Jurnal de Israel

JURNAL EVREIESC pag.37

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

26 Martie 2011

Nu stiu de ce se intampla tot ce se intampla si e greu sa inteleg aceste lucruri. In ultima vreme ma rog ca Domnul sa imi dea intelepciune sa inteleg voia Sa cu privire la viata mea si la ce se intampla in jur.

Saptamana asta am plecat ca de obicei la Ierusalim la cursuri marti seara. Pentru ca joi dimineata trebuia sa ma intorc la Ierusalim, am hotarat sa nu ma intorc in Nazaret ci sa merg mai aproape in Tel Aviv, iar Miercuri dimineata sa merg cu un grup de turisti in Ierusalim, dar miercuri dimineata am fost atat de obosit incat am zis ca nu voi merge la Ierusalim, voi ramane la Tel Aviv si voi face altceva. In acea seara am inteles de ce nu am mers la Ierusalim, pentru ca in aceiasi vreme cand eu trebuia sa fiu la Ierusalim, a avut loc un atentat. O bomba a explodat intr-o statie de autobuz, foarte aproape de locul unde eu ar fi trebuit sa fiu si Domnul m-a pazit. Statia de autobuz e una pe unde trec in fiecare zi cand ma duc la cursuri. Nu imi vine sa cred ca in fiecare zi am trecut pe acolo unde a explodat o bomba si una din persoanele atacate puteam fi eu. Din pacate pentru altii sau din fericire pentru mine, nu am fost acolo. De atunci ii multumesc Domnului in fiecare zi ca m-a pazit. Insa in locul meu au fost atat de multe persoane (e o statie foarte aglomerata pe unde trec probabil 30 de linii de autobuz). Aproximativ 40 de persoane au fost grav ranite si o femeie a murit. Doi sunt inca la spital in stare grava. Interesant e ca acea femeie care a murit era credincioasa. Din procentul mic de evrei mesianici, unul a plecat la Domnul. Pe langa toate acestea era o femeie care se ocupa acum impreuna cu altii de o noua traducere a bibliei. Intrebarea tuturor a fost: “De ce tocmai din toti de acolo un singur om a murit si acela a fost un copil al Domnului!” Raspunsul care cred ca e important, venit de la fetele mele si care m-a ajutat sa inteleg situatia a fost: “Ea a fost pregatita, ceilalti nu!” Ce important e sa fii pregatit in orice clipa! Amos spunea asta:

“Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau, Israele!” (Amos.4:12)

Pe langa acest atentat au cazut cateva rachete in cateva din orasele foarte apropiate de Gaza, Ashdod si Beer Sheba, dar fara pierderi umane, Slava Domnului! Insa acum ce ma framanta pe mine si pe ceilalti si lucrul pentru care ne-am rugat dimineata aceasta la comunitate a fost ca Domnul sa dea intelepciune celor din conducere sa actioneze dupa Voia Sa si nu manati de ura sau de dorinta de razbunare care uneori ne conduce si nici nu ne dam seama.

De aceea cred ca e foarte important acum sa implinim ceea ce scrie in

Psalmul 122:6 – “Rugati-va pentru pacea Ierusalimului!”

Cel rau incearca sa distruga pacea, linistea din inimile credinciosilor dar sa nu il lasam sa isi faca slujba, sa ne rugam si sa avem credinta pentru ca in Noul Testament scrie:

“Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: “Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta. (Mat.17:20)

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.36

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

21.02.2011

Nu de mult a fost ziua fetei mele, Adelina. A implinit 18 ani. Nu imi vine sa cred ca am o fata asa de mare sau cand a trecut timpul asa de repede, parca ieri o curtam pe sotia mea si acum iata-ne cu fete mari. Tot timpul Ii multumesc Domnului pentru familia mea si Ii sunt tare recunoscator pentru ca tot ce am se datoreaza Lui.

Si cand ma uit in urma numai acum cativa ani cand Adelina si Oana ne urau ca le-am luat din Romania si le-am adus in Israel si cat de mult le-a schimbat Domnul inimile. Tot timpul imi spuneau ca atunci cand vor implini 18 ani vor pleca imediat si ca abia asteapta ziua aceea. In seara cand Adelina a implinit 18 ani, i-am deschis usa de la intrare si i-am spus ca e libera sa plece daca vrea pentru ca acum e majora si poate sa faca ce vrea, dar nu a fost cazul. Acum si Adelina si Oana recunosc ca aceasta a fost mana Domnului care ne-a adus aici si ca daca suntem in Voia Sa, totul e bine.

Ele de fapt lucreaza si pentru Domnul, astfel incat in urma cu 2 saptamani la una din orele Adelinei, profesoara de istorie a facut o afirmatie negativa la adresa celor care citesc Biblia si mai cred in ea. Adelina i-a raspuns acestei profesoare spunand ca ea e una care mai crede inca in Biblie si o citeste zilnic. Au urmat o gramada de replici si dupa aproximativ 5 minute profesoara a schimbat subiectul, insa ma bucur ca a avut curajul sa marturiseasca ce crede fara sa se rusineze si mai mult sa ia o pozitie atunci cand altii ar tacea. Acelasi lucru pot sa il spun si despre Oana, si ea face la fel si amandorura nu le e rusine sa se duca in pauza pe un coridor impreuna cu alte 2 colege si sa se roage pentru mantuirea colegilor si a profesorilor. Dupa cum am mai scris, au invitat deja o parte din colegii lor la adunare sau la intalnirile de tineret.

Unul e Adrian care are urcusuri si coborasuri in viata lui de credinta si spun viata de credinta pentru ca citeste, se roaga, vine la intalnirile de tineret si acum o saptamana L-a primit pe Domnul impreuna cu al doilea baiat pe care il cheama Erez. Povestea lui a inceput acum vreo 3 luni cand fetele l-au invitat la tineret si a zis ca vrea sa vina, insa pentru vreo 2 sau 3 saptamani nu s-a putut pentru ca o data nu s-a facut tineret, o data fetele au fost plecate din oras si tot timpul intreba la scoala: “ cand ma luati acolo la voi?”, pana cand ziua a sosit, a venit si a ramas. De atunci e nelipsit si de la intalnirile adunarii si de la cele de tineret. A inceput sa citeasca si L-a primit pe Domnul impreuna cu Adrian acum o saptamana. Ne rugam pentru ei pentru ca sunt la inceput de credinta si mai ales sa nu fie descurajati de cel rau sau de alti oameni de la adunare, ne rugam sa se apropie tot mai mult de Domnul, mai ales ca in fiecare saptamana au si o intalnire a baietilor condusa de colegul meu din Brazilia. De asemenea si fetele au o astfel de intalnire a fetelor unde studiaza Scriptura si se roaga unele pentru altele.

Si despre mine vreau sa spun ca Domnul lucreaza, azi am avut un grup la muzeu si ghidul care a fost pentru prima data la muzeu a fost incantat iar la sfarsit mi-a zis ca nu are testament si i-am putut oferi unul in engleza si in ebraica, slavit sa fie Domnul.

In ultima vreme Domnul ne-a ajutat sa fim o incurajare pentru Miriam si Paula despre care am mai scris, care nu o duc bine deloc nici financiar si nici spiritual. Cand am putut le-am trimis bani sa isi cumpere alimente sau medicamente dar vorbim foarte des la telefon si ne rugam prin telefon ceea ce e o binecuvantare pentru ele. Sper ca in doua, trei saptamani sa le pot vizita.

Daniel, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.35

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

01.02.2011

In ultima vreme am fost cercetat de Domnul prin grupurile pe care le-am avut la muzeu. Am avut cativa ghizi care au trebuit sa ma traduca si in acest fel au auzit si evanghelia. Una dintre ghide a fost de limba franceza care mi-a spus la sfarsitul grupului ca de 30 de ani face asta dar niciodata nu s-a gandit in felul acesta la Ieshua, dar ca e foarte aproape sa creada ca noi, am provocat-o sa citeasca inca o data Scriptura la sfarsitul turului si sper sa o faca. Ma rog pentru ea sa citeasca Scriptura din prisma unuia care Il cauta pe Domnul si El sa i se descopere.

Tot luna trecuta am avut un grup de romani catolici, majoritatea maicute impreuna cu preotul lor de la o manastire din Ierusalim. Am prins ocazia si le-am vestit evanghelia de la un capat la altul, ceea ce m-a facut pe mine la sfarsitul turului sa ma simt implinit. Slavit sa fie Domnul. Ma rog pentru cei 10 care au fost sa se apropie de Domnul si sa-L gaseasca cu adevarat.

La sfarsitul lunii am avut un grup de pastori romani. Pe unii ii cunosteam, pe altii nu, dar am avut un tur extraordinar cu ei, erau atat de interesati de ceea ce vedeau si ascultau, incat am facut turul cu asa o pasiune pe care nu am avut-o de mult. La sfarsit ne-am schimbat adresele de email, dar as vrea sa spun ca in sinagoga, ultima oprire din tur, i-am rugat sa cante ceva si am cantat impreuna “Indeajuns mi-e Doamne doar harul Tau”. O cantare bine cunoscuta cu care te poti inchina inaintea Domnului oriunde si oricand, in special cand nu ai mai cantat-o de multi ani. Asa de bine mi-a facut sa cant impreuna cu ei aceasta cantare, simtind Duhul Domnului prezent acolo, chiar langa noi! Ma rog pentru toti acesti pastori sa fie insufletiti de ceea ce au vazut si au auzit in aceasta calatorie, incat sa fie mult mai aproape de Domnul cand se intorc acasa si sa poata sluji turma incredintata cu si mai multa credinciosie.

In urma cu aproximativ 2 luni am avut o familie de evrei care au venit impreuna cu fata lor in varsta de 12 ani, Merita. Fata a fost atat de entuziasmata de ceea ce a auzit, incat la sfarsitul turului a vrut sa stie cum poate sa aiba viata vesnica, iar dupa explicatiile despre Mesia, a vrut sa Il primeasca pe Domnul. Tatal nu a lasat-o ceea ce e tipic aici in Israel, copii, adolescentii si tinerii sunt gata sa Il primeasca pe Domnul, insa cu adultii este altceva. In fine le-am spus de existenta comunitatilor mesianice si nu le-am putut da adresa comunitatii noastre, deoarece nu locuiesc in acelasi oras, asa ca sper sa caute si sa gaseasca. Avand in vedere minunea care s-a intamplat cu aceasta familie, ne-am gandit sa concepem un proiect nou la noi in muzeu pentru familiile care vor sa isi invete copiii despre alte religii, iar aici pot sa ii invete despre crestinism, in felul acesta vor putea auzi si Evanghelia. Acum ma rog si ma gandesc la acest proiect, o sa facem publicitate in scoli, in ziare si la agentiile de turism locale si sper sa prinda bine. Sa ne rugam sa imi dea Domnul intelepciune sa fac pliantul de impartit, sa gasesc persoana potrivita sa mearga la scoli sa prezinte noul proiect si sa formulez si materialul pe care ghizii trebuie sa il spuna acestor familii. Pe scurt sa ne ajute Domnul sa Il prezentam pe El in acest fel.

Cat priveste scoala mea de ghizi profesionisti, au trecut deja 2 luni, e super geu, multa informatie, multi bani si mult timp. Am avut deja primul examen la Iudaism, astept rezultatul, desi nu m-am prezentat foarte bine (avand in vedere timpul pe care Il am si multimea numelor si anilor pe care trebuia sa ii invat), insa astept mila Sa!

Foarte pe scurt, intr-una din zile nu am avut bani de autobuz sa merg la scoala (scoala e la Ierusalim, 170 km de casa si trebuie sa merg de 3 ori pe saptamana) si m-am rugat spunandu-I Domnului ca a doua zi nu am bani de autobuz si trebuie sa ma ajute. Plecand de la serviciu, am zarit pe jos ceva care semana cu o bancnota impaturita si m-am aplecat sa o iau si intr-adevar erau banii necesari pentru autobuzul meu de a doua zi + pachetul pe drum. Ce minunat Domn am, Slavit sa fie El!

Tot aici vreau sa mentionez ca intr-o zi am mers cu unul din colegii mei care m-a luat la el in masina pentru o distanta anume iar in aceiasi zi ma plansesem la Domnul ca nu imi ajung banii de autobuz, iar colegul meu m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu el o parte din drum (in gandul meu am multumit Domnului pentru raspunsul prompt care a venit ) dar asta nu a fost tot pentru ca pe drum, spunandu-I ce fac si cine sunt I l-am prezentat pe Domnul. Raspunsul lui a fost: “Da, dar eu nu cred la fel!” Ma rog ca Domnul sa il cerceteze, are 58 de ani, il cheama Loyd.

In clasa mea sunt aproximativ 6 credinciosi (din cate stiu eu), si m-am gandit ca ar fi bine sa infiintam un grup de rugaciune al clasei unde sa ne rugam pentru colegi, pentru profesori si pentru oportunitati de a le vesti colegilor evanghelia. Ma rog ca acest proiect sa ia fiinta in cel mai scurt timp.

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.34

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

05 Ianuarie 2011

Anul 2010 a trecut si acum ar trebui sa ne facem fiecare bilantul, sa analizam lucrurile facute, bune si rele, sa ne facem un nou plan pentru anul in care tocmai am intrat.

Anul trecut l-am incheiat cu 2 seri de vestire a Cuvantului lui Dumnezeu, una de Hanuka (sarbatoarea luminilor conform calendarului evreiesc) pe 8 decembrie cand la comunitatea unde mergem am invitat persoane care nu-L cunosc pe Domnul sa vina sa sarbatorim impreuna aceasta sarbatoare. De asemenea am indemnat fratii de la adunare sa faca acelasi lucru, sa-si invite colegii de serviciu, familia si prietenii. La sarbatoare nu au venit multi oameni noi, numai 2,3, dar a fost extraordinar mesajul si tot ce a avut loc, Domnul s-a folosit de toti cei care au slujit si ma rog ca cei 2,3 care au fost sa ia mesajul in serios si sa inceapa sa Il caute pe Cel care e Lumina Lumii.

Apoi a doua seara de vestire a Cuvantului a fost pe 30 decembrie cand la muzeul unde lucrez am avut cateva seri speciale cu ocazia nasterii Mantuitorului. Am organizat o sceneta cu istoria nasterii Sale, cu caractere imbracate ca in primul secol, cu colinde traditionale, iar una dintre seri (30 decembrie) am pus-o deoparte pentru romanii care lucreaza aici in oras. I-am invitat si au fost 10 romance, iar pe langa ele am reusit sa aduc si un grup de crestini ortodocsi din Romania, 15 persoane, pentru care am prezentat sceneta nasterii Mantuitorului cum s-a petrecut acum 2000 de ani conform scripturii in limba romana si cu colinde in limba romana. La sfarsit am avut un mesaj de aproximativ 5, 6 minute in care am explicat evanghelia. A fost un timp binecuvantat, iar la sfarsit, pe langa pitele calde, ceai si suc am pus pe masa evanghelia dupa Marcu in limba romana si am lasat la indemana lor, sa faca ce vor, spunandu-le sa ia cine vrea, dar vreau sa va spun ca imediat s-au dus la masa unde erau brosurile si din 25 de persoane care au fost, 21 au luat cartea. Ma rog de asemenea ca aceasta ocazie pentru cei din Romania si cei care lucreaza aici sa fie o ocazie buna de a-L cunoaste pe Cel care s-a nascut in Betleem si sa devina copiii Sai.

Inca ceva mai am de spus referitor la luna decembrie. De sarbatoarea Nasterii Domnului am avut harul sa ajutam cativa dintre voluntarii din zona care sunt veniti din alte tari sa faca voluntariat aici si sunt fara familii. Asa ca pe 24 decembrie am invitat la masa traditionala 4 dintre acesti voluntari care au avut un timp extraordinar cu noi si noi cu ei. Si asta nu a fost tot. Pentru ca de sarbatoarea aceasta se dau cadouri, cand am desfacut cadourile la sfarsitul mesei, au avut parte de o mare surpriza la care nu s-au asteptat, au avut si ei cate un cadou. Au fost atat de entuziasmati si incantati de cadourile primate care nu au fost cine stie ce, dar au fost atat de binevenite. Pe langa bucuria lor mare, am avut si noi parte de o mai mare bucurie, numai vazandu-I pe ei bucurandu-se si ne-am amintit de versetul din scriptura: “Este mai ferice sa dai decat sa primesti.” (Fapt.20:35)

Ii sunt recunoscatorDomnului pentru ajutorul primit din partea fratilor din Romania care au simtit cu lucrarea si am putut in felul acesta sa platesc biletele de intrare ale romanilor care au venit, tratatia de dupa sceneta si cadourile voluntarilor. Domnul sa fe slavit si El sa rasplateasca tuturor celor care au daruit!

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.33

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

23 Decembrie, 2010

Prin harul Domnului am inceput cursul de ghid profesionist la care tanjeam si ma gandeam in urma cu aproximativ 1 an si jumatate. Am pus totul in mana Domnului atunci, m-am inscris la curs si nimic nu s-a intamplat timp de mai bine de un an, de fiecare data cand sunam la universitate, primeam acelasi raspuns: “nu avem suficienti cursanti, deci nu putem incepe”. Am crezut ca nu e voia Domnul ui dar dupa un an, am aflat ca vor deschide un curs dar in alt oras, mai departe cu 70 de km, am sunat si toate documentele mele au fost transferate acolo. Dupa o saptamana am fost chemat la interviu si am fost acceptat, desi nu m-am descurcat prea bine la harta Israelului, granite si altele, dar au inteles ca nu am studiat in Israel geografie si nici istorie si am trecut examenul. Asa se face ca pe 7 decembrie am inceput studiile de ghid profesionist la Scoala de Turism a Israelului, patronata de Ministerul Turismului. Merg la scoala de 3 or i pe saptamana, si mi se pare extrem de greu si obositor, desi am inceput numai de 3 saptamani. Doua zile pe saptamana studiez de la ora 18.00 la 21.30 si o zi pe saptamana am zi de excursii, in care merg pe traseele pe care va trebui sa le parcurg cu turistii de la ora 7 la 22.00. Cursul e la Ierusalim, 170 de km de casa si nu am autobuz direct, asa ca in fiecare zi merg cu masina pana in Afula (15 km) de unde iau autobuzul pentru 2 ore, iar seara fac acelasi lucru, inapoi spre casa, unde ajung undeva pe la ora 1.00. Dar chiar daca e obositor, e placut si interesant. Am inceput acum un curs de iudaism intensiv pentru o luna si jumatate care e excelent, data trecuta nici nu ne-a venit sa credem ca au trecut cele 3 ore de curs. De asemenea excursiile sunt foarte interesante, nu am avut decat una, dar o sa fac 80 de excursii si o sa vizitez peste 240 de locuri in Israel in cei 2 ani de studii, ceea ce e atat de interesant si ma face sa uit de oboseala.

Ni s-a cerut de asemenea sa avem Vechiul si Noul testament la noi si cativa colegi au zis ca nu au, si m-am oferit eu sa le dau, o sa studiem atat Noul cat si Vechiul Testament, am dat deja 3 Noi Testamente si 3 Vechi Testamente, azi mai duc cateva, rugaciunea mea e ca atunci cand ei le citesc sa ii strapunga la inima si sa fie mantuiti. Am 43 de colegi, vreo 30 arabi, unii crestini, altii musulmani, vreo 10 evrei, dintre care 2 evrei ortodocsi si restul de alte religii.

