Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2009

Marturia mea…

“Cel ce introduce principiile crestinismului primar in afacerile publice, va schimba fata lumii.” Benjamin Franklin

“Dintre toate sistemele morale, antice si moderne, pe care le-am cercetat, nici unul nu mi s-a parut atat de pur ca cel al lui Isus.” Thomas Jefferson

“Daca divinul a aparut vreodata pe acest pamant,a fost in persoana lui Isus Hristos.” Johann Wolfgang von Goethe

“Cred ca nu exista nimic mai minunat, mai profund, mai plin de intelegere, mai rational, mai uman si mlove_storyai perfect decat Mantuitorul!” Fyodor Dostoevsky

Marturia mea despre Domnul Isus: “Am gasit in Domnul tot ce-am sperat vreodata, si inca mai mult decat atat, am gasit la El: pace, bucurie, liniste, speranta, incredere, biruinta, tot ce lumea nu mi-a putut da. In El m-am regasit pe mine asa cum m-a creat; aici, la picioarele Lui, am inteles care e scopul vietii mele si de ce calatoresc pe acest pamant! Am revazut viata mea de dinainte si mi-am dat seama cat de mult am pierdut pentru ca nu L-am avut in inima mea! Dar acum…acum e cu mine, ma insoteste la fiecare pas, e aproape de inima mea, imi calauzeste viata si ma poarta din biruinta in biruinta. Cat de mare e dragostea Lui pentru mine! Te iubesc, Doamne!

Valentina – Prahova

Reclame

Read Full Post »

Iarta-ma!

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase ipiersici1n memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?

Articol preluat de pe http://www.blog.3cu16.com/

Read Full Post »

Iarta-ma!

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, piersicisi stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?

Articol preluat de pe http://www.blog.3cu16.com/

Read Full Post »

..SI A FOST O INVIERE…


Se stinge incet mirajul Sarbatorii Pastelui-suferintele,moartea si invierea Celui ce reprezinta pentru toti crestinii ,Mantuitorul Lumii. Oare aceasta va ramane inregistrata pe o pagina de jurnal al anului 2009 ca o sarbatoare ce a fost ,s-a consemnat, iar in prezent viata merge mai departe?sfintele_sarbatori_de_pasti1
Asta inseamna ca Sarbatoarea va ramane uitata in luna aprilie,pe data de 19 ,si atat…?
Am mers la biserica si de acest Paste-fiecare la confesiunea careia ii apartine. Unii au luat lumina ,direct de la lumanarea preotului,altii, in a caror biserici nu se multiplica lumina din lumanare in lumanare,s-au multumit sa fie invadati de lumina candelabrelor ce chinuie tavanul cu greutatea lor….
Toate acestea la ce bun? Ce din toate acestea si altele asemenea lor au hranit si au luminat sufletul nostru?
Ce anume ne-a transformat? Cat din timpul petrecut la biserica s-a transformat in eternitate,si nu s-a pierdut din nou in bezna trecutului ireversibil?
Si in anul urmator va veni Pastele…la fel de trecator ca si anul acesta.Poate si peste doi ani si peste zece vei fi salutat cu binecunoscutul „HRISTOS A INVIAT!” …Asta pana ce viata ta va intalni sfarsitul si iti va arata realitatea din lumea de dincolo…
Ce va fi dincolo cu tine daca nu ai experimentat Pastele in mod personal si nu ti l-ai insusit ca mod de viata…?
Ce va fi dincolo cu sufletul tau daca moartea si Invierea Mantuitorului Isus Hristos nu se va transforma din simple informatii teologice in profunde realitati traite?
Va ramane Pastele pentru tine o simpla istorie repetata in fiecare an ,sau,in sfarsit va insemna moartea ta fata de viciul numit pacat ,fata de sistemul si filozofia lumii?
Va ramane Pastele pentru tine doar subiectul ce a umplut paginile de jurnal personal nescris al anului acesta si atat?…
Sau este UN NOU INCEPUT?

