca un ecou în fiecare parte a trupului- incertitudinea mă inundă, iar luna pare că se oglindeşte în ea.

Ochii mei coboară spre pământ odata cu sufletul şi caut ceva anume în misterul ce mă înconjoară. Parcă visez şi totuşi… zăresc o lumină de forma… unei cărţi! Deşi mă străbat fiori, curiozatea învinge, aşa că mă apropii. Teama se risipeşte în timp ce o privesc. Cartea este deschisă la mijloc şi zăresc filele albe în care chipul mi se oglindeşte cu toate că restul filelor sunt scrise. De data aceasta, chipul meu cel oglindit este liniştit, lipsit de teamă, calm, părul ondulat imi acoperă mijlocul, iar ochii au o privire pătrunzătoare, reflectând o lumină nepământeană, Lumina venită de sus. Hainele acum îmi sunt albe, imaculate şi străbat o alee presărată cu trandafiri. Păşesc pe ei, iar spinii îmi străpung tălpile. Deşi mă doare, merg mai departe fiindcă simt o sete de a şti ce e scris în această carte. Un dor tainic mă împinge de la spate şi simt că ea, cartea, mi se adresează într-un mod special. Cuvintele mi se perindă pe dinaintea ochilor şi lacrimile îmi curg pe obraz. Nu e suferinţă, nu. Fiecare cuvânt îmi vorbeşte despre EL şi dragostea LUI pentru mine. M-a aşteptat cu duioşie atâta vreme, fără să-mi reproşeze, deşi avea tot dreptul să o facă!

Ruşinea mea şi mizeria a luat-o asupra LUI, iar acum îmi oferă o pace adevărată, o împărăţie veşnică. Nu-mi cere decât atât: să-L las să-mi păzească inima ca Domn! Îngenuncheată, i-o ofer…

Strâng cartea la piept şi-i citesc numele de pe copertă: Biblia!

De acum, ,,pădure‘’, nu mă mai înspăimânţi cu noaptea ta fiindcă nu mai sunt singură.

Prietena mea, cartea, m-a iniţiat pe cale: EL e cel ce mă iubeşte şi-mi dă linişte.

Pacea fie cu voi toţi! Amin!

***

Patrascu Andreea *Plopeni – Jud. Prahova

……………………………………………………………………………..

INOCENŢĂ

În setosul tunel al întunericului născut din dorinţa renaşterii sufleteşti, a fost zămislit, gingaş şi sensibil, ascuns de petale, faimosul… trandafir.

Izvoarele încetasera să mai curgă fiindcă nu mai erau lacrimi. Pământul devenise secetos iar arşiţa îl făcu să crape. În subteran, într-un ungher al unui tunel întunecat, o sămânţă de mult căzută, începu să se mişte din dorinţa de a respira. Încătuşată până acum, visul renaşterii fu ca o energie scursă de pe alt tărâm, în mod special, într-un moment ca acesta….

Aşteptarea însă fu încununată. Printre crăpăturile pământului, devenit strâns de atăta îndârjire, o rază de soare atinse creştetul seminţei şi o singură picătură de rouă fură suficiente să înfăptuiască… Minunea. Sămânţa încolţii şi cu vigoare împinse în lături pământul ostil, astfel că văzu lumina zilei un… boboc de… trandafir.

Sfios, timid, pudic aş putea spune fiindcă nu voia să-şi deschidă petalele, se simţea atras de cer aşa că îl privea contemplativ. Reminiscenţe din umbrele tunelului se întrezeau, vag, pe una din petale.

Ca într-o luptă inegală, obosit, frunzele au început să pălească. Arşiţa deveni mai puternică. Dorinţa mută din inima trandafirului se înălţa puternic către cer. Spre seară, două picături, ca o binecuvântare, îl spălă de praful amintirilor, coborând spre rădăcină. Îşi reveni şi în noaptea senină îşi desfăcu pentru prima dată petalele. Un miros plăcut făcu o stea să-i zâmbească. Beat de bucurie, scăpă din amintire loviturile întunericului şi în zorii zilei, sub adierea unei brize, petalele îşi luară zborul către cer. Au rămas în urmă ţepii şi pământul secetos … şi arşiţa.

Pe bolta cerului, în nopţile cu lună plină, priviţi cu atenţie si veţi zări două stele apropiate.

Una are miros de trandafir…

Patrascu Andreea *Plopeni – Jud. Prahova