Dar pe langa toate acestea, ultima data cand am fost la curs am ramas inspaimantat, atat eu cat si toti colegii cand ni s-a povestit ce s-a intamplat in urma cu cateva zile intr-un parc, in Ierusalim. Una din ghizii de la o importanta agentie crestina din Ierusalim se plimba impreuna cu una din voluntarele de la aceiasi agentie, cand au fost atacate de doi arabi, au fost legate si injunghiate, ea s-a prefacut moarta dupa 12 taieturi si au trecut la cealalta care a fost atinsa la organele vitale, murind pe loc. Arabii au plecat dupa cateva minute si ea a inceput sa alerge spre oamenii care nu erau decat la vreo 100 m de locul unde s-a intamplat tragedia, oamenii au reusit sa cheme salvarea si a fost salvata. Ieri a fost operata si se simte bine. Inmormantarea voluntarei are loc azi in Ierusalim, Ma rog ca Domnul sa ii mangaie familia, avea 40 de ani si de asemenea ma rog pentru Kay, cea salvata sa aiba putere sa isi continuie viata, sa ierte si sa uite. Una din intrebari care a fost pusa si care ramane fara raspuns e: “Cum a ingaduit Domnul sa se intample asa ceva cand amandoua erau credincioase si chiar Il slujeau?” Bineinteles ca El stie raspunsul, noi nu.

Nu stiu cati dintre noi ar putea spune acum: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!”

Azi la muzeu am avut serbarea de Nasterea Domnului impreuna cu toti angajatii si voluntarii si mi s-a cerut sa am un mesaj pentru angajati, asa ca timp de vreo 15 minute am vorbit despre lumina care a venit in lume si ce inseamna aceasta lumina. M-am rugat de asemenea ca acest mesaj sa atinga inimile celor cu care lucrez, mai ales ca nu toti sunt credinciosi.

Daniel, Nazareth, Israel

……………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.32

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

06 decembrie 2010

Nu imi planificasem o vizita asa curand la Tel Aviv sa o vad pe Paula si pe Miriam, dar am fost nevoit. Acum doua zile m-a sunat Paula si m-a anuntat ca Miriam a fost luata de salvare inca o data si dusa la spitalul de psihiatrie unde trebuie sa stea pana isi revine. E a nu stiu cata oara cand revine la acest spital. Am facut un efort si am plecat sa o vizitez la spital pe Miriam, insa nu am nimerit prea bine, am ajuns cand era intr-o criza de tuse si am inceput sa ma rog pentru ea, iar dupa aproximativ cateva minute, tusea i-a trecut si am inceput sa vorbim. Bineinteles ca eu atunci cand vorbesc, indiferent de subiect, spun de Dumnezeu. Si am inceput discutia mea cu o intrebare: Ce s-a intamplat cu tine in ultima vreme? Iti aduci aminte cum eram in Romania, cum mergeam la adunare si slujeam impreuna? Si am continuat, dar nu pentru mult timp, deoarece m-a intrerupt si mi-a zis sa o las cu predicile ca nu are nevoie de asta acum. Asta m-a durut cel mai tare si i-am spus ca asta sunt eu, tot ce fac, fac pentru Dumnezeu si cu Dumnezeu si mi-a zis ca trebuie sa fiu si om normal si sa vorbesc si alte lucruri nu numai de Dumnezeu. Nu am spus nimic pentru ca nu mai stiam ce sa spun si intr-un tarziu mi-a zis sa vorbesc ceva dar nu de Dumnezeu. Am inceput sa vorbesc si mi-a fost atat de greu sa nu spun ceva de lucrare sau de El. La sfarsit mi-a multumit ca m-am abtinut si am plecat tare suparat de acolo, cu rugaciunea in sufletul meu ca Domnul sa o scoata din starea in care se gaseste, sa se intoarca la dragostea dintai si sa aiba din nou o relatie personala cu el.

Zilele astea sarbatorim Hannuka, sarbatoarea luminilor, sarbatoare care tine 8 zile. Chiar in prima zi a sarbatorii a izbucnit un incendiu pe muntele Carmel, un incendiu provocat de doi tineri care fumau. Instantaneu a inceput un foc care dureaza de atunci si azi suntem in a cincea zi a sarbatorii si inca dureaza. S-a cerut ajutor international si a venit din partea catorva tari, dar cu toate acestea nu s-a putut stinge focul.

In ziua cand a inceput totul ne uitam ingroziti la stiri si am inchis televizorul si am spus ca trebuie sa ne rugam pentru aceasta situatie. Am deschis biblia si Domnul ne-a dat un pasaj pentru aceasta situatie de nu ne venea sa credem ochilor si urechilor. Am citit Ieremia 11 si iata ce scrie acolo:

“S-au intors la nelegiuirile celor dintai parinti ai lor care n-au vrut sa asculte cuvintele Mele si s-au dus si ei dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca. Casa lui Israel si casa lui Iuda au calcat legamantul Meu pe care-l facusem cu parintii lor.” De aceea, asa vorbeste Domnul: “Iata, voi aduce peste ei niste nenorociri din care nu vor putea sa scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! Cetatile lui Iuda si locuitorii Ierusalimului se vor duce sa cheme pe dumnezeii carora le aduc tamaie, dar nu-i vor scapa la vremea nenorocirii lor. Caci cate cetati ai, atatia dumnezei ai, Iuda! Si cate ulite are Ierusalimul, atatea altare ati ridicat idolilor, altare ca sa aduceti tamaie lui Baal!… Tu insa nu mijloci pentru poporul acesta, nu inalta nici cereri, nici rugaciuni pentru ei; caci nu-i voi asculta nicidecum cand Ma vor chema din pricina nenorocirii lor. Ce ar putea sa faca preaiubitul Meu popor in Casa Mea? Sa faca o multime de nelegiuiri in ea? Vor indeparta juruintele si carnea sfanta, rautatea dinaintea ta? Atunci ai putea sa te bucuri! “Maslin verde, gras si cu roade frumoase si placute” este numele pe care ti-l daduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri il arde cu foc, si ramurile lui sunt sfaramate. Caci Domnul ostirilor care te-a sadit cheama nenorocirea peste tine din pricina rautatii casei lui Israel si a casei lui Iuda pe care au facut-o ca sa Ma manie, aducand tamaie lui Baal.” Domnul mi-a dat de stire, si am stiut; atunci Tu mi-ai aratat faptele lor”. Vv 10-18

Iar apoi continuand sa studiem am dat peste Ieremia 4:26: “Ma uit, si iata, Carmelul este un pustiu; si toate cetatile sale sunt nimicite inaintea Domnului si inaintea maniei Lui aprinse”!

Cat de adevarat, intr-adevar Carmelul, plin de maslini si de case, cu sate evreiesti si arabesti, sate destul de bogate, in flacari si nimeni nu poate sa stinga un foc. Am inceput sa ne rugam ca Domnul sa miste inimile locuitorilor Israelului spre pocainta ca El sa-si inceteze mania asupra noastra, daca nu, vor veni zile si mai grele.

Noi suntem la 30 km departare si nu ne-a atins focul, dar ne doare numai uitandu-ne la stiri si incercand sa simtim prin ce trec oamenii de acolo.

Doamne pazeste-ne si apara-ne!

Daniel, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.31

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

26 Noiembrie 2010

Fetele mele continua sa-L slujeasca pe Domnul, intalnindu-se pentru rugaciune in fiecare zi la scoala in pauza mare si incercand sa fie o lumina pentru toti colegii cat si pentru profesori.

Oana intr-o zi la ora de sport fiind obosita nu a participat la toate exercitiile, stand pe banca cu profesorul ei. Din discutie in discutie, a fost intrebata de ce a venit in Israel si asta a fost ocazia pentru ea sa ii spuna ca e evreica mesianica si ca ea crede in Ieshua ca e Mesia. Acest lucru a degenerat in foarte multe intrebari la care a putut raspunde, slavit sa fie Domnul pentru aceasta ocazie minunata.

Adelina a fost si ea la un interviu pentru voluntariat la un centru pentru oameni cu dezabilitati si a fost intrebata ce religie e si a avut si ea o ocazie sa Il vesteasca pe Domnul. Nici ea si nici Oana nu au avut probleme datorita acestui lucru. Ne rugam ca aceste 2 persoane sa aiba ocazia sa se gandeasca la aceste lucruri si sa ia o decizie personala de a-L urma pe Domnul.

Adelina s-a intors ieri dintr-o saptamana de pregatire in armata unde a facut instructie, a dormit afara, a tras cu arma, a imbracat hainele militare. Multumim Domnului ca s-a intors teafara de acolo, foarte obosita, dar intreaga. E tare ciudat sa stii ca intr-un secol in care am evoluat asa de mult, in care vorbim neincetat despre pace, tinerii de 17 ani (ea are 18 ani fara cateva luni, dar ea e cea mai mare din clasa) invata sa lupte si sa supravietuiasca in caz de razboi.

La comunitatea mesianica unde mergem vom avea o seara speciala de prezentare a Evangheliei pentru oamenii care nu cred in Mesia, astfel ca am invitat ceva oameni care nu vin de obicei si asteptam sa vina. Pregatim un mesaj special despre lumina (seara speciala e in preajma sarbatorii Luminii, Hanuka). Tinerii pregatesc o sceneta si de asemenea copiii, vom avea cantari, mesaj si bineinteles nelipsitele gogosi care se mananca cu ocazia acestei sarbatori. Ne rugam ca aceasta seara sa fie pentru multi din cei care vor veni o seara potrivita de a-L cunoaste pe Mesia.

Cat despre John din puscarie, vreau sa spun ca mi-a aranjat sa il vizitez pe celalalt roman despre care am scris in pagina anteriora dar din cauza lipsei de timp nu am reusit sa ajung, programarea a fost facuta pentru vineri dimineata, trebuia sa imi iau liber de la serviciu, dar nu am reusit. Cu toate astea am reusit saptamana trecuta sa ii trimit lui John inca un pachet la puscarie cu 5 dvd-uri si 2 brosuri, una in limba rusa si una in limba ebraica sa le distribuie acolo. Pana la urma au ajuns si celelalte dvd-uri pe care le trimisesem la el acum o luna, dar au ajuns, slava Domnului. Ma rog ca Domnul sa il binecuvinteze pe el acolo si pe colegii lui care L-au primit pe Domnul in puscarie.

Tot in acest sens m-am intalnit cu unul din fostii mei colegi de la supermarket si i-am dat 3 dvd-uri despre Ieshua si cine a fost El, sper sa le urmareasca si sa ii schimbe viata lui si familiei lui, il chema Abulel si e musulman. Continuam sa ne rugam pentru el.

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.30

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

30.10.2010

Dumnezeu lucreaza! Am povestit data trecuta despre John din inchisoare pe care l-am vizitat in urma cu putin timp, Am vorbit din nou cu el si acum trebuie sa imi aranjeze pentru luna noiembrie doua vizite, una la el pe la sfarsitul lunii, dar inainte de el vreau sa vizitez un alt detinut, tot roman care are de ispasit 999 de ani, (da, nu e nimic gresit, 999 de ani pedeapsa), deci cu alte cuvinte, nu va iesi de acolo niciodata cu toata buna purtare a lui. S-a intors la Domnul acolo si abia astept sa il cunosc. E la alta puscarie, nu la aceiasi cu John, asa ca trebuie sa ma duc in alta zi. Lui John i-am facut rost de dvd-uri cu filme si predici si am reusit sa ii trimit primul pachet, care din pacate nu a ajuns la el, nu stiu unde s-a oprit, dar ma rog ca cel care a luat dvd-urile sa le si vizioneze si acestea sa aiba un impact asupra sa.

John mi-a marturisit ca de mult el vesteste evanghelia acolo in puscarie si unul dintre colegii lui s-a predat in urma cu cateva luni si de atunci au vorbit de foarte multe ori, a facut un fel de catechism cu el si s-a hotarat sa se boteze, si pentru ca pana iese de acolo mai are vreo 4 ani, a hotarat sa faca acest lucru acolo in puscarie, asa ca a luat cativa colegi ca martori si l-a botezat in dusul puscariei. Era atat de fericit si el dar si Cfir, de 30 de ani care L-a marturisit pe Domnul. Domnul sa il ajute sa fie o lumina acolo si apoi si afara cand va iesi din puscarie. Adevarate miracole se intampla acolo in puscarie, Domnul sa fie slavit!

Despre grupul care l-am avut de italieni cu ghi d roman, si despre care am scris in ultima pagina de jurnal, vreau sa spun ca la sfarsitul turului i-am invitat sa vina la adunare si unii au vrut, altii nu, dar sambata dimineata m-au sunat si mi-au zis ca vor sa vina. Le-am zis unde si au venit, 19 persoane, dintre care 2 romani, unul dintre ei ortodox. A fost prima data cand acest ortodox a intrat intr-o adunare si a ascultat Cuvantul Domnului. Pe langa ei am avut si doi americani si a fost un serviciu divin plin de prezenta Duhului. Am vorbit in engleza si am avut traducere in ebraica, rusa si italiana in acelasi timp. In timpul inchinarii, oamenii erau in lacrimi si la timpul de rugaciune am indemnat fratii sa se roage fiecare in ce limba poate si daca la mesaj s-a tradus numai in 3 limbi, rugaciunile au fost in engleza, rusa, ebraica, italiana, romana, portugheza, germana, sri lankeza (daca asa e corect nu stiu). Cerul s-a pogorat acolo. La sfarsit nu mai voiam sa plecam de acolo. Acum am inteles gandirea lui Petru care a spus: “Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Luca 9:33. Prezenta Domnului fusese din plin acolo, ca si la noi la adunare.

Trebuie sa scriu din nou despre fetele mele din ce traiesc si ele aici. Adelina ca si Oana au avut de scris un eseu despre una din cartile pe care le-au citit in vacanta. Amandoua au citit carti crestine. Oana inca nu are eseul gata, insa Adelina l-a dus si l-a prezentat profesoarei. Era un eseu despre Genovieva Sfatcu, o evreica mesianica, una din cartile ei, care era de fapt biografia ei, iar Adelina a scris despre ea pentru ca asa era cartea. Nota pe care a primit-o a fost 7. Adelina a fost asa de suparata pentru ca a depus mult efort si i s-a parut ca a facut o treaba buna in comparatie cu alti colegi care nici macar nu au citit o carte si au copiat un eseu de pe internet, asa ca s-a dus la profesoara si i-a zis ca e nemultumita cu nota pe care a primit-o (mai ales ca eseul era despre o evreica mesianica si a crezut ca acesta e motivul pentru care a primit aceasta nota). Profesoara i-a cerut cartea sa o citeasca si dupa o zi a venit cu eseul Adelinei cu nota schimbata din 7 in 10. A zis ca a citit cartea si ca e multumita de eseul facut. Domnul sa fie slavit ca profesoara a citit aceasta carte care e ca o evanghelie pentru cei nemantuiti.

Tot saptamana aceasta i-a venit scrisoarea de incorporare (pentru armata) pentru luna aprilie 2011. Pentru prima data nu a mai plans la gandul acesta si la timpul nostru de rugaciune cu familia, a multumit Domnului pentru aceasta scrisoare si i-a cerut Domnului sa aranjeze aceasta intalnire de pe acum (dupa cum stiti armata e obligatorie aici si pentru fete). Ce schimbare binecuvantata in Adelina! Domnul sa fie laudat pentru toate!

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.29

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

07.10.2010

Dumnezeu face lucruri extraordinare in viata noastra in mod deosebit atunci cand suntem gata sa umblam cu El. Am inceput nu de mult timp sa lucrez pentru proiectul cu romanii de aici.

Am inceput sa ii vizitez pe unii dintre ei, si am inceput cu cei in varsta care au emigrat in urma cu multi ani si care sunt credinciosi, pentru a-i intari. Am inceput cu o familie din Bat Yam, un oras la 20 km de Tel Aviv, Paula si Miriam, ele au emigrat acum aproximativ 40 de ani si locuiesc singure. Sotul Paulei a murit acum cativa ani si de atunci lucrurile nu merg grozav pentru ele. Miriam a intrat in depresie, a incercat sa se sinucida de cateva ori, dar acum e mult mai bine din punct de vedere fizic, nu si spiritual. A incetat sa mai mearga la adunare de ceva timp si nu mai vrea sa auda despre Dumnezeu. De fiecare data cand incep discutia despre Dumnezeu imi spune sa o las cu predicile. Am fost la ei si ea bineinteles ca nu a vrut sa stea sa participe la discutie, am vorbit cu Paula si apoi ne-am rugat, iar dupa ceva timp le-am ajutat cu ceva bani pentru ca nu aveau nici ce manca intr-una din zile cand le-am sunat. Ma rog ca Domnul sa le binecuvinteze cu multa credinta si cu multa intelepciune pentru a face fata incercarilor si situatiilor grele din viata. Ma gandesc ca as putea sa ajut mai mult daca nu ar fi distanta de 120 km intre noi si ele sau daca mi-as permite aceasta calatorie mai des. Deocamdata ma rog si astept ca Domnul sa imi dea resursele necesare sau sa scoata si alti lucratori care pot fi de mare folos si mai in zona aceea.

A doua familie pe care am vizitat-o e din Carmiel, la 50 km de Nazaret, o familie de oameni in varsta, Bicu si Rebeca, au emigrat acum 30 de ani, el e nevazator, iar ea e cea care are grija de el. Datorita acestor aspecte nu pot merge la adunare si pentru mai bine de 9 ani nu au frecventat nici o adunare, asa ca acesta a fost un timp destul de dificil pentru ei, ne-am rugat, am discutat, am citit din Scriptura si am fost o mare incurajare pentru ei.

Apoi am vizitat un alt roman, de data aceasta din puscarie, la 70 km de Nazaret, este deja inchis de 4 ani si mai are o pedeapsa de ispasit de inca 4 ani. Mi s-a aprobat o vizita de 40 de minute, dar timpul a trecut asa de repede incat atunci cand am fost anuntati ca a expirat timpul, nu ne-a venit sa credem. Inainte de inchisoare a mers la adunare, dar a fost ca unul din cei care merg la adunare pentru ca e frumos, sau pentru ca s-au obisnuit in acest fel, nimic mai mult. L-a cunoscut pe Domnul in inchisoare atunci cand si-a dat seama ca nu exista speranta in nimeni altcineva decat in Ieshua. De atunci vorbeste cu toti detinutii posibili si studiile pe care el le primeste le face cu ei. Am inceput sa tremur atunci cand mi-a zis ca de fapt nu ar vrea sa iasa din inchisoare pentru ca nimeni nu ii vrea afara, nu isi poate gasi serviciu si nici locuinta nu poate inchiria pentru ca toti care afla ca a fost in inchisoare nu vor sa vorbeasca cu el si e aceiasi problema pentru toti puscariasii. Unii chiar vor sa faca ceva rau imediat cum ies sa se intoarca cat mai repede inapoi. Trist, dar adevarat. Are un prieten care trebuie sa se elibereze intr-o luna, am incercat sa il vizitez si pe el in aceiasi zi dar nu am reusit, nu mi s-a aprobat vizita. Am cumparat nista carduri telefonice pentru ei si s-au bucurat de ele ca niste copii ca pot acum sa isi sune prietenii de afara. Acum trebuie sa gasesc niste dvd-uri cu predici si filme crestine sa I le trimit ca sa le poate urmari cu ceilalti detinuti.