  Dana Lazar – Deva

Articol preluat de  pe http://demibioline.blogspot.com/

Read Full Post »

 Prima cupa ne aminteste ca sfintirea este primul pas spre salvare. Nu putem veni in prezenta Domnului sfant oricum. Asa ca El a stabilit un sistem sacrificial pentru curatirea evreilor de pacate. Yeshua este sacrificiul suprem. Este interesant ca dupa aceasta cupa se rosteste o binecuvantare adusa Domnului “care a creat fructul vitei”. Ce interesant este ca inceputul lucrarii Domnului s-a facut exact prin aceasta minune, prin preschimbarea apei in vin, la nunta din Cana (Ioan 2). Nu este aceasta o profetie mesianica a crearii fructului vitei de catre Yeshua? 

Urmeaza apoi spalarea mainilor. Psalmul 24:4 vorbeste de cel care-si spala mainile si-sspalarea-mainilori curateste inima. Poate mai mult ca fariseii care i-au imputat Domnului Isus ca ucenicii neglijeaza porunca spalarii mainilor, noi ar trebui sa fim preocupati de curatirea inimii noastre.

 

Apoi se inmoaie patrunjelul (“Karpas”) in vasul cu apa sarata, care simbolizeaza lacrimile si durerile israelitilor in Egipt. Asa si noi trebuie sa ne amintim ca si in cele mai grele circumstante din viata noastra, trebuie sa avem mereu speranta izbavirii Domnului.

Urmatorul moment are o semnificatie aparte. Yachatz-ul este ruperea “Mathah”-ului. Matah este azima, painea facuta fara aluat dospit. Si apostolul Pavel a spus că puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului. (1 Corinteni 5:6b-8)

 

 

Tatal sau persoana cea mai in varsta ia in mana saculetul cu cele 3 matah puse fiecare in cele 3 “buzunarase” si rupe exact matah din mijloc. Sunt multe explicatii de ce trei azimi. Rabinii spun ca reprezinta patriarhii: Avraam, Isaac si dscf6122Iacov. Dar de ce se rupe cea din mijloc? Isaac nu a fost “rupt”, chiar daca a fost legat sa fie adus ca jertfa pe muntele Moria. Cele 3 azimi ar reprezenta, spun altii, pe Dumnezeu, Israel si poporul evreu, sau trinitatea inchinarii: preotii, levitii si israelitii. Dar chiar si asa nu putem intelege de ce se rupe azima din mijloc!

 

Aceasta azima se numeste “painea mahnirii”. Ea trebuie rupta in doua, o bucata infasurata in panza de in si ascunsa undeva in casa. Copiii o vor cauta si o vor aduce inapoi. Fara ca aceasta azima sa fie gasita Sederul nu se poate sfarsi!

As vrea sa luam un mic ragaz sa ne gandim la “Shema Israel” (Deuteronom 6:4) Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Scripturile evreiesti spun “Adonai e-chad u-sheh-mo e-chad”. “Domnul este unul si Numele Lui este unul!” Oricum, cuvantul “e-chad” poarta in sine un aspect plural. Asa cum in Geneza se spune ca omul si femeia lui vor deveni un singur (e-chad) trup. Scripturile vorbesc de “Elohim”, o forma plurala care e urmata de verb la singular.

Probabil ca cele trei azimi vorbesc de natura triuna a lui Dumnezeu, care se manifesta in Tatal “Ha Shem” (“Numele”), Yesua “Ha Meshiach” (“Unsul”) si “Ruach Ha Kodesh” (“Duhul Sfant”). Azima din mijloc, rupta, ne aminteste de Iesua, Painea vietii, care a suferit sa fie “kipur”, sacrificiul ispasitor pentru pacatele noastre.

