Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2009

Ascuns in Tine

Ia-mi sufletul şi atârnă-l la soare… Agaţă-mi inima, în piept, la haina trecătorului…
împodobeşte cu un ochi al meu, bradul de Crăciun din centrul oraşului, ca să poţi veghea prin el fiecare suflet ce păşeste prin faţa lui…iar celălalt dăruieşte-l unui orb, să-i fie ochiu
ascuns-in-tinel meu tovarăş ochiului lui singuratic.

ELOHIM, ofer mâna mea dreaptă ca ajutor în Marea Ta Lucrare de rezidire a inimilor, iar cu mâna ce-mi rămâne, îmbracă fiecare copil singuratic, ce pribegeşte noaptea pe străzi.

Iahve, foloseşte piciorul meu pentru a-l dărui unui tânăr care, dacă ar putea alerga pe piciorul lui şi piciorul meu, ar schimba lumea, vestindu-Te, iar piciorul ce-mi rămâne, să alerge mereu la dreptate şi înţelepciune pentru a ajuta pe cei lipsiţi… pentru a ridica pe cei dărâmaţi.

Şhilo, doresc ca spatele meu sa fie suficient de puternic ca să poată purta poverile şi crucea altora, iar urechile mele dăruieşte-le surdului pentru a putea asculta, poate prima dată în viaţa lui, sunetul cuvintelor Tale Veşnice!

Dumnezeule, vreau toate reuşitele mele să le transform în victoriile noastre,să planificăm viitorul împreună… să croiesc vise din firul speranţei primit de la Tine, sub forma Visului Tău!

Vreau, Rabi, zâmbetul meu să fie umbra zâmbetului Tău, să port Lumina Ta în ochii mei…

Aş vrea, Ava, să găseşti părti din mine în toate marginile pământului, prin toate culorile inimilor sau parfumul sufletelor… în orice zâmbet de copil, în toate dansurile îndrăgostitilor, în toate visele oamenilor… aş vrea să găseşti bucăti din mine, purtătoare de speranta iubirii Tale veşnice, peste tot.

Adonai, îmi doresc să te oglindeşti atât de clar în mine încât lumea, pe stradă, să mă confunde cu Tine.Să mă construieşti apoi, fărâmă cu fărâmă din fiecare, în centrul Palmei Tale, sub privirea strălucitoare a ochilor Tăi.

Şi apoi Stăpâne... tare îmi doresc să mă regăsesc într-o zi, întreagă, în centrul inimii Tale… ascunsă în Tine!

Ligia Trinca – Zaragoza  (Spania)

Anunțuri

Read Full Post »

Cat de repede trece scurtul timp alocat vietii noastre pamantene! De fapt,trebuie sa recunoastem, el pare astazi a se grabi mai mult de2008_06280359cat altadata! Si asta ar trebui sa ne mire? Sa suspinam ca si cand ne aflam total depasiti de evolutiile nelinistitoare ale vremurilor pe care le traim? Sau, s-ar putea spune ca adevarata intelepciune recomanda o cale cu mult mai buna?
Daca privim vietile noastre din perspectiva ingusta a timpului in care suntem blocati, pare ca multe sensuri posibile isi pierd din consistenta. Intr-adevar, ce sens pare sa aiba o existenta scurta, plina prea adesea de framantari si necazuri, de dezamagiri si nereusite, zbuciumata si strafulgerata tot timpul de cosmarul neputintei si al indoielilor de tot felul?

Cu mii de ani in urma, intr-un loc minunat, s-a intamplat ceva ce influenteaza si astazi cursul istoriei!
Primii oameni, amagiti de teribila putere a raului, au ales sa-L sfideze pe Dumnezeu, incalcandu-i porunca! Miza parea, pentru ei, faptul de a deveni ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. Intr-adevar,  ispititor gand…  Asa ca nu au pregetat. Au mancat din fructul oprit, si abia dupa aceea au vazut ca in loc sa devina ca Dumnezeu, s-au umplut de rusine  inaintea Celui de al carui Cuvant se indoisera. Dorisera o slava, dar ce-au primit…?

Putem  discuta mult despre ceea ce s-a intamplat atunci acolo: despre cum a reusit cel rau sa-I amageasca, despre felul in care a reactionat Creatorul… Un lucru, insa, e cert. Oamenii n-au devenit nicidecum ca Dumnezeu. Au inceput sa inteleaga ce inseamna raul, dar si-au dat seama ca sunt  total neputinciosi in a-l infrunta si a-l invinge.

Si istoria a prins a se rostogoli cu viteza, angrenand in scurgerea ei toti urmasii celor doi de la  inceput. Sigur, viata a mers mai departe. Intr-un Univers guvernat de legea cauzei si a efectului, oamenii au inceput sa culeaga roadele propriilor alegeri. Si-au dat seama cat sunt de trecatori.