In cadrul aceluiasi program, la muzeu conduc grupuri de romani care vin si nu toti sunt credinciosi, dar toti aud Evanghelia. In ultima luna am avut 3 grupuri de romani, fiecare de aproximativ 45 de persoane, dar as vrea sa povestesc despre grupul de ieri care nu a fost de romani, ci de italieni, insa liderul grupului era roman ortodox, si in felul acesta am putut sa ii vestesc Evanghelia lui si celor din grupul lui, slavit sa fie Domnul. Au venit tarziu, nu au fost programati, nu am vrut sa ii luam, nu era nici un ghid disponibil, eram doar eu, dar ieseam pe usa sa plec. Pana la urma i-am luat eu in tur, dar aceasta a fost voia Domnului! La sfarsit i-am vorbit mai mult despre Cuvant si sper sa tin legatura cu el.

Daniel, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.28

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

09.10.2010

Ieri a cazut prima ploaie dupa aproape 9 luni de vreme uscata. Cand esti obisnuit cu ploaia, nu prea astepti o alta, dar cand nu ai ploaie pentru asa de multa vreme, abia astepti sa vina. Asa a fost si cu noi, de multa vreme ne rugam pentru ploaie si iata ca a venit. Desi se innorase cu cateva zile inainte si credeam ca o sa vina mult asteptata ploaie, chiar s-a lasat asteptata pana ieri. A inceput cu cativa stropi si a continuat cu o ploaie torentiala timp de aproximativ 40 de minute. Sa ne fi vazut la birouri aici cum ne bucuram si cum ne uitam pe geam de parca asteptam pe cineva drag sa se intoarca dintr-o calatorie indelungata. Imediat s-au umplut balcoanele si a trebuit sa iesim afara sa ajutam apa sa se scurga mai repede ca sa nu intre in birouri. Am iesit si ne bucuram in ploaie, parca am fi cantat”Singing in the rain” (Cantand in ploaie). Multumeam Domnului pentru ploaie si ne rugam pentru mai multa, chiar am avut un grup din Romania imediat dupa ploaie, cand inca cerul era innorat si le-am spus sa nu se roage sa nu ploua ca noi de mult asteptam ploaia si ne-am rugat, iar ce se intampla acum este raspunsul la rugaciunile noastre. Au zambit si am continuat turul. In timp ce urmaream ploaia, ma gandeam cat de bun e Domnul cu noi si mi-am amintit de versetele din Ioel 2:23:

“Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme , vă va trimete ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară”.

De asemenea mi-a venit in minte discutia de dimineata purtata la scoala. Inainte de a incepe ploaia, am avut sedinta cu parintii la scoala fetelor. A trebuit sa ma duc, daca nu ma duceam le exmatricula pentru o zi si printre altele, una din mame a cerut sa nu ii lase pe copii sa fumeze in scoala, ca fumeaza destul acasa si pe strada. Era mama uneia din colegele Oanei care are 16 ani. Pana la urma nu am inteles deloc intrebarea pentru ca mama aceasta ii dadea bani fetei sa isi cumpere tigari pentru ca altfel ar cere pe strada tigari si nu ar fi frumos pentru o fata sa ceara tigari pe strada. Cam acestea au fost cuvintele acestei mame.

M-am oprit o clipa si i-am multumit Domnului pentru fetele mele si pentru modul cum Domnul le-a protejat pana acum de lumea in care traim, pentru modul cum le-a ajutat sa creasca si pentru unde au ajuns acum. Tin minte ca acum doua saptamani Oana a fost invitata la una din colegele ei la onomastica si cand am luat-o seara de acolo, in masina mi-a spus: “Ce bine ca nu sunt din lume! A fost oribil!”

De asemenea m-am rugat ca odata cu ploaia de afara sa curga si ploaia Sa peste poporul acesta ca sa Il cunoasca pe Domnul, dupa cum spune in Osea 10:12:

“Sămănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mîntuire”.

Acelasi lucru il fac si fetele mele pentru ca de cand au inceput acest an scolar, in pauza mare se intalnesc cu inca 2 fete si un baiat (toti credinciosii din liceu, 5 la numar) si se roaga pentru elevi si profesori ca sa fie mantuiti.

Daniel, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.27

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

29.09.2010

De multe ori, datorita atator treburi pe care le avem si a timpului putin, nu avem timp sa ne rugam, sa citim din biblie, sau facem aceste lucruri pe fuga. De multe ori Dumnezeu ne atentioneaza asupra acestui aspect.

De curand am fost nu departe de orasul in care locuiesc, la o conferinta cu pastorii din tara si trebuie sa marturisesc ca nu am vrut sa merg, deoarece nu cunosteam decat vreo 3 sau 4 din cei 60 de participanti si m-am gandit ca nu ma voi simti bine printre atatia oameni necunoscuti, dar… unul dintre presbiterii de la noi de la adunare a insistat spunand ca nici el nu vrea sa mearga singur, asa ca am plecat impreuna cu el.

Am ajuns acolo si de la inceputul conferintei am simtit prezenta Duhului Sfant si ca va fi un timp extraordinar si intr-adevar a fost. Seara aceea am fost foarte obosit si am plecat mai devreme la culcare fara sa aflu programul zilei urmatoare.

A doua zi dimineata, devreme de tot, adica pe la 5.00 ma scoala colegul de camera spunand ca trebuie sa plecam la ora 5.30 pe munte. M-am conformat si jumatate adormit am plecat. Ajunsi sus pe varful muntelui undeva pe la 6.00 ni s-a spus ca acum e timpul fiecaruia cu Domnul, sa ne alegem un loc undeva singuri, sa petrecem timp in rugaciune si in citirea cuvantului si la 11.00 va fi plecarea.

5 ore in rugaciune singur? M-am gandit ca nu o sa am ce face, ca o sa ma plictisesc dupa vreo ora si va trebui sa imi gasesc o alta ocupatie, insa… a fost un timp extraordinar. Stateam de vorba cu Domnul, spunandu-I toate lucrurile care pot fi spuse, laudandu-L pentru ce a facut si ce face pentru mine, spunandu-I toate planurile de viitor si cerandu-I sfatul, iar la un moment dat am primit din partea Domnului pasajul din Isaia 9 despre nasterea lui Mesia si ce va fi nasterea Sa pentru cei din Galilea, locul unde ma aflam si eu acum in rugaciune, cum “intunericul nu va dainui vesnic si o pace fara sfarsit va da scaunul de domnie a lui David”, intelegand ca Domnul are un plan cu zona aceea, iar eu care locuiesc acolo am un rol in implinirea acestui plan. Am fost miscat de aceste cuvinte si vreau sa spun ca dupa 5 ore de stat cu Domnul eram parca alt om, aveam chef sa cant, ceea ce nu e o obisnuinta pentru mine (cand am ajuns inapoi in camera, mi-am pus castile la urechi si Il laudam cu voce tare pe Dumnezeu).

Apoi la aceiasi conferinta au fost marturii ale pastorilor care erau prezenti si apoi petreceam minute multe in rugaciune unii pentru altii si pentru nevoile noastre sau ale adunarilor din care veneam fiecare. Au fost misionari carora le-au murit copiii in atentate, altii care au supravietuit atentatelor, dar au ramas cu rani adanci in suflet si cu toate acestea Il laudau pe Domnul si Il slujeau cu toata inima. Pentru ca am fost si evrei si arabi acolo, au fost momente emotionante atunci cand evreii marturiseau aceste lucruri si apoi arabi palestinieni se rugau pentru acesti evrei sau o alta marturie a unui arab care a fost batut si aproape omorat de soldati israelieni cand era numai un copil si acum el e misionar printre evrei si evreii s-au rugat pentru el. Ce sa mai zic, au fost momente miscatoare, care m-au marcat si m-au ajutat enorm in relatia mea personala cu Domnul. Cand am plecat de acolo am spus ca la toate conferintele acestea voi participa. Mi-am amintit ca nu am zis la ce conferinta am participat. Conferinta se numeste La picioarele Mantuitorului (conferinta e de doua ori pe an, o data in Nord si o data in Sud).

Daniel Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.26

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

15.09.2010

A mai trecut ceva timp de cand nu am mai scris si am foarte multe de spus, insa timpul nu-mi permite sa stau mult sa scriu.

Imi amintesc de vizita din Romania de anul acesta. Am fost invitat sa particip la o conferinta si am fost incantat de idée, mai ales ca fetele mele isi luasera bilete sa plece in Romania pentru toata vara, iar in felul acesta aveam posibilitatea sa le insotesc si sa imi vizitez si familia si prietenii in acelasi timp, deci impuscam mai multi iepuri deodata. Nu aveam concediu nici eu nici sotia mea, dar am zis sa incercam, amandoi am plecat sa vorbim cu sefii nostri si sotia mea a primit 18 zile de concediu desi era angajata de vreo 2 luni numai, iar eu am primit numai 8 zile de concediu. In fine, ne-am luat bilete la aceiasi cursa cu fetele, dar trebuia sa venim pe rand, asa ca eu a trebuit sa ma intorc dupa 8 zile, sotia dupa 18, iar fetele, dupa cum stabilisem dinainte, dupa 60 de zile.

Am inceput sa ne planificam timpul de sedere in Romania, vizitele pe care trebuia sa le facem si ne-am dat seama ca timpul e foarte scurt, dar nu aveam incotro.

Am ajuns in Romania si vreau sa spun ca a fost cea mai fructuoasa vizita dar si cea mai obositoare. Tin minte ca am ajuns la aeroport la 4 dimineata si la ora 10 deja am fost la o adunare unde urma sa predic. E adevarat de asemenea ca era adunarea unde am fost pastor 10 ani si unde abia asteptam sa merg, incepusera sa imi tremure picioarele de emotie inainte sa ajung acolo, iar seara a trebuit sa plecam la 100 km de Bucuresti, in Campina unde am vizitat o alta adunare. Acolo eram pentru prima data dupa vreo 20 ani (In timpul studentiei mele fusesem in acea adunare in practica si de asemenea aveam amintiri extraordinare de acolo, imi aduc aminte de sora la care am stat impreuna cu cele 2 fetite ale mele, pe atunci una avea 2 ani, iar cealalta vreo 4,5 luni, de caldura primirii facute si de ospitalitatea sorei Cornelia, care acum e la Domnul, fie-I memoria binecuvantata, cum se spune la noi, la evrei). Ma gandeam ca o sa fie o seara dificila, nedormiti, cu oameni pe care nu ii cunosc, dar nu a fost asa, au fost atat de calzi oamenii aceia si ne-am simtit atat de liberi, am cantat cu vocile noastre care nu erau prea bune, dar asta nu conta, am predicat si am depus marturii, a fost o seara deosebita, unde am simtit prezenta Duhului Sfant si unde am fost chiar inviorati.

Inceputul de saptamana a fost atat de aglomerat cu drumuri la notariate, alte birouri, intalniri cu familia, prietenii incat ajungeam la gazda noastra pe la ora 12.00 cand ei deja dormeau si nici nu aveam timp sa vorbim cu ei. Miercuri deja am plecat spre conferinta unde trebuia sa particip, o conferinta unde participau vreo 40 de invitati si unde ne-am simtit bine avand in vedere ca se discuta despre pozitia evreilor mesianici in biserica crestina, subiect care ma intereseaza enorm, dar si pozitia locatiei care ma incanta si a fost un timp binecuvantat unde am respirat aer curat si rece si unde am avut partasie cu unii dintre participantii la aceasta conferinta. Intorsi in Bucuresti, ne-am reluat activitatea intensa si sambata dimineata am participat la o alta conferinta cu titlul “Unitate in Mesia” , unde am tinut una din sesiuni si unde am intalnit oameni extraordinari pe care ii cunosteam, dar si pe care i-am cunoscut atunci. Duminica am predicat de 3 ori si a fost din nou o zi super plina, dar fructuoasa, deoarece am intalnit si oameni dornici de a se implica in lucrarea din Israel, si oameni dornici sa ne sustina in rugaciune pentru lucrarea pe care o facem aici. Luni deja a fost timpul meu de intoarcere in Israel, ma bucuram pe de o parte ca ma intorceam acasa, dar si despratirea de prieteni, de familie era grea (in mod deosebit mama mea era cea mai afectata, dupa cum vedeti in poza), insa stiam ca locul meu e in Nazaret unde ma asteptau noi provocari.

Si fetele au avut un timp binecuvantat, atat sotia mea cat si fetele. Ele au fost in cateva excursii, dar una mi-a atras atentia cand au plecat cu rudele gazdei lor undeva langa Buzau, majoritatea necredinciosi, si acolo au vestit evanghelia unui tanar care a intrat in procesul de a-L cunoaste pe Domnul. Numele lui e Andrei.

Vreau sa ii multumesc Domnului pentru posibilitatea de a predica de 7 ori in cele 8 zile, pentru oamenii care ne-au ajutat si spiritual si financiar in aceasta vizita si pentru prietenii vechi pe care i-am regasit, dar si pentru prietenii noi pe care i-am facut. Domnul sa fie slavit!

Daniel, Nazareth, Israel

………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.25

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

12 august 2010

Greu de tot. Slujba noua pe care am primit-o e dificila. Am inceput sa ma confrunt cu probleme la care nici nu m-am asteptat. Am in subordine 15 arabi, unii credinciosi, altii numai cu numele si numai in a treia zi de cand am inceput am fost chemat sa particip la o bataie intre ei care s-a soldat cu un telefon aruncat in capul meu, cateva vanatai deoarece m-am bagat intre ei si un perete spart de pumnii unuia. Toata cearta si injuraturile au fost in araba, timp de 20,25 minute am stat acolo fara sa inteleg nimic, auzeam din cand in cand numele meu printre injuraturi. Dupa aceea s-au potolit si mi s-a tradus putin din ce au spus si de la ce s-a pornit, insa pentru mine a fost ceva inedit de inspaimantator care m-a facut sa ma gandesc atunci: “ce caut eu acolo?” M-am rugat in aceasta perioada, fara sa stiu ce aveam sa fac. Dupa incident am plecat departe cu unul dintre cei care au iscat conflictul si cu inca un angajat neutru si am stat de vorba o ora, timp in care altii stateau de vorba cu cealalta persoana implicata in conflict. Dupa aceea am preluat cealalta persoana si dupa aproape o alta ora, i-am intrebat daca vor sa mai lucreze acolo si au spus ca da, atunci le-am zis ca trebuie sa faca pace si i-am adus unul in fata celuilalt, s-au imbratisat unul pe altul si am avut un timp binecuvantat impreuna dupa aceea. Au trecut 10 zile de atunci si lucreaza impreuna fara sa isi mai aminteasca unul altuia ce s-a intamplat. Eu sunt singurul care imi amintesc in fiecare zi, dar multmesc Domnului pentru ca mi-a dat putere sa rezolv problema, slavit sa fie El.

Apoi in partea exterioara a muzeului au inceput incendiile datorita caldurii si am avut 4 incercari de incendii nereusite in 2 zile. Multumesc Domnului ca mi-a dat putere sa trec peste aceste incercari si acum suntem in procesul de curatire a terenului de toate uscaturile care pot provoca aceste incendii.

Dar pe langa toate acestea am avut si multe prezentari ale evangheliei pentru oameni nemantuiti.

Intr-o dimineata au venit 14 evrei din diferite colturi ale tarii, 6 adulti si 8 copii. Am inceput timid prezentarea muzeului, neintroducand multe elemente de evanghelizare, stiind cine asculta, dar printre altele am spus ca sunt evreu mesianic si ca eu cred in Ieshua si la sfarsit o persoana m-a rugat sa le spun despre credinta mea, spunand ca ei nu stiu ce inseamna evreu mesianic si s-ar bucura sa afle atat ei cat si copiii. Nu imi venea sa cred ce auzeam. Am inceput sa le spun despre ce cred mesianicii si despre Mesia al nostru si de ce cred eu ceea ce cred incat trecusera deja vreo 15 minute de cand le predicam despre templu, despre sacrificiile de la templu si ca noi credem ca Ieshua e Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Ei numai stateau si ascultau, iar la sfarsit in loc sa imi spuna ca ce cred eu e gresit cum ar face orice evreu, mi-au spus ca a fost tare interesant si ca vor sa vina si cu prietenii lor sa auda si ei ce le-am spus lor. Marturie incredibila, slava Domnului. Eram tare fericit. In aceiasi zi am avut alt grup de englezi de data aceasta la care s-a alaturat o familie de evrei, tata si doi copii. Nu am mai stat pe ganduri si am prezentat evanghelia de la inceputul turului, insa de data aceasta evreul zambea flegmatic de fiecare data cand spuneam ceva din Noul Testament. La sfarsit s-a intamplat insa altceva interesant. Responsabilul grupului din Anglia era pastor sau misionar si statea de vorba cu acest evreu. Evreul ii marturisea ca e ateu si atunci pastorul i-a dat un Nou Testament, evreul promitand ca il va citi. Asa s-a incheiat ziua, cu niste succese extraordinare.

Dar asta nu e tot, urmatoarele zile am avut doi evrei din Anglia care m-au intrebat de ce cred in Ieshua si am putut sa le explic si inca cativa evrei care isi adusesera prietenii din alte tari la muzeu. Il slavesc pe Domnul pentru toti evreii care au auzit despre Ieshua ca e Mesia si ma rog pentru toti sa fie mantuiti si sa creada in Mesia.

Va rog sa va rugati impreuna cu mine!

De asemenea am inceput sa lucrez pentru proiectele de a aduce oameni la muzeu pentru a auzi evanghelia si azi am impartit invitatii la magazinul unde am lucrat si sambata aceasta cei de la adunare de la noi vor veni impreuna cu cativa dintre prietenii lor.

Va rog sa va rugati ca Domnul sa lucreze pentru implinirea acestor proiecte cu banii necesari transportului si intrarii, dar mai mult decat atat pentru mantuirea celor care vin sa asculte.

Daniel, Nazareth, Israel

………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.24

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

03 Iulie 2010

Inca putin si se implinesc doi ani de cand am inceput sa lucrez la muzeu ca ghid on call (la nevoie). Pozitia ma avantajeaza enorm deoarece fac ceea ce imi place. Vorbesc despre Domnul cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata si le impartasesc credinta pe care o am eu in lumina Scripturii.

In urma cu cateva luni am fost chemat de una din persoanele de conducere ale muzeului care nu sta in tara, dar are o pozitie foarte inalta de conducere si care a vrut sa ma cunoasca auzind de la ceilalti ca sunt interesat de un post in muzeu si ca sunt unul din cei carora le pasa de muzeu si care mi-am facut datoria cu cinste (dupa spusele altora). M-am dus la aceasta intalnire si dupa o gramada de intrebari despre viata mea si cum am ajuns sa lucrez la muzeu, am fost intrebat daca sunt interesat de o slujba la muzeu de coordonator al ghizilor. Gandindu-ma la asta de mult, nu am stat pe ganduri si am raspuns imediat ca stiu ca acesta este locul meu de munca de mult timp pregatit de Dumnezeu, numai ca asta va fi la vremea Sa si ei, adica cei din conducerea muzeului trebuie sa decida daca eu sunt potrivit pentru slujba asta sau nu. La sfarsitul intalnirii mi s-a spus ca in doua saptamani imi vor da raspunul.