Azima insasi vorbeste de simbolismul mesianic. Chiar daca unii evrei nu sunt constienti de semnificatia ritualurilor, ele tot poarta amprenta divinitatii si vorbesc de Mesia. Afikomen-ul, azima rupta si ascunsa, este descrierea lui Iesua. Azima este facuta fara plamadeala, simbolul traditional al pacatului. Si cine este singurul fara de pacat?! Aceasta paine traditionala fara aluat dospit are mici gauri, este maro si are dungi. Si despre cine zice Isaia ca a fost strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit (are aceeasi radacina cu cuvantul “invinetit”), iar cuvantul “dunga, verga” este omonima expresiei “batut cu biciul”.

Dar cel mai important, Isus a fost frant de moarte, infasurat intr-o panza de in, ingropat in mormant (“ascuns”), inviind a treia zi (“adus inapoi”), cucerind moartea. Nu e de mirare ca Domnul Isus a rupt azima si a zis “acesta este trupul meu, frant pentru voi!” Domnul stia dinainte!

Sederul continua cu darea de seama asupra evenimentelor din vechime, din Exod. Cel mai mic copil pune partru intrebari: “De ce este aceasta noapte diferita de celelalte?” oferind prilejul tatalui sa povesteasca istoria izbavirii, accentuand intelepciunea celui ce-si da silinta sa inteleaga bine evenimentele. Apoi se umplu cupele a doua oara. Pe masura ce se numesc cu voce tare cele zece urgii abatute asupra egiptenilor, se inmoaie degetul mic in cupa, lasand cate o picatura sa cada in farfurie.

Rabinul Gamaliel, nepotul Rabinulului Hilel si invatatorul Rabinului Saul (apostolul Pavel) a afirmat ca istorisirea Pesachului are de-a face cu mielul pascal, azimele si ierburile amare. In acest moment al Sederului, liderul ridica osul de miel, care ne aminteste de mielul cu al carui sange s-au marcat usiorii casei. Citim in Exod ca trebuia sa fie un miel fara cusur, care trebuia jertfit in ziua a 14-a a lunii Nissan. Cine este Mielul fara cusur, de care vorbeste si Isaia, si Ioan Botezatorul?

Mi-aduc aminte de o relatare a lui Richard Wurmbrand, cand a stat de vorba cu proprietarul evreu al unui magazin. Acesta declara ca este suficient sa citesti relatarea sacrificiilor din templu, de vreme ce odata cu distrugerea templului in anul 70 d.H. acestea nu se mai oficiaza. Wurmbrand a citit atent chitanta primita pentru ce dorea sa cumpere si a dat sa plece. Cand proprietarul suparat l-a oprit, i-a dat ocazia interlocutorului sau sa-i aminteasca ca CINEVA trebuie sa plateasca, iar Iesua a platit cu insusi sangele Sau.

Apoi se ridica ierburile amare (“maror”), care amintesc de greutatile pe care trebuiau sa le indure evreii. Se ridica si oul. Acesta a fost introdus in timpul exilului babilonian. Desi este un symbol pagan, aminteste evreilor de obstacolele indurate atatia ani. Denumirea sa, “kha-hi-hah” denumeste jertfa speciala de Pesach care se facea in templu.

 

maini-spalateDupa spalarea din nou a mainilor, se binecuvinteaza azima. Aici Domnul Isus  binecuvinteaza painea la Cina cea de taina. Apodscf6118i se aminteste ca evreii trebuiau sa manance în grabă, cu mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână. (Exodul 12:11) De ce acum se mananca sprijinit, punandu-se chiar si o perna la spatar? Si Domnul Isus a mancat cina intins. Explicatia este ca in cultura Orientului Mijlociu sclavii trebuiau sa manance in picioare, dar oamenii liberi se puteau intinde la masa.

 

Dupa ce se mananca azima cu ierburile amare, se mananca si cu Charoset, un amestec de mar, nuci, miere si scortisoara, un sos dulce care are consistenta si textura mortarului folosit la constructie de evrei in timpul robiei.