Vedem- zice psalmistul- anii nostri proiectandu-se pe fundalul istoriei cu viteza unui sunet. Si nici nu prindem prea bine a intelege perspectiva truditei si indureratei noastre vieti ca ne si dam seama ca noi insine zburam prin existenta- tot mai aproape de finalul ei.
DAR, pentru toti aceia care au decis ca viata lor sa fie doar a Domnului, trecerea timpului este o extrem de severa cercetare. Am vegheat? Cat am cautat sa ascultam de glasu
alerg-tinta-precisa-sau-iluzielui Celui care a intrat in legamant cu noi? In ce anume ne-am gasit placerea? Cat de des ni s-a intamplat sa ne ascundem in spatele diferitelor scuze, gasindu-L pe multe ori pe Dumnezeu ”vinovat” de viata noastra? Dar, sa nu uitam ca El este Acelasi Domn care ne-a spus ca, daca vom cauta mai intai Imparatia si neprihanirea care sunt ale Sale, toate ne vor fi date pe deasupra? Scriptura zice: „Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tirziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere; caci prea iubitilor Lui El le da paine ca in somn” (Psalmul 127:2)!

Asadar, oricat de marcati suntem de trecerea rapida a timpului, care pare ca nu mai tine deloc cu noi, sa nu uitam, ca aici suntem doar in calatorie, mergand spre tara de sus! Domnul sa ne ajute sa ne indeplinim scopul pentru care ne-a trimis, si sa putem, indiferent  de situatie, sa privim cu incredere in sus, la Tatal luminilor, caci de acolo ne vine izbavirea!

Valentina – Prahova

Read Full Post »

Testul marturiei

beeteh018565-02

Testul marturiei fiecarui tanar este urmatorul:

Esti in stare sa dai valoare aspectelor vremelnice,

ai discernamantul clar, sa pui in valoare

tot ceea ce Dumnezeu considera ca are valoare vesnica?


Tinerii sunt un element important si reprezinta o sursa de putere pentru orice loc unde se poate sluji. Insa oare sunt tinerii de azi o sursa de lucrare chiar in locurile unde batranii au ramas singuri si neajutorati? Atat in tara cat si in strainatate se califica un tanar in fata lui Dumnezeu pentru lucrarea de slujire din Biserica si cu Biserica? Implicarea tinerilor in Biserica si in afara ei este o expresie a Marii trimiteri a Domnului Isus!

Ovidiu Scorobete – Pastor


Read Full Post »

Nimic la fel

Nimic din ce este azi nu va mai fi la fel maine, nici cerul, nici ploaia, nici vantul, nici fapta, nici vorba, nici gandul, toate intamplarile si evenimentele ce succed, vor fi paleative ale vremurilor trecute. Vor exista alte incercari nereusite de a supera limitarile noastre, alte lupte cu noi insine si cu viata de zi cu zi, dar intr-un final, obositi de-atata truda, realizam ca nu am inaintat deloc, suntem la fel copy-of-dsc00116de neputinciosi precum o frunza in bataia vantului. Increzatori asteptam un nou rasarit dar, fiorul incertitudinii ne strapunge adancul inimii: oare va mai exista un maine? Mi-e atat de greu sa vad nepasarea ce inunda omenirea cu privire la vesnicie. Unde vom fi maine? Dumnezeu exista, El ne invata prin Cuvant sa fim lumina, plini de rabdare, de compasiune, de dragoste pentru semenii nostrii, plini de adevar, toate lucrurile ce ne inconjoara ne dezvaluie maretia Sa, frumusetea Sa, perfetiunea Sa. Ce suntem noi sa judecam, sa cartim, cand de fapt nu suntem cu nimic mai superiori decat semenul nostru? Poate un dram de cunoastere in plus, poate o situatie financiara mai buna, poate o scoala cu renume, o haina mai frumoasa? Sa nu uitam ca Dumnezeu Tatal ne vede egali, El nu se uita la fata omului, El a creat diversitatea pentru a nu exista monotonie, aceasta diversitate implineste creatia, redandu-i o frumusete aparte. Eu, tu, el, ea, suntem creati de acelasi Creator maret, de Dumnezeul universului infinit, care ne iubeste pe toti indiferent de infatisare, de statut, de cultura cu aceiasi dragoste Agape, o dragoste de Tata ce iarta intotdeauna pe fiul Sau. Unde sa alergam daca nu in bratele Sale iubitoare? Cui sa cerem ajutorul in vremuri de restriste? In ce sa credem dincolo de vremi daca nu in El? Cand va veni clipa, clipa in care despartirea va lasa in urma regrete a ceea ce am fi putut face si nu am facut, a ceea ce am spus si nu trebuia imag008erostit, ne vom ruga ca ceea ce am lasat in urma sa sadeasca amintiri frumoase celor ce raman, sa renasca dorinta de a fi sfinti, pt a putea intra in Imparatia Lui, pentru a putea fi impreuna si dincolo de moarte, in Tara promisa. Chiar daca exista durere, lacrimi si lupte pierdute, trebuie sa stam darji pe baricadele credintei, cáci Tatal vegheaza prin Fiul Sau Isus Cristos, prin Duhul Sfant, ajutandu-ne sa castigam razboiul. El e Calea, Adevarul si Viata!