Zis si facut, dupa vreo 4 luni, cand imi pierdusem aproape orice speranta, dar inca ma mai rugam pentru aceasta slujba am visat intr-o noapte ca am fost chemat in birou si mi s-a spus ca am primit slujba. Am stiut ca trebuie sa se intample ceva. In acea zi aveam grup la muzeu si inainte de grup ce mi s-a intamplat? Incredibil, am fost chemat in birou si am fost intrebat de aceiasi persoana daca mai vreau slujba. Am raspuns imediat ca de fapt am acceptat aceasta slujba acum doi ani cand am inceput sa lucrez la muzeu part time. Persoana s-a uitat la mine spunandu-mi ca astfel de oameni au nevoie acolo si daca mai sunt interesat, pozitia e a mea. Ne-am imbratisat si mi-a zis ca detaliile le vom stabili dupa turul pe care trebuia sa il iau in acel moment. Imediat dupa tur am stat de vorba si mi s-a spus despre ce era vorba. Pozitia mea in muzeu avea sa se schimbe complet. Deveneam coordonatorul ghizilor si al tuturor angajatilor de pe teren, ceea ce ma facea coordonator dintr-o data peste 15 persoane, adica seful lor, iar ceea ce face totul sa fie mai unic e ca toti sunt arabi, deci o sa fiu sef evreu peste 15 arabi . Slujba mea de azi a inceput sa fie aceea de coordonare a tuturor activitatilor de pe teren, aceea de planificare a tuturor tururilor din muzeu, aceea de implementare a programelor noi pe care muzeul le desfasoara, aceea de coordonare a tuturor filmarilor care aveau sa aiba loc in muzeu si aceea de intretinere a partii exterioare a muzeului. Mi s-au parut dintr-o data atatea lucruri de facut incat nu am stiut ce sa fac. Singurul lucru care m-a facut sa ma gandesc mai mult si sa merg inainte a fost faptul ca am primit aceasta slujba de Sus si desi cred ca imi va fi tare greu, sper sa fac fata. Mi-am adus aminte de un verset din Scriptura care mi-a fost de mare ajutor in alte situatii si pe care vreau sa il aplic in viata mea si de acum inainte:

“Pot totul in Mesia care ma intareste” Filipeni 4:13

Doamne ajuta!

Daniel, Nazareth, Israel

…………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.23

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

30 iunie 2010

Cat de minunat e Domnul! La muzeu am avut din nou niste clipe binecuvantate, cand am avut un grup cu un ghid care a venit pentru prima data si m-am bucurat din nou sa vestesc evanghelia unui ghid israelian. La un alt grup am avut misionari in Liban si in Iordania care ambii au fost imbarbatati prin tur si de asemenea si eu. Prin harul Domnului in toamna as vrea sa mai organizez cateva grupuri la muzeu de prezentare a evangheliei, unul cu romanii din nazaret, altul cu cei din familia mea care au mare nevoie de mantuire, sunt 5,6 familii, fiecare cu copiii lor, in total vreo 30 de persoane pe care as vrea sa le invit la o zi a familiei, care va consta in vizita la muzeu si acolo bineinteles prezentarea evangheliei si apoi la un timp petrecut impreuna la picnic, cel de al treilea grup as vrea sa fie cu cei de la magazinul unde lucrez eu si care au auzit de muzeu si ar vrea sa il viziteze, iar un alt grup as vrea sa fie cu cei care vin la adunare sa fie un timp de imbarbatare dar si de cercetare. Toate aceste grupuri vor fi grupuri care vor fi evanghelizate in acest fel.

De asemenea pentru toamna asta as vrea sa fac o seara speciala la comunitatea unde sunt pastor in cadrul unei sarbatori in care sa invitam prietenii nostrii, membrii familiei sa vina si sa ne cunoasca, dar de asemenea sa fie un prilej bun de a le vesti evanghelia tuturor musafirilor. As vrea in mod deosebit sa invitam membrii familiilor tinerilor care ne viziteaza adunarea si serile de tineret. Aici vreau sa mentionez ca Oana, fata noastra cea mica a adus un coleg de scoala la tineret acum 3 saptamani si de atunci e nelipsit de la intalnirile de tineret dar si de la adunare. Ne rugam pentru Avraam sa fie mantuit. E interesant ca a venit imediat dupa botez la prima intalnire care am avut-o si am vorbit putin de semnificatia botezului si la sfarsit a venit la mine si mi-a zis ca el a fost botezat cand a fost mic si stie multe lucruri, dar acum a inceput sa citeasca scriptura. De asemenea e prieten cu Adrian cel care are deja vreo 5 luni de cand vine la adunare si sambata trecuta a fost si fratele lui Mario pentru prima data la tineret, a fost o bucurie extraordinara pentru noi sa ii vedem pe toti acolo si inca doi arabi care vin deja de 2 intalniri la noi, unul din ei s-a predat Domnului deja si a luat biblia sa o citeasca.

Domnul face minuni, tineri arabi si evrei impreuna la seri de tineret, e super…!

Pentru ca tot a venit vorba de arabi si evrei impreuna, acum am sosit acasa de la o conferinta anuala a pastorilor arabi si evrei din Israel. Am fost 65 de pastori cu familiile, aproximativ 270 de persoane din toata tara, unde am petrecut un timp minunat impreuna, am cantat impreuna in amandoua limbile, evreii si arabii au predicat impreuna, am cerut binecuvantarea si pacea lui Ieshua peste tara noastra. E primul an in care participam la o astfel de conferinta dar pentru tara noastra e al 10 lea an.

Cu comunitatea progresez, fac vizite in fiecare saptamana, si unii dintre fratii nostrii care ingrijesc romani acasa, mi-au spus ca le-au vestit evanghelia si cativa vor sa primeasca biblii, asa ca cei de la Liga bibliei din Romania deja mi-au trimis niste biblii care au ajuns la romani si trebuiesc sa fie citite. Ne rugam ca aceste biblii sa fie citite si intelese de romanii care le-au primit.

Daniel, Nazareth, Israel

……………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.22

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

17 iunie 2010

Cu adunarea unde m-a pus Domnul pastor a inceput sa fie mai bine, am inceput sa fac vizite mai multe si am inceput sa ma acomodez mai bine cu situatia si eu si ceilalti frati si surori. Le e greu si lor si mie atunci cand le pun multe intrebari incercand doar sa ii cunosc pentru ca nu sunt de mult aici si nevorbind limba lor nu am comunicat prea bine unii cu altii. Acum a venit timpul sa ii cunosc si ii multumesc Domnului si pentru fratele presbiter care isi face timp si vine cu mine in toate vizitele. In vizitele facute m-a impresionat o doamna in varsta, Vera de 80 de ani care de aproximativ 6 luni de zile nu a mai venit la adunare. Am vizitat-o deoarece in urma cu 2 saptamani unul din nepotii ei in varsta de 25 de ani, favoritul casei s-a sinucis si ea era profund marcata de acest eveniment. Imi aduc aminte ca atunci cand fetele mele au iesit in fata sa spuna ca vor sa faca legamant cu Domnul , a iesit si ea, dar cand pastorul a intrebat-o daca are pacate, ea a raspuns ca nu are pacate si de atunci a mai venit la adunare de cateva ori numai. Acum am vizitat-o si am reluat discutia de atunci spunandu-I ca eu nu am inteles ce s-a intamplat si vreau sa stiu ce crede. Surprinzator mi-a spus ca are pacate si ca s-a pocait de ele si crede din toata inima ei in Ieshua ca fiind Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul ei. O asa marturisire extraordinara cum nu am auzit de mult. Ma rog Domnului pentru ea ca sa Il cunoasca tot mai mult pe el si sa ajunga sa faca legamant si in apa botezului cu El.

Am mai facut o vizita saptamana trecuta la o familie de romani care de o luna se rugau de mine sa merg sa ii vizitez. A fost o vizita scurta, dar plina de roade. Le-am putut marturisi cine sunt eu si le-am spus putin din biblie, au ramas impresionati ca le vorbesc din biblie si au spus ca ma mai asteapta sa merg pe la ei. E o familie in varsta, au aproximativ 80 de ani si el merge saptamana de saptamana la sinagoga. Domnul sa ii binecuvinteze!

Saptamana trecuta am avut un botez la raul Iordan cu 2 tineri, timp extraordinar pe care l-am petrecut cu adunarea. Am inchiriat un autobuz si am plecat cu toti de dimineata, am fost cam 45 de persoane, unul dintre tineri e din familie de credinciosi si acum e in armata, nici macar nu stiam ca nu s-a botezat pana acum, dar atunci cand a auzit ca vrem sa facem botez, imediat a spus da, vrand sa isi dedice viata Domnului acum cand e in armata stiind cat de periculos poate fi acolo, nefiind sigur de ziua de maine. Dupa botez am plecat la Akko, o localitate la 40 de km de noi, unde adunarea de acolo e foarte apropiata de noi si se viziteaza una pe alta de cateva ori pe an. Acum a fost randul nostru sa ii vizitam si dupa botez imediat am plecat direct acolo unde am slujit Domnului prin mesaj si ne-am bucurat impreuna unii cu altii. De fapt nu e singura adunare cu care se face schimb de experienta si partasie, suntem 4 adunari in acest parteneriat, astfel ca la o luna si jumatate ne vine randul sa vizitam o adunare sau sa fim vizitati. Saptamana asta, Domnul mi-a pus pe inima sa continui mesajul de saptamana trecuta din Isaia 43,despre lucrurile noi pe care Domnul vrea sa le faca si vreau sa provoc adunarea la sfintenie si la o reinnoire a legamantului facut cu El, iar pentru ceilalti care vin de ani de zile la adunare si nu au facut legamant cu El sa fie timpul hotararii.

La muzeu am avut zile mai bune si mai putin bune, de exemplu intr-o zi la unul din grupuri, la sfarsitul turului, mai précis in sinagoga cand le vesteam evanghelia, ghida m-a interrupt spunand ca nu mai avem timp si trebuie sa plece cu grupul urgent. In replica i-am cerut inca doua minute sa termin ce aveam de terminat pentru ca eram pe sfarsite si nu m-a lasat. Sunt sigur ca a fost un atac din partea celui rau caruia nu i-a placut ce spuneam. A fost prima data cand s-a intamplat asta si sper sa fie si ultima data.

Daniel, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.21

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

23 mai 2010

O zi interesanta pentru mine si nu numai.

Azi a fost sarbatoarea cinzecimii conform calendarului crestin si a fost de asemenea ziua mondiala de rugaciune. In Israel a fost o intalnire speciala de rugaciune cu toate adunarile din tara. Astfel de intalniri de rugaciune au fost anuale dar organizate numai de bisericile fratilor arabi. Anul acesta a fost primul an cand au hotarat sa invite si pe fratii lor evrei. A fost o sala inchiriata de aproximativ 800 de locuri si a fost sala plina. Am ajuns mai tarziu deoarece am avut parte de o inmormantare la adunarea noastra, a doua intr-o luna de cand am preluat adunarea. Am ajuns acolo exact in momentul cand unul dintre fratii arabi isi cerea iertare in numele tuturor arabilor de la fratii evrei dupa care fratele evreu a cerut iertare in numele tuturor fratilor evrei de la fratele arab. Apoi ne-au chemat in fata pe toti pastorii evrei si arabi si am dat cina impreuna. A fost extraordinar. Insa dupa aceea a urmat ceva si mai extraordinar. A avut loc spalarea picioarelor. Nu a fost prima data cand am participat la asa ceva, insa a fost prima data cand un pastor arab mi-a spalat picioarele mie, si nu am fost singurul pentru ca toti pastorii evrei am fost invitati sa luam loc in fata salii si fiecare a avut parte de un alt slujitor dintre arabi. Apoi noi am luat locul lor si ei locul nostru fara sa ne spuna cineva. Pe rand, noi, ca evrei le-am spalat picioarelor fratilor nostrii arabi. A fost ceva divin. Am avut niste simtaminte pe care nu le-am mai simtit pana acum. Se simtea Duhul Sfant prezent acolo. Unii plangeau altii se rugau, altii cantau, noi ne-am plecat unul pe umarul celuilalt si ne-am rugat unul pentru altul. A fost super, super, super!

Cred ca liderii nostrii care tot incearca sa faca pace de mult, ar trebui sa participle la astfel de intalniri si inainte sa semneze vreun tratat de pace sa aiba experienta asta; sa se roage unul pentru altul, sa isi ceara iertare unul in fata celuilalt si sa-si spele picioarele unul altuia. Cred ca Duhul sdfant s-ar pogori peste ei si s-ar face pace, insa uimitor, oamenii cred ca pot face pace fara Dumnezeu si fara Ieshua. Potrivit Noului testament: “Ieshua este pacea noastra care din doi a facut unul”! Efeseni 2:14

Daniel Stanger, Nazaret

………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag. 20

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

21 mai 2010

Am observat ca in ultima vreme tinerii vin tot mai des la adunare, fiind mai seriosi si mai activi, nu stiu care e motivul, dar ma bucur din toata inima. De altfel am inceput de azi sa avem intalniri de tineret, azi a fost prima si am fost numai…4, dar acesta e inceputul. Desi m-am suparat la inceput, mi-am revenit la scurt timp deoarece mi-am adus aminte ca “Domnul nu dispretuieste inceputurile slabe”! Sper din toata inima mea ca data viitoare, peste o luna (intalnirile noastre sunt o data pe luna pentru inceput) sa fim mai multi de 4.

Am inceput sa ma mai acomodez cu adunarea, ceea ce e bine. Acum doua saptamani unul dintre fratii de la adunare a intrat in spital si timpul nu mi-a permis sa il vizitez imediat, am tot amanat si luni am simtit asa un indemn sa merg sa il vizitez, dar… eram obosit si am zis in inima mea ca o sa merg joi. Am sunat sa intreb de el pe o persoana care il mai vizita si mi-a zis ca nu se simte bine si am zis ca e urgent sa il vizitez acum. In ciuda oboselii si a distantei deoarece era internat in alt oras, am plecat cu traducatoarea mea si am ajuns acolo unde intr-adevar era nevoie sa mergem, era intr-o situatie de neimaginat, organismul lui nu mai functiona aproape deloc. Ne-am rugat si mi-a zis de cateva ori ca ne multumeste ca l-am vizitat. Am ramas fara cuvinte vazand un om pe care l-am cunoscut in urma cu un an cand vorbea in fata adunarii, si acum era de nerecunoscut. Ne-am rugat impreuna, s-a rugat si el si … dupa doua zile a plecat in vesnicii. Ma-m cutremurat la gandul ca puteam sa aman pentru joi vizita la el, dar deja ar fi fost prea tarziu. Multumesc Lui ca am putut sa imi fac datoria.

Saptamana trecuta mi-am luat o zi libera si am fost la Tel Aviv unde de 7 luni nu mai vizitasem pe Paula si pe Miriam Am avut un timp deosebit in care ne-am imbarbatat unii pe altii, ne-am rugat impreuna si am depanat amintiri. La sfarsit cand am plecat, mi-au spus ca au fost imbarbatate de vizita pe care le-am facut-o. Domnul sa fie slavit pentru asta.

La muzeu, din nou am avut un grup extraordinar nici nu stiu de unde a fost grupul, dar la un moment dat in timpul turului am auzit un cuplu vorbind in limba ebraica si am intrat in vorba cu ei, deja facusem jumatate din tur, si mi-au spus ca sunt din Ber Sheva, o localitate in sudul tarii si au intrat pe internet si au vazut muzeul si au vrut sa il vada. M-au intrebat daca sunt evreu mesianic pentru ca si-au dat seama din explicatiile pe care le-am spus si apoi i-am intrebat eu daca sunt evrei mesianici. Raspunsul lor a fost: “Noi nu credem in nimic”! Nu aveam timp sa intru cu ei in discutie, dar Domnul imi pusese atatea cuvinte pe inima sa le spun grupului incat cu siguranta a fost o provocare pentru ei. La sfarsit mi-au multumit pentru tur si au plecat.

M-am gandit din nou la lucrarea pe care o fac acolo si rugaciunea mea nu poate fi decat ca Domnul sa ii binecuvinteze pe cei care aud evanghelia in acest fel, sa fie provocati sa continue cercetarile sau sa trimita Domnul alti oameni sa continuie ceea ce eu am inceput.

Daniel Stanger, Nazaret

……………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.19

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

14 mai 2010

Ziua de 1 mai a fost ziua cand am preluat adunarea in mod oficial cu norma intreaga. A fost o zi deosebita cand la sfarsitul serviciului divin am prezentat viziunea pe care mi-a dat-o Domnul cu privire la acest an si apoi adunarea s-a rugat pentru noi pentru mandatul care ne asteapta de acum inainte. Am intrat deja in paine, de la sfarsitul lunii incep doua grupuri noi in adunare, unul pentru tineri de la varsta de 21 de ani in sus (dupa terminarea armatei) si unul pentru studii din scriptura, lucru care a lipsit in adunarea noastra. Am inceput deja sa vizitez si oamenii, dar cea mai mare problema e limba rusa pe care nu o vorbesc. Am avut o vizita la un frate si am mers acolo impreuna cu unul din presbiterii comunitatii care vorbeste limba rusa. Tot timpul ma indreptam spre el, asteptand sa imi traduca. M-am simtit asa de neutil, mai ales ca din tot ce vorbea fratele cred ca imi traducea numai jumatate sau chiar mai putin. Nici ei nu sunt obisnuiti cu o astfel de problema, pana acum nu trebuia nimeni sa traduca din rusa in alta limba, asa ca acum si ei ar trebui sa se obisnuiasca.

Am avut parte si de o inmormantare la care am participat (prima, sper sa fie si ultima), unde au venit oameni din tot orasul si chiar din alte orase apropiate. Persoana care a decedat era rusoaica si tin minte ca ultima data cand am vizitat-o a fost acum doua saptamani cand i-am dat cina acasa si fratii care au fost acolo au cantat cateva cantari in limba rusa si toate cantarile le stia pe dinafara, era o veterana a credintei, avea 88 de ani si era un exemplu pentru toti. Desi a murit seara la ora 21.00 si a doua zi la ora 11.00 a fost deja inmormantarea (aici in cazul unui deces, familia nu trebuie sa umble nicaieri, totul face primaria), s-au mobilizat aproximativ 50 de persoane. Cel mai trist a fost pentru mine. De ce? Pentru ca eram singurul care nu vorbea limba rusa acolo si toata slujba a fost tinuta de pastorul dinainte (asa am convenit impreuna) in limba rusa fara nici un fel de traducere pentru mine. Eram acolo cu majoritatea membrilor din adunarea unde sunt pastor si nu am inteles nimic din ce s-a cantat, din ce s-a predicat si din rugaciuni. Ce a fost trist e ca unii din membrii nostrii se uitau cu mila spre mine, parca ar fi spus ceva de genul: “Saracul! Nu intelege nimic! Ce o cauta aici?”

La muzeu insa ma destind. Am avut un grup mare de romani care s-au bucurat sa aiba ghid in limba romana. Am inceput sa ii conduc prin muzeu ca de obicei cu o asa ravna si turul a fost foarte lung de aproximativ 2 ore si jumatate, la care a participat si ghidul lor care a fost pentru prima data la noi la muzeu si care a auzit prima data evanghelia, il cheama Victor. La sfarsitul turului, in sinagoga, au cantat si s-au rugat, iar dupa rugaciune cativa si-au facut semnul crucii, de unde am inteles ca unii din grup erau ortodocsi. Cand mi-am luat la revedere, una dintre batranelele de la ortodocsi m-a pupat pe frunte si mi-a zis: “Domnul sa te binecuvinteze”. Mai tarziu am aflat ca 10 persoane din grup erau ortodocsi. Slavit sa fie Domnul ca au putut auzi evanghelia si ei. Dupa cateva zile conducatoarea grupului m-a invitat impreuna cu sotia la hotel, unde am avut un timp de partasie si unde am putut sa vestesc evanghelia din nou pentru acest grup de 44 de persoane.