Astfel se aminteste de bunatatea Domnului. Pentru fiecare act de bunavointa al Sau se declara “dayenu” (“ar fi fost suficient”) … sa ne salveze Domnul  si sa nu-i judece pe egipteni, sa le fi distrus zeitatile si sa nu separe Marea Rosie… sa ne poarte prin desert, si sa nu ne dea Sabatul… Astfel se cultiva o atitudine de multumire cu oricat de putin.

Dupa toate acestea urmeaza masa de Pesach, o masa bogata. Nu, nu se mananca doar ce este pe farfuria de Seder. J Urmeaza o masa bogata si delicioasa. Spre sfarsit copiii, dupa multa truda sa gaseasca comoara, aduc liderului casei Afikomunul, bucata de azima ascunsa, si primesc o rasplata – un simbol al faptului ca Domnul Isus ne-a rascumparat, ne-a daruit viata cu pretul propriei vieti.

Fara Afikomen Sederul nu se poate incheia. Afikomenul este deliciul deliciilor, desertul final, desi amintiti-va de simplitatea lui: faina si apa. Asa si Domnul Isus este ce-i mai bun dintre ce este cel mai bun. Despre acest Afikomen a spus Iesua: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19)

 

Pastele nu poate fi complet fara Yeshua, Painea vietii, Mesia!

 

Nicoleta (Belgia)

 

 

 

Read Full Post »

Mai multi oameni necredinciosi au organizat o mare intrunire. Scopul lor era sa arate ca nu exista Dumnezeu, ca moartea, dar mai ales invierea lui Isus sunt simple povesti. La aceasta intrunire s-au perindat multi vorbitori, care, cu multa iscucoroana-spinisinta, au negat existenta lui Dumnezeu. Lumea asculta tacuta si nedumerita. La urma, cei care au organizat aceasta intrunire au fost convinsi ca dupa vorbirile lor, lumea s-a lamurit. Au intrebat daca este cineva in multime care sa adreseze o intrebare. Din multime s-a desprins un mosneag, aplecat de ani, care s-a indreptat spre podium. Toti asteptau curiosi sa vada ce va spune acesta. Ajuns pe podium, a spus doar atat: “Hristos a inviat”, iar multimea a raspuns: “Adevarat a inviat.”

Oricata iscusinta si efort ar depune diavolul prin servitorii sai sa strecoare veninul necredintei, sufletele sincere nu vor accepta tagaduirea marilor adevaruri divine. Care este pozitia ta, prietene? Sper ca si tu faci parte din acei care cred in moartea si invierea Domnului. Daca asa e, inseamna ca si tu te bucuri in acest timp de Sarbatoarea Invierii, sa fii binecuvantat pentru asta! Iata cateva marturii despre invierea Domnului Isus:

“Daca luam in considerare toate marturiile existente, nu exageram cand spunem ca nici un eveniment istoric nu este sustinut de mai multe si mai diferite dovezi ca invierea lui Hristos. Nimic altceva, poate doar o prejudecata falsa putea sa inventeze teoria eronata ca nu am avea dovezi.” (Brooke Foss Westcott, om de stiinta englez)

“M-am obisnuit de mai multi ani sa studiez istoria din cele mai timpuri, sa verific si sa apreciez relatari care sunt scrise si nu cunosc nici un fapt din istoria omenirii care, la o verificare corecta, sa fie atestat asa de bine, prin dovezi clare si complete, ca marele semn pe care Dumnezeu ni l-a dat, si anume ca Isus Hristos a murit si a inviat din morti.” (Thomas Arnold, professor de istorie la Oxford)

“Stiu prea bine ce este o dovada; va asigur ca autenticitatea invierii Domnului Isus are cea mai solida baza juridica.”15_trandafiri_rosii_350 John Copley, jurist, Universitatea Cambridge).

 Isus Hristos traieste! Iata marele adevar care trebuie sa cuprinda inimile tuturor si sa ne scoata din intunericul necredintei in care, probabil, ne-am zbatut fara nici o posibilitate de scapare!