Domnul Dumnezeul nostru sa vegheze asupra noastra, sa ne dea intelepciune si pricepere pentru a fi mereu biruitori.

Lucica Boltasu – Barcelona

Read Full Post »

CULORI…

…De ce sunt culorile colorate? De unde atatea culori? De unde atata bucurie abstract_brushes_2cand le privim? De ce rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet? De ce lumini si stralucire? De unde vin, si unde pleaca? Sclipiri colorate care fac legatura intre cer si pamant. Ador sa le privesc, ador sa-mi imaginez lumi colorate, pline de nuante, bucurii si zambete. Asta inseamna toate aceste culori. Seninatate si bucurie. Ne fac viata mai frumoasa. Culori… Imi place sa ma joc cu ele, sa le combin si sa le pun apoi impreuna.

curcubeu-iuly Ce este curcubeul? “Iata semnul legamantului pe care-l fac cu voi, si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului intre Mine si pamant. Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; si Eu Imi voi aduce aminte de legamntul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimicfirdeiarbaeasca orice faptura, Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant.” Genesa 9:12-16 Oceanul…soarele…iarba…papadia…buburuzele…fluturii…merele…portocala…culori….curcubeu…ce minunat…Esti doar Tu…zambet…bucurie…mereu langa Tine…tot ce am mai bun…legamant…curcubeu…culori…impreuna…cer…Dumnezeu…! Mereu sunt fericita cand privesc curcubeul.pentru ca in acele momante stiu ca si Dumnezeu il priveste, si se gandeste la mine, la legamantul facut cu oamenii, semnul legamantului… Cum as putea sa nu fiu fericita intr-un asemenea moment? Minunat! Curcubeul – semnul legamantului lui Dumnezeu cu pamantul…as vrea sa-l vad mereu…

IULY – Deva

Read Full Post »

Trandafirul Tau

Sunt catrandafirul-tau-1 un trandafir crescut in inima Ta…mi-ai colorat petalele cu sangele tau… culoarea iubirii si a sacrificiului… culoarea ce ne-a dat dreptul la viata! ––––––––––––

… oare cum as putea sa iti multumesc pentru ca m-ai creat pentru Tine…si tot odata, pentru lume… m-ai pus aici,trandafirul-tau2 in intunericul muritorilor sa inmiresmez sufletele cazute cu Parfumul Dumnezeirii Tale… Da-mi putere Dumnezeule, fiindca…vreau curand sa zbor de aici… asculta cant te strig Rabuni, fiindca vreau sa scap de spinii florilor salbatice… ridica-ma din intunericul putin luminat Shilo, fiindca mi-e dor de Lumina…

Ligia Trinca – Zaragoza (Spania)

Read Full Post »

Deschide ochii…

….situatiile cu care ne confruntam adesea, nu sunt intotdeauna cele prin care ne dorim sa trecem. Nu noi suntem cei care decidem ceea ce aduce ziua dedsc05316 maine..dar greseala noastra este aceea ca suntem de cele mai multe ori dispusi sa privim doar partea goala a paharului in loc sa multumim Lui Dumnezeu pentru stropii picurati in pahar…

….Asa e omul din ziua de azi…Intr-o lume ca aceasta ..totul pare a fi permis cand Cuvantul Lui Dumnezeu ne pune clar in fata Binele si Raul…

Pe zi ce trece sunt tot mai multi oameni mai putin multumitori de ceea ce au….mult prea multi care pun accentul pe ceea ce li s-a luat ratand astfel binecuvântãrile care urmeaza sa le primeasca… Pare a fi ceva normal sa ne invinovatim unii pe altii si sa ne ascundem dupa deget cand e vorba de gasirea vinovatului …la fel cum se pare a fi ceva normal sa traversezi strada cand lumina semaforului indica culoarea rosie…Intotdeauna sunt cel care sufera… sunt cel dezamgit…intotdeauna eu sunt cel neinteles de cei din jurul meu..cel parasit…dar n-am stat niciodata un minut sa ne gandim de partea cui e dreptatea si daca intr-adevar suntem neindreptatiti……Barfa…Minciuna au devenit incet incet o rutina in viata noastra….si totusi..totul ni se pare a fi normal…izvorata dint-un suflet plin de invidie…rautate…perfidia isi pune si ea amprenta in vietile noastre….aratand ca suntem ceea ce de fapt nu suntem…Vorbim altora despre Dumnezeul nostru…dar nu lasam sa se vada in trairea si in viata noastra faptul ca avem un Dumnezeu asa de minunat cu care ne mandrim… Un Dumnezeu care inca mai asteapta o schimbare…Dumnezeul meu…Dumnezeul tau..Dumnezeul nostu de azi..si de maine…

Deschide bine ochii…pana nu e prea tarziu…

Here was Ana Lazar – Deva

Read Full Post »

Older Posts »