Un alt grup care m-a marcat a fost unul de elvetieni care a venit cu ghida lor care a trebuit sa traduca tot ce spuneam eu. La inceput m-a deranjat pentru ca mai fusese la muzeu si tot timpul spunea ce trebuia sa spun eu, de altfel mi-o lua inainte ca mai tarziu in sinagoga cand a venit timpul meu sa predic, nu mai voia sa traduca tot ce spuneam si de cateva ori a zis ca nu stie cum sa traduca asta, deoarece vesteam evanghelia si ii era greu sa traduca, dar de fiecare data imi dadea Domnul rabdare si ii spuneam sa traduca cuvant cu cuvant si pana la urma o facea desi ii era tare greu. La sfarsit, mi-a zis ca de fapt singura persoana care trebuia convinsa de aceste adevaruri era ea. Nu stiu cum o cheama dar stiu ca a fost o confruntare directa cu evanghelia.

Daniel, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.18

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

16 aprilie 2010

Pe langa toate acestea, Domnul e bun si ne da si cateva mangaieri. Am povestit de Stas care nu a mai venit la adunare de mult timp dar a inceput sa lucreze cu mine si de multe ori i-am propus sa se reintoarca si de fiecare data a zis ca da, dupa care niciodata nu reusea sa vina. Vreau sa spun ca pana la urma a reusit sa vina si nu numai o data, ci de 4 ori la rand, ceea ce e o reusita pentru astfel de cazuri si vreau sa ii multumesc Domnului ca m-a folosit pentru a-l aduce inapoi. Si ce e interesant, e ca dupa ce a inceput sa vina la adunare, l-au mutat cu locul de munca in alta parte, ceea ce m-a facut sa inteleg ca motivul pentru care a fost adus la noi la magazin a fost doar acesta, ca el sa se reintoarca la adunare. Slavit sa fie Domnul.

La sfarsitul saptamanii trecute o familie scumpa pentru noi a venit din Romania si au fost cazati la un hotel la 35 de km de noi, unde ne-am dus intr-o sambata seara sa ii vedem si sa ne bucuram. Cand am ajuns acolo, ei erau impreuna cu niste prieteni din grupul lor, stateau de vorba, ne-au facut cunostinta cu ei si ne-au intrebat daca vrem sa stam cu ei sau sa mergem separat sa vorbim numai noi. Sincer sa fiu mi s-a parut ciudat ca ne intreaba asa ceva pentru ca noi venisem sa ne bucuram cu ei si numai cu ei, nu ne vazusem de mult si daca ar fi fost dupa mine as fi raspuns ca ar fi bine sa fim singuri, dar pentru ca sunt un om educat si nu era frumos sa raspund in felul acesta, am spus: “Cum vreti voi”! Si asa a fost, dar Domnul stia care era problema. Am facut cunostinta si apoi am inceput sa vorbim de toate, dar discutiile au mers inspre ce facem noi aici, de ce am venit aici si am putut sa ne exprimam credinta si totodata sa facem evanghelizare cu acest grup din Romania. Una dintre familii chiar il cauta pe Dumnezeu,si le-a facut bine discutia cu noi, a ramas sa citeasca Scriptura si sa corespondam pe email. Cand am plecat de acolo pe la 1 noaptea singurul lucru pe care am putut sa il facem a fost sa Ii dam slava Domnului pentru ca ne-am simtit bine cu prietenii, dar si pentru ca am fost folositi de Domnul.

In ciuda oboselii si a faptului ca nu prea aveam chef de nimic datorita problemelor mentionate in pagina precedent, m-au sunat de la muzeu si mi-au dat un grup din Statele Unite. M-am dus si am inceput sa fac turul cu cele 40 de persoane incredintate care pana la sfarsit s-a dovedit a fi o inviorare pentru mine. La sfarsit cei din grup au zis ca a fost un timp extraordinar si ca au simtit prezenta Domnului in mine care le-a vorbit si au fost doua surori care au zis ca sunt misionare printre evrei in Africa de Sud si au inceput sa planga in timp ce imi povesteau cum Domnul a vrut sa le reasigure prin mine ca ce fac ele e bine si nu e in zadar pentru ca au vazut un evreu intors la Domnul care Il marturiseste cu atat ravna. Lucrurile astea simple si marunte mi-au facut mie atat de mult bine, slava Domnului. Nu degeaba am zis ca de cate ori merg la muzeu merg la o oaza unde ma reincarc spiritual, si fac lucrul asta spunand altora evanghelia.

Tot de ieri a inceput si sotia mea un serviciu la un magazin nou deschis acum, e una din reprezentantele unei firme care vinde produse in acest magazin, i-au dat numai 40 de ore saptamanal pentru prima luna, urmand ca in functie de vanzarea pe care o face sa ii mareasca programul sau sa ia pe altcineva in locul ei. Am inceput sa ne rugam ca daca e voia Domnului ca ea sa lucreze acolo sa aiba vanzare in luna aceasta, totodata multumindu-I Domnului ca ne-a raspuns la rugaciune si in privinta aceasta.

Daniel Stanger, Nazaret, Israel

…………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.17

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

13 aprilie 2010

Nu am mai scris de mult, deoarece in ultima vreme nu prea m-am simtit bine, am avut asa multe presiuni din atatea parti.

Dar sa spun cate ceva despre ce ni s-a  mai intamplat in ultima perioada. Dupa cum am scris in ultima pagina, am preluat adunarea din oras ca pastor, dar e asa greu, oamenii il mai considera pastor pe celalalt frate si cand au o problema tot le el se duc si asta m-a deranjat enorm desi cred ca e aproape normal ceea ce fac acesti frati, pentru ca s-au obisnuit cu el si le e greu sa schimbe, probabil ca inca cateva luni o sa fie acelasi lucru, iar dupa un an cand s-au obisnuit cu mine, o sa trebuiasca sa predau pastorirea inapoi. De asemenea s-a iscat si o neintelegere care sper sa nu inainteze in conflict, deoarece tinerii au participat la o conferinta unde inchinarea a fost cam carismatica, iar adunarea e mai linistita si unii dintre parinti s-au suparat din aceasta cauza, si ma rog Domnului sa imi dea intelepciune sa stompez acest conflict inainte de a izbucni.

Apoi dupa ce seful meu mi-a aprobat sa lucrez numai 6 ore in loc de 10 ore de le 1 mai, acum si-a schimbat decizia. Nu se mai poate, ori 10 ore ori deloc, mi-a zis clar ca daca nu imi convine sa mai lucrez ca si pana acum e alegerea mea si asta ma obliga sa imi dau demisia, a si adus 2 angajati noi in ultima vreme unul pentru 6 ore, celalalt pentru 4 ore, lucru care m-a deranjat atat de tare incat glicemia mea a sarit la 205, avand cea mai mare valoare din istoria diabetului meu (mi s-a descoperit aceasta boala in urma cu vreo 3 ani inainte de plecarea noastra din Romania), lucru care mi-a cauzat o stare generala proasta in toate domeniile de activitate. Am stat sa ma gandesc foarte mult la conditia oamenilor fara Dumnezeu ce promit ceva si apoi isi iau inapoi promisiunea si de asemenea la faptul ca atat timp cat esti bun si faci ce ti se zice nimeni nu are ce sa iti reproseze, dar cand te ridici cu o conditie (sa lucrez numai 6 ore in loc de 10), nu mai esti bun. La supermarket timp de 6 ore pe zi asez marfa pe rafturi, o comand la fabrica, o descarc cand vine, o asez in magazie, apoi o preiau din magazie si o asez in magazin, iar apoi 4 ore sunt macelar, comand carnea, o descarc, o asez in frigiderul din magazie dupa care o  preiau in fiecare zi si o asez in vitrina magazinului de unde o prelucrez si o vand clientilor. Dupa parerea mea fac cam multe in supermarket pentru salariul minim pe economie (nu sunt un caz izolat totusi, cam asa se munceste aici). Ce m-a deranjat atat de tare e ca sunt bun acolo si nu spun asta ca sa ma mandresc,dar asta e realitatea, tot ce am facut am facut ca pentru Domnul, ca asa am fost invatat si asa cred ca e bine, nu am furat nici timp, nici marfa, am venit cand trebuia si am plecat cand trebuia si toate acestea nu sunt apreciate deloc in societatea in care traim.

Azi nu am fost la serviciu, nu m-am simtit in stare sa merg sa lucrez, am fost chiar si la doctor si dupa cateva ore, m-a sunat seful meu si mi-a zis ca de la 1 mai pot sa lucrez cat am cerut, 6 ore pe zi in loc de 10 (Celelalte ore le voi folosi pentru lucrare si pentru comunitatea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o spre pastorire). Sper ca de data asta sa se tina de cuvant si sa nu isi ia vorba inapoi dupa alte cateva zile. Ma rog pentru asta ca Domnul sa imi dea putere sa fiu in continuare o lumina aici atata vreme cat El ma vrea aici, desi mi-am pierdut dorinta si cheful de a lucra aici.

Oricum sper sa imi revin cat de curand din starea asta, cu ajutorul Domnului.

Daniel Stanger, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.16

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

10 Martie 2010

Deja sunt un alt om. Imediat dupa ce am inceput sa ne rugam pentru ca Domnul sa ne descopere voia Sa cu privire la comunitatea pe care trebuia sa o preiau Domnul mi-a vorbit in timp ce citeam la rand Scriptura. Reluasem citirea Noului Testament si eram la Matei capitolul 9. Am citit si nu mi-a venit sa cred ce imi spunea Domnul. Era pasajul despre Ieshua caruia I s-a facut mila de gloate pentru ca erau ca niste oi care nu aveau pastor. Mi-a cazut fisa imediat ca Domnul vrea sa preiau comunitatea. Eram la serviciu cand am citit si abia asteptam sa vin acasa sa ii spun Iuliei (sotia mea) ce mi-a vorbit Domnul. Chiar am sunat-o si i-am zis ca s-ar putea sa imi fi vorbit Domnul si o sa vin acasa si o sa vorbim dspre asta. Am ajuns acasa si am inceput sa ii citesc ce am citit, erau si fetele acolo si imediat mi-a zis ca si ea a citit din Luca acelasi pasaj cu o zi in urma si s-a gandit ca ar trebui sa preiau adunarea ca Domnul chiar vrea asta. Cum am scris si in cealalta pagina nu am fost prea antuziasmat pentru ca adunarea e de limba rusa, cam 70 % din membri nu stiu ebraica si ca sa ii vizitez imi trebuie traducator, nici macar nu ma pot suna ca nu ii inteleg, predica se traduce tot timpul, nu sunt crescut in aceiasi cultura, sunt multe lucruri care nu le inteleg in adunare si pot sa adaug sute de astfel de motive contra, dar am si cateva pro. Intr-adevar oamenii de aici sunt ca niste oi fara pastor, deoarece in ultima vreme pastorul a fost mai tot timpul bolnav si nu a avut timp sa se ocupe de adunare, si am vazut ca de cate ori m-am implicat Domnul a lucrat, sunt atatea lucruri care nu mi se pareau in regula si acum am ocazia sa le schimb si pe langa toate astea e ceea ce stiu sa fac cel mai bine si lucrul la care ma pricep cel mai bine in viata si pana acum mi-a lipsit.

Acum vin problemele legate de timp, deocamdata lucrez 10 ore la magazin si nu o sa mai pot lucra atat de mult deoarece am nevoie de timp pentru vizite si pentru pregatirea necesara studiilor si predicilor. Am convenit cu pastorul si cu comitetul ca de la 1 aprilie sa incep treptat sa preiau din functiile sale si de la 1 mai, dupa ce imi fac toate calculele si vad si ce timp am nevoie sa renunt la cateva ore de serviciu, sperand ca si Domnul isi va onora partea Sa, pentru ca azi am citit despre inmultirea painilor si mi-am dat seama ca Domnul vrea sa faca acelasi lucru si cu noi, sa inmulteasca ceea ce vom avea. Trebuie sa spun ca aici pastorul nu primeste salariu de la adunare, decat daca adunarea e mare, la noi nefiind cazul, e o adunare cu 40 de membri dintre care jumatate penisonari, 40 % elevi sau studenti si 10 % de varsta noastra, oameni care muncesc. Partea mai putin buna este ca si Iulia a ramas fara serviciu in urma cu cateva zile sa vina aceasta provocare. Au dat-o afara spunand ca nu mai au nevoie de ea. Cu toate acestea vrem sa fim oameni ai credintei si sa implinim voia Sa, de altfel nu ar fi prima data si avem in sensul acesta experiente cum Domnul intr-adevar ne-a implinit nevoile atunci cand am mers pe mana Lui. Doamne ajuta-ne si de data aceasta!

Daniel , Nazareth, Israel

………………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.15

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

07 martie 2010

Ieri a fost o zi grozava pentru mine.

De dimineata am condus timpul de inchinare la comunitatea noastra si am dat cina, apoi am avut doua grupuri la muzeu, unul a fost din Indonezia, iar la sfarsit conducatorul grupului mi-a zis ca s-au rugat sa intalneasca evrei mesianici sa se roage pentru ei si nu stiau cum sa faca acest lucru, intalnindu-ma pe mine la muzeu au spus ca a fost Mana Domnului care i-a calauzit. Acum mi-am amintit ca in urma cu cateva zile am avut un alt grup din Statele Unite care mi-a spus ca s-au rugat sa aiba ghizii potriviti pe care Dumnezeu vrea sa ii foloseasca pentru a-I invata ceva in aceasta calatorie, marturisindu-mi ca eu sunt unul din raspunsurile la rugaciunile lor.

Al doilea grup pe care l-am avut ieri a fost de studenti la teologie din Statele Unite dar fiecare era din alta tara. Erau studenti din Turcia din Arabia Saudita, din Peru si Costa Rica. A fost minunat sa vad ca am frati in toata lumea. La sfarsitul turului am aflat ca sunt cazati in Nazaret si i-am invitat la seara de tineret. Au venit 4 dintre ei la tineret si vreau sa spun ca a fost o seara speciala. Eu a trebuit sa conduc seara deoarece Rodrigo a fost plecat in Brazilia si am avut un timp fain de inchinare, au venit si ei si au cantat cateva cantece in engleza impreuna cu noi, simtind prezenta Domnului din plin. Apoi am vorbit eu din I Samuel 9, despre Saul si trebuie sa marturisesc ca Domnul mi-a dat un mesaj actual si pentru generatia tanara, am fost impreuna cam 30 de tineri si la sfarsit ne-am rugat pentru musafirii nostrii cum facem de obicei. Dupa rugaciune au zis ca vor sa se roage si ei pentru noi si au avut viziuni si descoperiri cei din America pentru noi extraordinare. Eu sunt cam sceptic in ce privesc descoperirile, dar acesti oameni nu ma cunoasteau si mi-au spus exact lucrurile cu care ma confront pe care nu aveau de unde sa le stie, incurajandu-ma in acest fel din partea Domnului. La sfarsitul sfarsitului, una dintre fete a zis ceva ce m-a marcat. Mi-a zis ca trebuie sa continui ce fac pentru ca samanta pe care am aruncat-o in aceasta seara in inimile lor, o sa aduca rod in bisericile lor unde o sa se duca din Statele Unite pentru ca am fost o incurajare pentru ei. Nu stiu daca o sa ne mai intalnim vreodata aici pe pamant, dar cu siguranta cerul e locul unde ne vom vedea si ne vom impartasi experientele in urma acestei intalniri. Si pentru tinerii nostri a fost ceva deosebit, au facut poze, au schimbat adrese de email, facebook si vor pastra legatura unii cu altii.

Daniel Stanger, Nazareth, Israel

………………………………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.14

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

02 Martie 2010

Saptamana asta din nou a fost super interesanta. Sambata dimineata am fost la adunare si pentru ca a fost Purim s-a vorbit din cartea Estera. Pastorul a vorbit despre Mardoheu care a venit la estera spunandu-I ca daca ea nu va face ceva acum, Dumnezeu isi va face lucrarea prin altcineva si atunci am inteles ca eu sunt de fapt in locul Esterei si trebuie sa fac ce imi spune Domnul, altfel El tot va lucre dar prin altcineva si nu vreau ca altcineva sa imi ia locul. Eu vreau sa fiu la locul meu si la timpul lui Dumnezeu.

Apoi la tineret a fost de fapt cam acelasi mesaj deoarece suntem in perioada Purim-ului si ce a fost frumos a fost ca au venit din nou cei doi baieti noi, Dima si Adrian. Adrian chiar a spus ca va veni mereu la tineret ceea ce a fost o incurajare mare pentru noi.

Duminica a fost Purim-ul, sarbatoarea Esterei si la comunitatea noastra si toti tinerii au fost invitati la comunitate sa petreaca impreuna cu noi. Fiecare s-a costumat in ce a putut, eu si sotia ne-am costumat in mire si mireasa, iar cand am intrat in sala, toti au ramas uimiti ca suntem o pereche frumoasa si tanara (asa credem noi), chiar si dupa 19 ani de casnicie. Tinerii au dansat 3 dansuri mesianice care au iesit super tare si m-am bucurat de munca pe care fetele noastre, Adelina si Oana au depus-o, ele fiind profesoarele de dans, mai mult decat asta, tinerii care sunt in grupa de dans sunt entuziasmati de aceasta grupa si de ce fac aici.

A doua zi a fost intalnirea de comitet a comunitatii noastre la care pastorul nostru, printre altele ne-a anuntat ca e bolnav si vrea sa se retraga pentru 6 luni pana la un an din lucrare iar unul din noi trebuie sa ii ia locul pana cand se va intoarce el. Primul pe lista a fost un alt presbiter care stie limba rusa si la care s-a gandit pastorul nostru ca ar fi cel mai potrivit, dar el a raspuns nu si acum am ramas eu, al doilea pe lista, dar nu cel din urma. Mi s-a cerut acelasi lucru sa ma gandesc daca pot sa preiau adunarea pentru aceasta perioada. El, la randul meu am cerut un timp de gandire si rugaciune pana saptamana viitoare, cand va trebui sa dau raspunsul.

Pentru mine acum e o mare dilema. Adunarea e de limba rusa si nu sunt inclinat sa fac acest pas, dar pe de alta parte ma gandesc ca Domnul m-a adus pana aici, El m-a pus presbiter deja in comunitate, m-a ridicat si acum oamenii au nevoie sa creasca si au nevoie de cineva sa ii ajute sa creasca, iar eu poate sunt acea persoana pe care Domnul a pregatit-o pana acum pentru asta. Cealalta problema e ca trebuie sa renunt la o parte din orele pe care le am eu la serviciu ca sa pot face fata lucrarii, iar atunci intervine problema financiara. Deci nu stiu ce sa fac si am nevoie de multa intelepciune, pentru asta ma rog acum Domnului si astept urgent ajutorul Sau.

Azi a venit la magazin si una din romancele care au fost la muzeu in urma cu o luna si care a spus ca vrea sa citeasca pe biblie dar nu stie cum. Acum mi-a zis ca a inceput deja sa citeasca si a invatat cum sa citeasca. M-am bucurat si ma rog in continuare sa inteleaga ce citeste.

In urma cu ceva timp am fost invitat eu impreuna cu Rodrigo, colaboratorul meu sa mergem la un hotel din oras unde erau cazati 13 pastori din 1o tari si sa avem un timp de partasie cu ei, ni s-a propus sa avem un timp de inchinare si un mesaj. Am invitat si un pastor arab din oras si am mers acolo unde Rodrigo a condus inchinarea, iar eu si pastorul arab am predicat. La sfarsit a fost asa o mare bucurie sa fim impreuna, ne-am rugat unii pentru altii, ne-am imbratisat si ne-am schimbat adresele de email intre noi. Impresiile lor au fost extraordinare, au plans vazandu-ne impreuna arabi si evrei, iar la sfarsit de tot, eu m-am rugat in ebraica si pastorul arab in araba. Din cand in cand avem nevoie de astfel de incurajari, iar pentru mine a fost o incurajare super, super tare pe care am primit-o de sus.

Daniel Stanger, Nazareth, Israel

……………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.13

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

21 Februarie 2010

Ieri a fost o zi speciala din nou pentru noi cand am simtit ca Domnul ne-a folosit din plin.

In primul rand a trebuit sa predic dimineata la adunare si toata saptamana am fost atat de ocupat incat nu am avut timp sa ma pregatesc deloc pentru mesaj. Abia vineri dimineata la timpul meu cu Domnul am citit psalmul 19 pentru ca eram in ziua de 19 a lunii si citind acest psalm am simtit asa o pace interioara incat am inteles ca acesta trebuie sa fie mesajul de unde o sa predic. Sambata dimineata m-am sculat deobicei foarte devreme pentru a-mi pregati mesajul si dupa ce m-am rugat am citit din nou psalmul si efectiv am simtit ca Domnul imi dicteaza ce sa spun, am inceput sa scriu ideile si asta a fost. In adunare cand am predicat oamenii au fost atat de atinsi incat una dintre persoane la sfarsit a dorit sa depuna marturie despre viata ei cum a lucrat Domnul in viata ei exact cum spusesem eu in mesaj, iar pentru mine si pentru toti ceilalti asta a fost confirmarea ca Domnul a vorbit prin mine. Slavit sa fie El.

Dupa adunare am plecat imediat la muzeu unde am avut un grup de 45 de oameni din Statele Unite si Australia, toti misionari sau pastori care la sfarsit s-au rugat pentru mine si care s-au bucurat impreuna cu mine de tur iar dupa acest tur m-am intalnit cu martorii lui Iehova pe care i-am avut in urma cu o luna la muzeu si am fost ghidul lor si cu care am spus ca am inceput sa colaborez, m-au salutat prieteneste, bucurandu-ne ca Domnul ne-a facut parte de o alta intalnire desi foarte scurta.

Seara am avut intalnirea de tineret unde am fost mai multi ca de obicei, au fost 3 tineri din Pooria, orasul unde am fost de curand si am avut intalniri comune cu tinerii de acolo, a fost o inchinare super buna, iar indemnul de inceput a fost dat de fata mea, Adelina (aici pot sa faca ceva si fetele la astfel de intalniri), care a vorbit din Isaia 6 despre dorinta de a merge in lucrare si despre “iata-ma, trimite-ma”, spunand ca vrea sa fie gata sa fie trimisa de Domnul unde vrea El si de asemenea fiecare trebuie sa avem aceasta atitudine. Trebuie sa mai spun ca la aceasta intalnire a venit unul din prietenii fetelor despre care am scris la un moment dat ca el impreuna cu fratele lui au venit la noi acasa si au intrebat referitor la biblie cine citeste din ea, la care unul din ei a raspuns ca fetele sunt proaste daca citesc asa ceva. Acum a fost la tineret invitat de fete si a ramas impresionat intreband daca asa e mereu la intalnirile noastre, spunand ca vine si saptamana viitoare. Ne-a mai marturisit deja ca a inceput sa citeasca Vechiul Testament. Nu-I asa ca e minunat Domnul nostru? Il cheama Adrian si ne rugam pentru el si pentru Mario fratele lui. Se vor muta in Tel Aviv in curand, dar speram ca sa Il caute pe Domnul si acolo.

A mai fost un baiat pentru prima data, adus de altcineva, Dima care nu a fost prea entuziasmat in timpul intalnirii, dar la sfarsit a zis ca vrea sa vina si saptamana viitoare. Ne rugam si pentru el.

Am mai avut o experienta de curand pe care nu am povestit-o pana acum. La adunare la noi am avut un botez in urma cu un an si jumatate la care s-a botezat un tanar de 23 de ani Stas, care a plecat din oras pentru 7,8 luni si pe urma s-a intors dar nu a mai venit la adunare. Am inceput sa ne rugam pentru el sa avem intelepciune sa vorbim cu el si sa vedem ce putem face eu si Rodrigo, partenerul meu de lucrare si nu mi-a venit sa cred ca a doua zi dupa ce ne-am rugat s-a angajat ca bodyguard la mine la magazin. Nu am crezut ca Domnul o sa il aduca la mine. Nici nu aveam numarul lui de telefon, si iata-l in fata mea. Bineinteles ca am inceput sa vorbesc cu el imediat si singur mi-a zis ca ii pare rau ca nu a mai venit, ca au fost probleme si stie ca trebuie sa isi reia relatia cu Domnul. De atunci, asta s-a intamplat aproximativ 3 saptamani in urma, in fiecare vineri cand terminam programul il invit sa revina la adunare si spune ca maine va veni, dar apoi nu vine. Inca ne rugam si asteptam ca Domnul sa il ajute sa se reintoarca. Ma gandesc ca ii e greu dupa un an si jumatate sa revina in adunare sa dea ochii cu toti desi pentru toti din adunare ar fi raspunsul la aceasta rugaciune.

Daniel Stanger, Nazaret,Israel

…………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.12

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

13 februarie 2010

In ultima vreme am inceput sa afirm tot mai des ca sunt mandru de ce face Domnul prin noi si am si de ce sa spun asta.

Adelina, fata mea cea mare care s-a schimbat in ultima vreme radical, de curand a fost introdusa in prietenii de pe face book de un rabin din Statele Unite cu care chiar a vorbit de cateva ori si una dintre discutii a fost atat de interesanta deoarece Adelina si-a marturisit credinta si l-a intrebat ce parere are despre Ieshua si i-a spus de ce a venit Ieshua pe pamant si ca fiecare evreu trebuie sa cerceteze scriptura si sa creada in Ieshua deoarece El este Mesia cel promis asa cum scrie in Vechiul testament. A fost o marturie extraordinara. Si de asemenea vineri am fost in alt oras la o intalnire de tineret si am inchiriat un microbus, iar Adelina a fost responsabila cu transportul si a stat langa sofer tot timpul. Soferul era un arab catolic, dar nu isi exersa credinta deloc, era credincios numai pentru ca se nascuse intr-o familie de catolici. Tot drumul, Adelina i-a vorbit de Domnul, speram ca la sfarsirul calatoriei sa-si fi pus in gand sa Il caute pe Dumnezeu si sa se apropie de El.

La tineret Domnul continua sa lucreze, la una din intalniri am invitat un student arab la teologie din Nazaret care a avut un mesaj extraordinar si a indemnat tinerii sa fie facatori de pace intre evrei si arabi, numindu-ne fratii lui in Mesia. Ne-am simtit super, el a zis ca e prima data cand merge la o intalnire a evreilor, dar nu va fi ultima. Ne rugam acum pentru niste intalniri comune intre arabi si evrei aici in zona si chiar sa organizam o conferinta in luna aprilie impreuna. Doamne ajuta! Saptamana trecuta am avut o intalnire comuna cu tinerii din Pooria, un orasel mic la 35 km departe de noi, a fost un botez cu 9 tineri si apoi am avut partasie, am fost impreuna in jur de 50 de tineri si ne-am apropiat mai mult unii de altii si toti de Domnul.

Despre muzeu, ce sa zic, de fiecare data cand merg acolo ma incarc din punct de vedere spiritual. De pilda la ultimul grup pe care l-am avut. A fost un grup de pastori din Marea Britanie si la inceput m-am temut putin deoarece am zis ca ei stiu destule, poate chiar mai multe decat stiu eu, dar pana la urma a fost atat de placut sa fiu cu ei in muzeu si m-am simtit atat de liber si de bine si ei la fel, incat la sfarsitul grupului am primit chiar si doua comentarii care m-am ajutat foarte mult. Unul din ei mi-a zis ca o sa iasa foarte multe predici din ce le-am spus eu acolo, iar altul cu lacrimi in ochi mi-a zis ca imi multumeste ca am fost o binecuvantare pentru el. Ce bine m-am simtit stiind ca Domnul m-a folosit si de aceasta data. Am inceput de curand sa corespondez cu un martor al lui Iehova care a vizitat muzeul si vrea sa discute despre credinta mesianica, vrea sa afle mai multe si sper sa fie o ocazie buna sa ii vestesc evanghelia. Tot aici trebuie sa spun ca am niste prieteni arabi pe care i-am cunoscut prin niste cunostinte comune, unii sunt musulmani, altii sunt crestini ortodocsi, si pe unul dintre ei crestin orthodox, l-am luat intr-o zi la muzeu si a auzit evanghelia, a ramas foarte impresionat, spunand ca vrea sa vina la muzeu si cu sotia lui intr-o zi.

In alta zi o romanca care a fost la muzeu anul trecut a zis ca ar vrea sa mai mearga odata impreuna cu cateva prietene si am zis de ce nu. Am stabilit data si ora cand trebuia sa ne intalnim si mi-a zis ca o sa vina 4 fete. Dar cand m-am dus la intalnire erau 8 fete. A trebuit sa luam un taxi si sa mergem toti, dar m-am bucurat pentru ca au fost mai multi si nu mai putini. La sfarsit le-am dat de data asta biblii la cine a vrut si a zis ca vrea sa citeasca si au fost 4 doritori. A doua zi una dintre fete a venit si a zis ca a incercat sa citeasca dar nu stie cum sa citeasca pe ea si L-am slavit pe Domnul ca nu au primit bibliile in zadar ci le vor citi si vor crede, pentru asta ma rog. Ii multumesc Domnului si pentru cei care au contribuit si au platit biletele de intrare acum ca si in celelalte ocazii.

Daniel Stanger, Nazaret, Israel

……………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.11

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

16 Ianuarie 2010

M-am tot rugat in ultima vreme despre ce trebuie sa fac cu viitorul meu aici in Israel si pana acum tot ce a iesit a fost sa lucrez la un supermarket 10 ore zilnic munca fizica si din cand in cand la muzeu ca ghid pentru cateva ore. Asa ca rugandu-ma, intr-o zi ma intalnesc la muzeu cu un ghid mesianic care m-a intrebat de ce nu fac cursul de ghizi sa le pot vorbi oamenilor despre Dumnezeu, intrebare care chiar m-a pus pe ganduri deoarece cu ceva timp inainte, aproximativ o luna am avut un grup de 40 de romani din Timisoara care mi-au propus ca data viitoare sa le fiu ghid in toata tara, pentru ca au nevoie de cineva care sa le explice scriptura din punct de vedere messianic si raspunsul meu a fost ca nu am diploma de ghid profesionist, la care ei au raspuns cu o alta intrebare. De ce nu faci cursul sa devii un ghid profesionist? Acum mi-am adus aminte de ce m-au intrebat ei in urma cu o luna si de multe ori am invatat ca atunci cand de cel putin 2 ori primesti acelasi raspuns sau aceiasi intrebare asta trebuie sa te puna pe ganduri. Si uimitor… acum mi-am mai adus aminte de altceva ca in luna august cand am fost in tara unul dintre prietenii mei care organizeaza excursii in Israel mi-a propus sa devin ghid profesionist si sa le fiu ghid de fiecare data si de asemenea … incredibil, am fost chiar si la o agentie de turism care mi-a propus sa lucrez pentru ei in Israel ceva asemanator. E uimitor cum Domnul raspunde la rugaciuni. Asa ca, am hotarat sa ma duc sa fac acest curs. M-am interesat si am aflat cand incepe cursul, ce trebuie sa fac, am depus toate formularele si acum astept programarea pentru interviu undeva prin luna februarie. Daca ma vor accepta, o sa incep cursul pe 25 aprilie pentru un an si jumatate si dupa aceea voi deveni ghid profesionist. In acest fel voi fi cu grupuri de romani si englezi care sunt credinciosi si le voi putea explica scriptura din punct de vedere evreiesc sau cu grupuri de necredinciosi si atunci le voi putea fi lumina, marturie si le voi putea vesti Cuvantul Domnului pentru cateva zile cat voi petrece cu ei.

Am numai cateva probleme pe care astept ca Domnul sa le rezolve.

Una e ca va trebui sa platesc cursul, cam 6000 dolari ceea ce e o suma imensa pentru mine, apoi va trebui sa calatoresc de 3 ori pe saptamana la Tel Aviv, la 110 km de casa pentru curs, ceea ce inseamna din nou benzina, dar si timp pe drum la dus si la intors si nu numai, chiar si serviciul pe care il am acum la magazin nu imi permite efectuarea cursului, deci trebuie sa am si o slujba noua. Cam multe lucruri de rezolvat dar daca Domnul va ingadui sa fiu acceptat la curs, sunt sigur ca aceste “mici” probleme sunt floare la ureche pentru El.

Am inceput sa ma rog si astept ca de obicei toate lucrurile din mana Domnului.

Daniel Stanger, Nazaret, Israel

………………………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.10

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

12 Ianuarie 2010

A mai trecut ceva timp de cand nu am mai scris si sunt nerabdator sa povestesc ce s-a mai intamplat intre timp. Pe la muzeu am mai avut cateva grupuri dintre care cateva mi-au atras atentia. Am avut o familie din Israel si cateva persoane din Statele Unite, au venit impreuna si la sfarsit mi-au zis ca sunt martori ai lui Iehova, mi-au cerut adresa de email si deja mi-au scris ca vor sa faca schimb de experienta cu mine in domeniul religiei, sa ma ajute Domnul sa le vestesc evanghelia si sa fiu un exemplu bun pentru ei. De asemenea am avut un alt grup de americani care au zis la sfarsit ca sunt incantati de ce au auzit si ca daca nu ne vom mai intalni in viata sa ne intalnim in imparatie si eu am raspuns ca o sa ne vedem sus, la care ei au zis de ce sus, ca aici o sa fie imparatia, atunci mi-am dat seama ca sunt martori ai lui Iehova, dar m-am bucurat ca le-am vestit deja evanghelia. Uneori ma gandesc ca ce fac eu acolo nu e suficient, dar mai mult de atat nu pot face si ma gandesc ca samanta aruncata de mine, pe care incerc sa o seman cat mai adanc va primi apa din alta parte si soare si va da rod cand va veni vremea. De asemenea am intalnit acolo oameni care fac misiune in Romania si au venit sa vada muzeul. Am experiente extraordinare petrecute aici la muzeu. Au inceput sa vina si grupuri de romani ceea ce e un lucru imbucurator si in ultima vreme am mai adus un grup de 4 romance care lucreaza aici in Israel sa vada muzeul, iar la sfarsit au primit noi testamente. Dumnezeu mi-a pus pe inima sa fac ceva mai mult pentru grupurile de romani care vin din Romania si cu ajutorul lui as vrea sa fac cursul de ghid profesionist, sa petrec cu ei mai multe zile, timp in care sa ii cunosc mai mult, sa le vorbesc mai mult si sa fiu intr-adevar o lumina pentru ei.

In cadrul tinerilor in Nazaret unde Domnul m-a asezat, El lucreaza si sunt incantat pentru ca El ne foloseste, s-a inchegat un grup de dansuri mesianice care au pregatit deja un dans, e super ca le-a iesit in seara asta primul dans. La tineri vin toti atatia dar atmosfera s-a schimbat in ultima vreme, am inceput sa simtim prezenta Domnului tot mai mult, ne inchinam mai mult prin cantare, uneori cantam mai mult de o ora la rand si e o atmosfera incarcata de prezenta Domnului, iar dupa mesaje, tinerii se pocaiesc de pacate, plang, e super. Imi amintesc de acum vreo 2 saptamani cand am vorbit din Matei 18, despre pilda robului nemilostiv si am vorbit despre iertarea lui Dumnezeu si despre faptul ca si noi trebuie sa ne iertam unii pe altii si i-am provocat pe fiecare sa ne impartaseasca o experienta cand a fost greu sa ierte sau daca au persoane pe care nu le pot ierta si a fost un timp fain de marturisire publica dupa care ne-am luat timp sa ne cerem iertare in fata lui Dumnezeu si unii altora si vreau sa spun ca ne-a trebuit o ora sa facem lucrul acesta. S-au dus unii la altii, si-au cerut iertare, plangeau, unul dintre adolescenti care are 14 ani a zis ca a inceput sa fie cercetat de Domnul cu privire la botez. Un altul s-a predat Domnului si in curand se va boteza. Asta e mangaierea noastra aici, prin faptul ca vedem cum lucreaza El. Slavit sa fie Domnul.

Daniel, Nazareth, Israel

………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.9

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

26 decembrie 2009

Azi a fost din nou o zi importanta pentru mine. De ce? Azi e a doua zi a nasterii Domnului si am fost sa vizitam o comunitate mesianica din Haifa. Acolo a fost o inchinare super si in ultima vreme am inceput sa inteleg ca inchinarea e pregatirea inimii pentru mesajul pe care Domnul vrea sa ti-l transmita si intr-adevar dupa inchinare Domnul mi-a dat o vedenie. Cred ca Domnul da vedenii asa cum scrie in proorocul Ioel, dar nu credeam ca o sa am eu parte de asa ceva si nici nu am cerut asa ceva, dar Domnul asa mi-a vorbit. Asta chiar inseamna ca e sfarsitul vremurilor daca Domnul a hotarat sa imi vorbeasca si mie asa. Imediat dupa ce a inceput mesajul, m-am vazut in sala comunitatii unde ne adunam cu tinerii, pe mine si pe Rod, colegul meu cu care lucrez impreuna la tineri, eram pastorii unei comunitati care se ocupa de cei care nu vorbesc limba rusa. In sala era familia mea, una din fetele mele canta impreuna cu Rod la inchinare, cealalta traducea pentru romanii prezenti in sala si dotati cu casti pentru traducere. Rod era pastorul cu inchinarea si eu eram cel care predicam. Am vazut totul asa de clar, impreuna cu noi mai era o romanca care locuieste in Nazaret, o familie din Peru care locuieste in apropiere si Pria, cea despre care am mai scris, lucreaza in Nazaret la o familie, dar e originara din Sri Lanka. Ce e important e ca Domnul mi-a facut chemarea de a-L sluji pe el printre cei care vorbesc romana in urma cu mai multi ani de cand am inceput sa ne gandim la venirea noastra in Israel, iar Rod e din Brazilia, vorbitor de limba spaniola. In Nazaret toate comunitatile se ocupa de rusi pentru ca mai mult de 50 % din locuitori sunt de orgine rusa. Si acum a venit timpul de la Domnul sa facem ceva pentru cei care nu vorbesc limba rusa si de care nu se ocupa mai nimeni din punct de vedere spiritual.. Asa am inteles prin vedenia pe care am primit-o de sus si am inteles ca anul 2010 e anul cand aceasta comunitate trebuie sa inceapa sa functioneze si ma rog ca Domnul sa imi descopere cum sa facem acest lucru. I-am spus lui Rod de vedenia pe care am primit-o imediat si …. efectiv a ramas cu gura cascata. A spus ca se astepta la ceva maret din partea Domnului. Adevarul e ca nu m-am gandit niciodata sa plantez o comunitate impreuna cu Rodrigo. De plantat comunitate de limba romana, m-am gandit tot timpul de cand am venit in Israel, dar o comunitate impreuna cu Rodrigo si nu de limba romana ci pentru cei care nu sunt de limba rusa, care implica si vorbitori de limba spaniola si altii, nu am avut in minte niciodata. Si nici nu m-am gandit sa fac asta asa curand. Ma gandeam poate peste 5,6 ani dar nu in anul 2010. M-am despartit acum de Rod si a ramas sa ne rugam si sa vedem ce putem face in continuare. Stiu ca e greu, dar cu Domnul toate lucrurile sunt cu putinta. Am vazut deja mana Domnului si am avut experiente deosebite cu Domnul. Am plantat in Romania o biserica baptista si doua comunitati mesianice, iar acum o sa fie a patra comunitate mesianica de data asta in tara Domnului si in orasul unde El a crescut, Nazaret. Sunt eu insumi incantat de ce o sa faca Domnul in acest sens. Abia astept sa vad. Doamne ajuta!

Daniel, Nazareth, Israel

……………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.8

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

15 Decembrie 2009

M-am intors de la o conferinta a tinerilor unde am fost impreuna cu 6 tineri din oras si cu Adelina, fata mea cea mare, bineinteles ca Oana s-a suparat ca de obicei pentru ca nu a mers, dar nu a avut …. varsta. Conferinta a fost pentru tineri mai mari de 17 ani si ea are putin peste 15 . E adevarat ca Adelina mai are 1 luna si jumatate pana la 17 ani, dar pe ea au acceptat-o. Nu am putut sa fac nimic in privinta asta. Conferinta a fost buna, cam carismatica, mult prea carismatica pentru mine, dar am invatat multe, a fost o inchinare buna si mesaje extraordinare de la oameni care traiesc intr-adevar cu Domnul. A tinut 24 de ore si motto-ul conferintei a fost Isaia 19, “O autostrada intre Israel, Egipt si Asiria”. Au fost vreo 80 de participanti, evrei si arabi impreuna. De fapt a fost cea de a treia conferinta de acest gen de reconciliere intre evrei si arabi. Ne-am simtit extraordinar cu fratii nostri. Unul dintre ei ne-a impresionat cand si-a depus marturia personala, era din Ramalla, Palestina, care e de fapt pe teritoriul tarii noastre, dar e un fel de stat in stat, cu conducere proprie si sub tot felul de restrictii deoarece nu recunosc statul Israel, desi traiesc in Statul Israel, dar in fine, Rami, cum il cheama a ajuns sa Il cunoasca pe Ieshua ca mantuitor personal, desi vine din mediu musulman si a mers la multi preoti si pastori, timp de 3 ani cerand sa fie botezat si niciunul nu a vrut de frica represaliilor sa faca acest lucru. De-abia dupa 3 ani de cautari a gasit o adunare arabeasca care a acceptat si acum e membru acolo, lucrand printre musulmanii din regiunea palestiniana. O alta marturie a fost a unui american casatorit cu o evreica mesianica care pana acum 10 ani a fost evreica ortodoxa cu traditii stricte care si pana in ziua de azi tine unele din traditii care nu ii afecteaza statutul de evreica mesianica, dar ce m-a impresionat e ca acum 6 luni, ea si sotul ei au inceput sa duca vestea buna musulmanilor. Ne-a marturisit cum a fost la unul dintre ei acasa, a batut la usa si cand i-a deschis, fratele nostru a zis ca vrea sa se roage cu el, la inceput nu a acceptat, dar a doua zi l-a sunat si i-a zis ca,,, conform Coranului poate sa faca asta si l-a chemat acasa la el. Cand fratele a ajuns acasa la acest om, a ramas uimit pentru ca il asteptau vreo 20 de musulmani dornici sa il cunoasca pe crestinul care vrea sa se roage pentru ei. Le-a fost prezentata evanghelia si gazda l-a primit pe Ieshua atunci. Ce minunat, Slavit sa fie Domnul. Ne-a mai marturisit metoda de a le marturisi evanghelia musulmanilor, a zis ca a citit coranul care are multe versete despre Ieshua, unul spunand ca El e Cuvantul lui Dumnezeu si altul ca e Duhul lui Dumnezeu si le vesteste evanghelia lui Ieshua folosindu-se la inceput numai de Coran, iar la altii le spune pilde din scriptura fara sa le spuna ca sunt din Noul Testament la inceput, schimband personajele din pilde cu persoane moderne si la sfarsit le spune ca de fapt Cel care a spus toate astea e Ieshua si apoi le vesteste evanghelia. Trebuie sa ne rugam pentru evrei si pentru musulmani sa poata sa lucreze impreuna pentru ca asta demonstreaza unitate si pace. Apropo de pace, unul dintre lucrurile pe care le-am invatat la aceasta conferinta a fost ca pacea e in mijlocul nostru si chiar daca toti umbla dupa pace, pacea e unde e Ieshua si sa vezi vreo 30-40 de arabi inchinandu-se impreuna cu evreii, aceasta e adevarata pace, pe care am simtit-o acolo. A fost ceva ce nu se poate exprima in cuvinte. La sfarsitul conferintei s-a luat impreuna Cina Domnului care a fost oficiata de un pastor arab si unul evreu.

As vrea sa mai amintesc ceva important sa nu uit – despre trezirea din Bangladesh. Totul a inceput acum vreo 10 ani cu un musulman care a ridicat multe intrebari referitoare la Coran si datorita acestui aspect a fost trimis in inchisoare pentru multi ani. Imediat dupa ce a iesit de acolo, a inceput sa citeasca Noul testament care i-a schimbat viata si a inceput sa mearga la grupele de casa ale musulmanilor sa le vesteasca acest lucru si unele grupuri de casa musulmane au crezut in Ieshua cu totii si si-au luat numele de musulmani ai lui Ieshua (ceva de genul musulmani mesianici). Acum 5 ani 1% din populatia Bangladeshului era formata din acestia iar acum 17%, din populatie.

Nu pot sa zic nimic altceva decat ca e minunat pentru ca Domnul lucreaza si ma rog ca El sa binecuvinteze in continuare lucrarea din orasul nostru si cea pe care o facem noi ca familie.

Daniel, Nazareth, Israel

……………………………………………………………………………………….

JURNAL EVREIESC pag.7

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

13 Decembrie 2009

Zilele trecute a avut loc ordinarea mea ca presbiter in comunitatea noastra mesianica din oras, una din cele 4 din orasul nostru, fiecare avand aproximativ 40 de membrii. Am inceput sa venim aici de 1 an si singura problema a noastra a fost ca se traduce totul in limba rusa si e greu de inteles mesajul in limba ebraica care pentru noi inca e o necunoscuta in proportie de aproximativ 40 %, dar apoi sa se si traduca totul in limba rusa. Cateodata e inca greu din acest punct de vedere, dar incercam mereu sa trecem peste asta.

In Romania am lucrat aproximativ 14 ani ca pastor, am fost ordinat mai intai ca presbiter si apoi ca pastor si de cand am venit aici, dupa aproximativ 1 luna pastorul m-a intrebat daca nu vreau sa intru in comitet sa ii ajut si sa slujesc de asemenea cu predicarea si cu tinerii. Pentru mine atunci a fost momentul in care am avut sentimentul ca Domnul ne intareste chemarea facuta sa venim aici. Am acceptat si asa am intrat in lucrare, ca apoi sa devin liderul de tineret in comunitate si liderul intalnirilor de tineret din oras. Apoi a venit momentul propunerii pentru ordinare si nu am inteles deloc de ce eu care am fost odata ordinat ca presbiter si apoi ca pastor in Romania, trebuie sa fiu din nou ordinat aici ca presbiter. Mi s-a parut la inceput ca o degradare de la functia de pastor la cea de presbiter, dar nu dupa mult timp m-am pocait de aceste ganduri, intelegand ca de fapt cand am venit aici am venit ca un nimeni din punct de vedere al comunitatii, nu am venit ca misionar, nici ca presbiter si nici ca pastor trimis de cineva din Romania si tot ce s-a realizat pana acum si faptul ca in scurt timp am ajuns sa fiu presbiter intr-o comunitate locala e doar meritul Domnului si recunoasterea pe care Domnul ne ajuta sa o avem aici ca lucratori. E o lectie importanta pe care am invatat-o aici si nu in Romania si asta face parte din scoala Domnului. In fine, la ordinare au venit cam 5 pastori din diferite localitati de aici care ne-au dat sfaturi si unul mi-a atins inima intelegand de ce trebuie sa fiu aici pentru o perioada care nu stiu cat de lunga va fi. Mesajul a fost din Exod 17:8-14 despre cele doua maini ale lui Moise si impreuna cu mine a mai fost ordinat un presbiter. Indemnul ne-a fost dat ca noi trebuie sa fim cei doi sustinatori ai pastorului precum Aaron si Hur care i-au sustinut mainile lui Moise pentru ca intreg poporul sa biruiasca in lupta, tot asa noi trebuie sa sustinem pastorul ca intreaga comunitate sa biruiasca. A fost super acest mesaj si m-am gandit ca toti presbiterii trebuie sa inteleaga ca datoria lor este sa sustina mainile pastorului lor. Am ajuns presbiter pentru tineri si rugaciunea mea acum este sa pot sa ma ocup de tineri sa ii slujesc si sa ii ajut sa se apropie de Domnul. De fapt chiar acum cat scriu aceste randuri tinerii sint aici sa pregatim seara de vineri de hanuka care va fi condusa de noi si invata un dans messianic , de asemenea fac semne de carte cu versete biblice scrise in 3 limbi, ebraica, rusa si engleza sa le daruim vineri la cei prezenti. Toata viata mi-a placut sa lucrez cu tinerii in Romania si acum Domnul mi-a facut parte de asta si aici, si ii Multumesc Lui pentru asta.

Daniel, Nazareth, Israel

…………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.6

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

Azi a fost sambata si am avut o experienta extraordinara. Am ajuns la tineret unde trebuia sa vorbesc in seara asta, era randul meu sa predic si m-am intalnit cu un fost coleg de serviciu de la magazin care a venit la tineret cu fratele lui. E o poveste lunga dar sunt atat de incantat de ce s-a intamplat incat simt nevoia sa povestesc. Saptamana trecuta au fost 2 baieti pentru prima data invitati de o fata si au fost tare incantati de intalnire incat unul din ei s-a intors dupa o saptamana, adica azi, cu fratele lui, care a fost colegul meu. M-am gandit ca a trebuit sa fie tare incantat saptamana trecuta daca i-a povestit fratelui lui care a hotarat sa vina si el. Dar nu a fost tot, azi a fost colega Adelinei, Maria care a mai fost o data si care acum a fost invitata din nou impreuna cu o alta colega, Sandra. Am dus-o prima data acasa pe Maria dupa intalnire care mi-a spus ca are un subiect la care sa se gandeasca saptamana asta dupa aceasta intalnire. Apoi am dus-o acasa pe Sandra care mi-a spus ca niciodata nu s-a gandit la lucrurile astea si ca a venit la aceasta intalnire fara sa vrea, doar pentru ca fusese invitata, dar chiar i-a placut si ar vrea sa mai vina. In orice caz ma pregatisem sa vorbesc azi din Matei 18 despre pilda robului nemilostiv si am avut doar jumatate din mesaj pentru ca am sarit de la un pasaj la altul. Imi veneau ideile in minte si chiar versetele de parca cineva imi soptea ce sa spun. Am vorbit “numai” 72 de minute si a fost doar jumatate din mesaj. Pe bune, eram asa de entuziasmat cand vorbeam de parca nu eram eu. Au fost 5 persoane care nu au o relatie personala cu Domnul si pentru care as vrea sa continui sa ma rog si nu numai, mai sunt cativa care vin la intalnirile noastre : Sandra, Maria, Serghei, Dima, Sasha, Evghenia, Ailin si Misha. De asemenea avem un tanar care acum e in inchisoare pentru 6 luni si pentru care ne rugam de mult ca Domnul sa il schimbe, numele lui e Max. Am sters deja pe unul din tineri de pe lista, Emil pentru ca saptamana trecuta s-a predat Domnului si urmeaza sa se boteze in curand.

Inca ceva, si azi, luni am avut o experienta frumoasa. La magazinul unde lucrez a venit un roman pe care il cunosc de ceva timp si m-a intrebat ca de obicei ce fac. Raspunsul meu a fost Multumesc Domnului. Aceasta e o expresie care se foloseste aici foarte des de catre toti oamenii (toda LaEl!). La care el mi-a zis ca el niciodata nu a folosit expresia aceasta. Atunci l-am intrebat daca el crede in Dumnezeu si mi-a zis ca nu, discutia a continuat inca aproximativ 5 minute si la sfarsit i-am sugerat sa citeasca Vechiul Testament, mi-a zis ca l-a citit si i-am sugerat sa il mai citeasca o data si sa se gandeasca mai serios la Dumnezeu, dar raspunsul lui a fost: Nu!. O sa ma rog pentru el, il cheama Gabi.

23 Noiembrie 2009 – Nazaret

……………………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.5

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

Octombrie 2009,

Domnul mi-a facut parte mie si familiei mele in ultima vreme de multe binecuvantari. Chiar astazi am citit din Scriptura din Faptele Apostolilor cap.10 unde scrie despre faptul ca Domnul i-a ascultat rugaciunile lui Corneliu si m-am gandit ca Domnul a auzit multe din rugaciunile noastre pana acum si va mai auzi multe de acum incolo.

Pe 3 Octombrie fetele mele au facut legamant cu Domnul in apa Iordanului, amandoua, Adelina 16 ani si jumatate si Oana 15 ani. Domnul a ascultat aceasta rugaciune si ne rugam acum ca Domnul sa le poarte de grija si sa le ajute sa mearga pe calea Lui toata viata, dar asta nu a fost tot, pentru ca la acest eveniment au mai facut legamant inca 2 tineri de la grupul de tineri unde mergem si unde Domnul ne-a ajutat impreuna sa crestem in credinta. Miriam (16 ani) si Misha (19 ani) care de altfel in 2 luni va pleca in armata. Ne rugam ca si pe ei Domnul sa ii pazeasca si sa ii ocroteasca, mai ales pe Misha, in armata. Mai ales ca el e foarte timid. Sa va povestesc una din intamplarile care s-au petrecut la noi acasa in urma cu aproximativ o luna. Fetele noastre au invitat doi dintre colegi, noi emigranti, frati, Adrian si Mario din Argentina. Era si Misha la noi, au jucat ping-pong si la un moment dat unul din ei vede biblia la noi in casa si o intreaba pe Adelina daca ea citeste biblia. Ea ii spune ca da si pe un ton batjocoritor si mai mult in joaca ii spune Adelinei ca e proasta daca citeste asa ceva. Adelina insa nu s-a dat inapoi si a inceput sa le vesteasca evanghelia spunandu-le de Ieshua si ce a facut El pentru noi si ca noi trebuie sa credem ca asa scrie in Scriptura. Misha, a ramas pur si simplu incremenit (cuvintele lui au fost: “sunt socat! Cum puteti sa ii spuneti asa deschis evanghelia? Eu nu as putea sa fac asta niciodata”) De asta ne rugam pentru el acum, ca in armata sa aiba curaj sa Il vesteasca pe Ieshua fara teama si de asemenea si pentru tatal lui, sa Il primeasca pe Ieshua.

Si asta nu e tot cu botezul. La botez au fost si 3 persoane din Romania, Catalina cu mama ei Cristina si pastorul lor, Florin Stoica. Care e legatura?

Cand Oana si Adelina erau mici, au vestit evanghlia Catalinei care locuia in acelasi bloc cu noi si se jucau impreuna in scara blocului. La insistentele lor, Catalina impreuna cu mama si bunica au venit la adunare si anul trecut, dupa 8 ani, mama Catalinei, Cristina, s-a botezat si acum Catalina, cea mai buna prietena a Oanei si a Adelinei a facut acelasi pas alaturi de prietenele ei in apa Iordanului. A fost o experienta extraordinara sa stii ca ai participat la vestirea evangheliei si cineva s-a hotarat sa Il urmeze pe Domnul si chiar a facut-o. Domnul sa fie slavit si pentru asta.

La acelasi eveniment s-au botezat si doua persoane din cele care l-au primit pe Domnul in urma cercetarii Duhului Sfant de la predica sustinuta de mine la inceputul lunii August. Marit sa fie Domnul!

Pe langa toate acestea serviciul meu e acelasi, la rugaciunea aceasta Domnul inca nu a raspuns dar eu mai astept si in ultimele zile am reusit sa vestesc evanghelia la alte 2 persoane.

Prima persoana a fost unul dintre prietenii care au fost la botez. A fost foarte interesant cum Domnul a vrut sa ne puna impreuna sa vorbim. S-a mers cu autobuzul, iar eu am mers cu masina noastra in spatele autobuzului in caz ca vor fi mai multi decat locurile autobuzului. Cand am plecat de la botez, planurile noastre erau sa mergem la padure unde urma sa aiba loc cina si punerea mainilor peste cei care au facut legamant, dupa care, un picnic. S-au urcat oamenii in autobuz, eu dupa ei si la vreo 10 km de padure ne-am oprit si am fost anuntati ca doi dintre participanti s-au ratacit pe la Iordan si au ramas acolo. A trebuit sa ma intorc dupa ei si in masina am facut cunostinta cu ei si l-am marturisit pe Domnul. Sotul sorei noastre, evreu fiind nu credea ca Dumnezeu poate fi om, ca majoritatea evreilor, si atunci i-am marturisit evanghelia cat s-a putut pe gandirea evreiasca. La sfarsit mi-am cerut iertare daca am fost impulsiv in vorbire dar i-am spus ca asta e ce gandesc eu si el trebuie sa citeasca atat Vechiul Testament cat si Noul Testament sa vada daca ce spun eu e corect si sa mai vina si pe la comunitate. Dupa aceea a fost foarte curios ca in loc sa se supere pe mine, m-a invitat cu sotia la ei acasa, deci va rog sa va rugati pentru el, il cheama Jennia (e baiat si e jumatate ucrainean, jumatate african, dar dupa mama e evreu).

Cealalta persoana la care i-am marturisit evanghelia in parte a fost un Japonez care a mers cu noi in autobuz de la Ierusalim la Nazaret si cu care nu as fi vorbit daca nu …… s-ar fi stricat autobuzul. Asa e, la 5 km de casa s-a defectat autobuzul, ramasesem vreo 10 oameni in tot autobuzul, dintre care numai noi si musafirii nostrii eram 7, japonezul si 2,3 arabi. Am asteptat alt autobuz si intre timp pentru ca el nu intelegea ce ne spunea soferul, am inceput sa ii traduc in engleza si asa l-am intrebat de unde e, si unde merge, mergea exact la o casa de oaspeti crestina din Nazaret, iar el era budist. I-am spus ca lucrez la muzeu crestin si ca ar trebui sa cunoasca si religia crestina si mi-a zis ca de fapt de asta a venit in Israel, si apoi l-am invitat la muzeu, i-am dat numarul meu de telefon, dar nu m-a sunat si nu stiu nici daca a vizitat muzeul, dar am inceput sa ma rog pentru el ca Domnul sa I se descopere pe masura ce cunoaste religia crestina.

……………………………………………………………………………………………..

JURNAL EVREIESC pag.4

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

27 iunie 2009,

Azi a fost cea mai buna zi a mea la muzeu. Trebuia sa lucrez toata ziua, cum e o zi de sambata normala la muzeu pentru mine de la ora 9.00 la 17.00, insa a trebuit si sa predic la comunitatea noastra de dimineata asa ca am spus la muzeu ca ma voi duce de la ora 1.00 si mi s-a spus ca nu e nici o problema deoarece am doar un singur grup planificat, de 10 americani, la ora 2.00. Ei bine, mi-am spus ca nu trebuie sa ma grabesc, dar serviciul divin s-a terminat la ora 12.00. Mi-am dus sotia acasa si am plecat la muzeu, unde am ajuns pe la 12.35, fara sa realizez de ce am ajuns  asa devreme, dar ajuns acolo, mi-am dat seama cum stiam foarte bine, ca toate sunt randuite de Domnul. Fusese o zi tare aglomerata cu grupuri care nu au fost anuntate dinainte si toti ghizii erau pe teren, insa in sala de asteptare erau 4 evrei cu 3 copii care asteptau de vreo 30 minute un ghid si nu era nici unul disponibil. Deoarece am sosit eu, mi s-a dat imediat grupul format dintr-o familie din nord cu 3 copii mici si doua profesoare din alt orasel nu departe de Nazaret, care se ocupa cu organizarea de excursii pentru baietii care fac confirmarea la 13 ani (bar mitzvah), in cautare de un loc unde sa ii aduca pe baieti sa le vorbeasca si de istoria Israelului. Am inceput grupul care a fost foarte dificil datorita copiilor si familiei care era tare nemultumita. Am simtit ca totul e ca un zid si nu prea am putut spune multe despre Ieshua, la sfarsit cele doua profesoare au fost incantate de locul vizitat, urmand sa se gandeasca daca vor trece muzeul in excursiile pe care vor sa le organizeze, despre familia respectiva nu pot spune acelasi lucru.

Am ajuns mai tarziu pentru urmatorul grup care deja ma astepta de vreo 10-12 minute dar in acest timp au mai aparut doua evreice din Tel Aviv care au venit sa vada muzeul si s-au alaturat celor 10 americani. A fost cel mai frumos grup de pana acum si cel mai variat, am avut si copii, am avut evrei si am avut si crestini dintre neamuri. Ca de obicei am intrebat daca sunt evreice mesianice si mi s-a spus ca sunt evreice “normale”, dupa care am simtit nevoia sa spun ca deoarece vin si crestini la acest muzeu, eu vorbesc si din Vechiul Testament si din Noul Testament, la care mi s-a spus ca stiau unde vin, asa ca nu e nici o problema. Atat mi-a trebuit ca dupa aceea a fost o evanghelizare extraordinara, americanii m-au ajutat, cred ca se rugau mereu pentru cele 2 si Domnul imi dadea cuvinte pe care nu le pregatisem dinainte, foloseam tot timpul fraze de genul: “noi evreii  pe de o parte si neamurile pe de alta parte”, iar la sfarsit in sinagoga desi depasisem cu mult timpul acordat trebuia sa predic si sa le spun ca Ieshua a murit si pentru pacatele noastre ale evreilor dar si pentru neamuri, ca trebuia sa fie rastignit cum se scrie in Psalmul 22 si in Isaia 53. Am spus ca eu cred din toata inima mea ca el este Mesia al nostru. A fost un timp extraordinar atat pentru americani care au spus ca acum vad cu alti ochi evanghelia si viata lui Ieshua dar si pentru evreice. La sfarsit le-am spus ca exista comunitati mesianice in Tel Aviv fara sa le dau prea multe informatii, sperand ca Domnul a lucrat la inima lor si se vor gandi la viata lor si vor cauta sa vada daca Ieshua este Mesia.

Astazi m-am gandit la faptul ca am putut vorbi despre vestea buna evreilor aici, cum nu pot sa o fac in sinagoga sau pe strada, iar astazi am facut-o din plin, Slavit sa fie Domnul

………………………………………………………………………………..

Raspuns la comentariul doamnei Maria Morariu.

Shalom!

In primul rand toata lucrarea fie ca e spre evrei sau spre alte neamuri e a Domnului si nu a noastra. Ce putem face noi e sa ne rugam pentru evrei si chiar pe nume cum ati sugerat in intrebare. Va veni o vreme cand tot Israelul va fi mantuit (romani 11) dar acolo e vorba de cei care vor fi in viata la revenirea lui Ieshua. Pana atunci insa datoria noastra e sa le vestim evanghelia evreilor, sa ne rugam pentru ei si daca stim nume ne putem ruga concret pe nume si mai putem face ceva pentru evrei… Trebuie sa ii facem gelosi. ce inseamna asta? Mantuirea trebuia sa fie a lor dar Domnul a ingaduit sa mearga mantuirea si la neamuri si acum ce puteau sa fie evreii daca Il cunosteau pe Ieshua trebuie sa fie neamurile si in felul acesta, traind in lumina, primind si traind mantuirea care trebuia sa fie a lor, ii facem gelosi (cu alte cuvinte ce trebuia sa fie a lor este la neamuri acum si ei (evreii) uitandu-se la neamuri vor vedea ce le lipseste si ce ar fi putut avea cu Ieshua.

Un alt lucru pe care as vrea sa il mentionez este sa respingem orice fel de antisemitism caci antisemitismul nu e de la Dumnezeu si daca sunt in jurul nostru antisemiti sa le atragem atentia ca in felul acesta de fapt pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu si isi vor primi rasplata dupa fapte (Genesa 12:3).

Acestea sunt dupa parerea mea modurile in care putem sa sustinem Israelul.
Doamne ajuta!

Daniel Stanger-Nazaret, Israel

……………………………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.3

 

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

Jurnal evreiesc 3 – 01.03.2009

Zilele acestea mi s-a intamplat ceva tare haios. La muzeul unde lucrez am organizat o vizionare pentru romani. M-am gandit, de ce sa beneficieze numai cei care vorbesc engleza si sa nu aiba parte de o vizionare a muzeului si romanii din zona ca doar eu vorbesc si limba romana iar in acest fel le-as vorbi si de Domnul putin. Zis si facut,, am aranjat la muzeu, am facut invitatii, am stabilit data inainte cu doua saptamani si am inceput sa dau invitatiile. Am gasit pana si sponsori sa plateasca biletele de intrare si transportul asigu rat cu microbuzul pana acolo si inapoi si am gandit ca orice evreu, ca daca e ceva gratis o sa fie imbulzeala. Majoritatea au primit invitatiile, a existat insa si o minoritate care s-a uitat pe invitatie si care au raspuns frumos ca nu ii intereseaza fara sa dea prea multe explicatii. Dupa cateva zile au inceput sa vina oamenii care au primit invitatii cu scuzele:

Unii au zis ca s-a anuntat ploaie si ca pe ploaie nu se iese din casa, altii au zis ca le vin copii in vizita, altii au zis “ce pierd daca nu vizitez un muzeu crestin?”

Un alt raspuns a fost: A, e la arabi, nici daca ma platesc ei nu merg acolo!” iar altii pe aceiasi tema, au zis: “La cimitir cu arabii!” (cam sinistru)

Un alt raspuns interesant a fost: ” Eu sambata nu ies din casa!”, iar un altul: “ noua nu ne place sa iesim din casa, ne uitam la televizor toata ziua!”

Altii care sunt veterani in israel, au raspuns pe un ton arogant: “suntem de multi ani aici si am vazut tot ce se putea vedea!” Degeaba le spuneam eu ca acest muzeu nu aveau cum sa il vada pentru ca e destul de nou… ca raspunsul lor era acelasi.

Au fost si unii care dupa ce le-am dat invitatia nu au mai trecut pe la magazin desi inainte veneau aproape zilnic. Au fost si oameni care veneau dar imi intorceau spatele cand ma vedeau.

Interesant si totodata familiara toata povestea asta. Pentru cine a citit Noul Testament nu exista sa nu realizeze ca seamana, da exact, seamana cu pilda celor poftiti la cina (Luca 14:15-20)

“Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’ Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni”.’

Fiecare si-a gasit scuza sa nu vina. Intrebarea mea e ce scuza vor gasi sus in Imparatia Cerurilor cand Domnul ii va intreba de ce nu au crezut pentru ca oamenii au avut posibilitatea sa auda evanghelia si au refuzat.

In fine, cum s-a terminat aceasta poveste? Au venit pana la urma 7 femei, dintre care una singura evreica din Romania, restul de 6 au fost muncitoare din republica Moldova care lucreaza aici, a fost si sotia mea impreuna cu fetele noastre, in total 11 si intr-adevar a plouat torential si cu piatra tot timpul turului dar a meritat. Unele au zis ca o sa isi aduca aminte toata viata de excursia aceasta (ploaia a fost asa de puternica incat am fost toti uzi din cap pana in picioare) iar altele au zis ca vor sa vina inca o data la muzeu cand o sa fie vreme frumoasa si nu singure ci impreuna cu alte prietene. La sfarsit au luat Noi Testamente si au spus ca o sa inceapa sa le citeasca si bineinteles o sa le povesteasca si celor cu care lucreaza de vizita de la muzeu. La terminare am fost intrebat cand ar fi urmatoarea data cand se poate vizita muzeu sa isi anunte prietenele si sa vada muzeul cand e vremea mai frumoasa si au sugerat ele daca s-ar putea sa fie in preajma Pesah-ului.

Unii dintre evrei m-au intrebat dupa ziua de sambata cum a fost si si-au cerut scuze ca nu au venit si ca vor incerca data viitoare sa dea curs invitatiei, asa ca sunt obligat sa mai organizez un tur al muzeului cu alta ocazie, Slava Domnului.

………………………………………………………………

JURNAL EVREIESC pag.2

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

 

 

Uneori mi se pare atat de greu sa te relationezi la cei din jur, mai ales cand cei din jur nu sunt ca tine. Si vorbesc aici despre situatiile cand tu ca un copil de Dumnezeu lucrezi cu oameni care nu Il iubesc pe Domnul. Glumele pe care le fac cu tine nu sunt potrivite, iar atunci cand vrei sa vorbesti de Do

mnul nu te poti concentra. Eu lucrez aici in Israel la doua locuri de munca, primul e la un supermarket din oras si lucrez cu evrei de origine din Rusia, Moldova, Ucraina, Maroc, mai am o colega din Romania dar am si doi colegi arabi, amandoi sunt musulmani dar sunt niste oameni deosebiti, gata sa ajute si care nu tin cont nici de nationalitate si nici de religie, chiar m-au invitat la ei acasa si salutul lor pentru mine e de fiecare data shalom amigo (Acesta nu e salut evreiesc dar nici romanesc, au auzit ei ca amigo e un prieten care e ca un frate si au spus ca asa ma considera). Inca nu am avut posibilitatea sa le spun ca eu Il iubesc pe Domnul dar sunt sigur ca au observat ceva in viata mea referitor la acest aspect, si ma rog sa pot sa le spun de Domnul la vremea potrivita. Seful meu in schimb e din Republica Moldova si nu stie deloc sa vorbeasca cu oamenii. Tot ce faci nu e bine daca nu faci ca el, tot timpul e nervos si tipa la cei din jur, asa crede el ca trebuie sa fie un sef, dar dupa parerea mea nu stie deloc sa se poarte cu oamenii, Intr-o zi am avut o discutie despre Dumnezeu si m-a intrebat daca eu cred, Raspunsul meu a fost “da”, dar el apoi a continuat: “In care?” Iar eu ca un evreu adevarat am raspuns in Elohim si in Mesia. De atunci nu pierde ocazii sa rada de mine sau sa injure la adresa lui Dumnezeu. Ma rog pentru el si sper ca Domnul sa aiba mila de el intr-o zi.

Al doilea loc unde lucrez e un muzeu crestin unde toti colegii sunt numai arabi. E de fapt un oras arabesc unde merg in fiecare zi. Sunt singurul evreu acolo si sunt foarte iubit de toti colegii mei si eu ii iubesc foarte mult pe ei. Acest lucru poate vi se pare neobisnuit dar e o realitate si nu se intampla numai aici ci pretutindeni unde sunt oameni care Il iubesc pe Domnul. Toti evreii din orasul unde locuiesc eu ma intreaba cum de nu mi-e frica sa calatoresc cu autobuzul in fiecare zi la ei in oras si adevarul e ca nu mi-e teama si cand mi se pun astfel de intrebari chiar ma mir de acestea. Nu mi se pare nici un pericol sa lucrez cu arabii. Am o colega de exemplu pe care o cheama Yvonne si care e o crestina autentica. Ea intotdeauna ma saluta, ma imbratiseaza si spune ca e o bucurie sa lucreze cu mine. Are aproximativ 60 de ani, la muzeu ea e cea care arata vizitatorilor procedeele primului secol de a face covoare si tuturor celor care ii viziteaza casa din muzeu le spune ca ii asteapta in cer. Poti vedea pe fata ei bucuria de a fi un copil de Dumnezeu.Ma uimeste atitudinea ei. Se bucura de orice clipa a vietii ei alaturi de Domnul si uneori aceasta atitudine a ei ma face sa ma rusinez. De multe ori am fost nemultumit de ce se intampla in jur, de ce am primit, cand de fapt scrie in biblie ca trebuie sa fim multumitori pentru orice lucru. Am invatat de la ea multe lucruri si de cate ori ma duc la muzeu, singurul loc unde abia astept sa ajung e casa ei unde isi primeste oaspetii cu bucuria mantuirii pe care o are in inima. Rugaciunea mea si a multora dupa intalnirea cu ea este: “Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa” Ps 51:12. De fapt nu nationalitatea conteaza si nici varsta ci ceea ce e in inima ta, cel mai important lucru care conteaza in viata e sa Il cunosti pe El si sa traiesti alaturi de El fiecare clipa a vietii tale. Mi-am adus aminte ce scrie in Eclesiastul12:13: “Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor <Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om>”

 

………………………………………………………………………………………………..

 

JURNAL EVREIESC pag.1

Pentru Revista Roni, din Nazaret, Israel – Daniel Stanger

Sunt de 1 an si cateva luni pe pamantul israelian si o multime de ganduri mi-au trecut prin minte de atunci. In fiecare noapte ma gandesc la timpul petrecut in Romania, la linistea si pacea de acolo, la frumoasele clipe petrecute acolo pana la plecarea noastra ca familie aici in Israel.

Va spun sincer ca daca nu ar fi fost chemarea lui Dumnezeu sa venim aici sa Il slujim pe El, ne-am fi intors de mult acasa in Romania. In zona unde locuim noi e liniste, de fapt este cea mai linistita zona din Israel si e zona cu cea mai mare populatie de vorbitori de limba romana din tot Israelul, de asta Domnul a ingaduit sa fim in aceasta zona. Cu toate acestea si la noi exista pericolul de a ateriza rachete de la vecinii si “prietenii” nostri, urmasii lui Avraam. Si mereu am in minte intrebarea “De ce oare?” Cred ca nu sunt singurul care imi pun intrebarea asta. Suntem frati din acelasi tata, Avraam, avem rude comune, suntem si vecini si cu toate acestea suntem cei mai mari dusmani. Nu ca as vrea eu, cel care scriu, dar asta e cruda realitate. Am incercat sa gasesc raspunsul in biblie si iata ce am gasit: In primul rand Israelul e poporul lui Dumnezeu, creat de El. “Acum asa vorbeste Domnul care te-a facut si Cel care te-a intocmit Israele.” (Isaia 43:1). Pana acum toti stiam ca Domnul a ales poporul Israel, dar aici spune ca L-a creat, iar apoi putin mai tarziu scrie: ”Poporul pe care Mi L-am alcatuit ca sa vesteasca laudele Mele”(v21). “Iesi din tara ta… voi face din tine un neam mare” (Genesa 12:1-3). Si pentru ca Dumnezeu a creat ceva, satan vrea sa distruga tot ce a creat El. Avem exemplul omului din cartea Genesa care a fost creat de Dumnezeu, a pus limite omului, iar satan a trecut peste toate acestea rastalmacind cuvantul Domnului (Genesa 3). Acelasi lucru e si cu poporul lui Israel, Satan vrea sa il nimiceasca. A incercat asta in perioada lui Moise cand evreii erau in Egipt prin omorarea pruncilor, apoi pe vremea lui Ahasveros si a imparatesei Estera, a incercat prin Hitler si de atunci tot incearca prin diferite razboaie. Astazi, nu trece o zi fara ca Israelul sa nu fie mentionat in mass-media ca un loc in care multi oameni sunt raniti sau chiar ucisi, un exemplu in acest sens fiind fasia Gaza unde din luna decembrie sunt conflicte fara numar, si pe langa aceasta regiune palestiniana, mai sunt orasele Ashdod, Ashkelon, Sderot si Beer Sheva, toate aceste orase fiind in apropierea fasiei Gaza, orase populate de evrei.

Israelul are o suprafata de 10 ori mai mica decat cea a Romaniei, iar pe planeta noastra exista alte focare de razboi, zone sub ocupatie, popoare asuprite, refugiati sau locuri sfinte disputate. De ce tocmai aceasta mica suprafata de pamant din Orientul Apropiat este “o piatra de poticnire pentru popoare si un potir de ameteala pentru natiuni ?”(Zaharia 12:1-3) Problema cu fasia Gaza e o problema interioara intre Israel si Palestina. Palestina isi vrea teritoriul, din care face parte nu numai fasia Gaza care a fost deja acordata ci si o parte din Ierusalim si alte parti din Israelul actual. Desi Domnul spune in Biblie care trebuie sa fie teritoriul Israelului, oamenii incearca sa schimbe lucrurile in favoarea lor sau a “pacii mult asteptata”. Problema e mult mai adanca decat pare. In Vechiul Testament, Domnul cere clar evreilor la cucerirea Canaanului sa nimiceasca cu desavarsire pe toti canaanitii (Deuteronom 20:16-18), dar evreii uneori s-au gasit mai destepti si au facut conform pornirilor din inima lor. Asa se face ca nu au nimicit pe Anachimii din Gaza si imprejurimi (Iosua 11:10-23). Parerea mea si a multor mesianici este ca ce se intampla acum in Gaza se datoreaza lipsei de ascultare a evreilor de atunci si bineinteles luptei pe care satan o duce impotriva poporului Israel.

Si acum poate te gandesti: ”si ce are asta de a face cu mine?” Vreau sa iti spun ca are deoarece daca Il iubesti pe Dumnezeu, ai o datorie fata de Israel, trebuie sa te rogi pentru pacea Sa: “Rugati-va pentru pacea Ierusalimului” (Psalmul 122:6) si in al doilea rand ar trebui sa vedem Israelul asa cum il vede Dumnezeu. El Isi implineste planul, iar poporul Sau ales are un rol determinant in perioada zilelor din urma. Mai mult, Imparatia pacii va porni din Sion. Din acest motiv trebuie sa ne distantam clar de orice tendinta antisemita si sa stam alaturi de poporul lui Dumnezeu. Sustinerea noastra este o marturie clara pentru Domnul, deoarece am fost salvati si binecuvantati de Dumnezeul lui Israel, prin Mesia (a carui origine pamanteasca a fost evreiasca) si prin Scripturile de sorginte israeliana. Daca ramanem aproape de Biblie, in loc de o piatra de poticnire vom vedea in si prin Israel marea indurare si dragoste a lui Dumnezeu pentru noi toti, dar si implinirea vizibila a profetiilor divine.