Fie ca aceasta Sarbatoare sa iti aduca in inima numai bucurie, pace, liniste si binecuvantari ceresti, si cel mai important: NU-L UITA PE CEL CARE A MURIT SI A INVIAT PENTRU TINE! Numai asa poti sarbatori cu adevarat Pastele!

O sarbatoare a Pastelui, fericita, cu Domnul Isus!

Valentina – Prahova

Read Full Post »

 

CB030094Modul de sarbatorire a Pastelui evreiesc este fara indoiala doar o umbra a lucrurilor viitoare. Am putea spune ca a exprimat intr-un limbaj codificat experienta Domnului Isus si semnificatia sacrificiului Sau. Putem vedea cum Dumnezeu Tatal, cu inima franta, a pus indicii despre sacrificiul suprem in toate ritualurile pascale… Tatal indurerat a vrut sa intelegem pe deplin cat L-a costat salvarea noastra!

De fapt cel putin doua treimi din Evanghelii vorbesc despre ultimele zile ale Domnului, inainte de moarte, pe cand despre nasterea Sa abia sunt 4 capitole. Prima profetie a Domnului, facuta cu patru milenii inainte de implinirea sa (Genesa 3:15), ne dezvaluie planul de salvare al Domnului, prin samanta femeii care va distruge capul sarpelui, cu pretul calcaielui sau vatamat. Sarpele cel vechi, diavolul, a fost invins pe cruce, nu fara o suferinta fara precedent!

Cum sarbatoreau evreii Pastele, in zilele Domnului Isus? Cum o fac acum? Am ramas uimita de profunzimea acestor ritualuri. Hai s-o facem cu atentie, cu un spirit critic, ca si crestinii din Berea. As vrea sa purtam mereu in gand un lucru: sunt traditiile bune sau rele?

Cineva a spus ca traditiile au fost date in inocenta si acceptate in ignoranta. Din nefericire, multe imbina sacrul cu profanul si acest sincretism nu este nicidecum benefic. Atatea ritualuri pagane au devenit o parte esentiala a Pastelui actual, fara sa ne dam seama. Totul a pornit de la Nimrod, de care Sfanta Scriptura ne spune in Genesa 10:8-10. La moartea sa, din dorinta de a pastra puterea, sotia sa l-a declarat zeu iar copilul care i s-a nascut, [pe 25 decembrie, apropo], Talmuz, a fost declarat zeul soarelui. Mthank_you_everyone____by_janejayneai apoi, cand Domnul a zadarnicit planul turnului Babel, mitul zeului soare s-a pastrat in mai toate culturile: zeul Ra pentru egipteni, Apolo la greci, Helios la romani… Insasi mama lui Talmuz a fost “zeificata”. S-a pretins ca a fost ridicata la cer, apoi reincarnata ca zeita fertilitatii Istar, in timpul echinoxului de primavara, [la Paste], aterizand pe apele Eufratului intr-un ou imens. De aici se trag emblemele actuale ale Pastelui: oul, simbolul vietii, inrosit odinioara in sangele bebelusilor sacrificati, si iepurasul, atat de prolific pe timpul primaverii.

Intre atatea traditii, as dori sa va atrag atentia asupra ritualurilor evreiesti, care inca se practica in zilele noastre. As vrea sa privim cu ochi critici, sa vedem adevarul din ele. Intre atatea traditii, sunt ele bune sau rele? Mai ales datorita acestei mosteniri evreiesti, ar fi greu de conceput sa ramanem ignoranti cu privire la modul actual de sarbatorire a cinei de Paste. Sunt convinsa ca nimic nu este in van, si ca ne vom imbogati intelegerea in ansamblu asupra Pastelui.

Pesach-ul evreiesc a fost sarbatorit anul acesta [anul 5769 socotit de la crearea lui Adam] pe 9 aprilie, asa cum a decretat Vechiul Testament, in luna Nissan (Aviv).

Pregatirea incepe cu cateva saptamani inainte, cu “curatirea ceremoniala” (Ioan 11:55). Casele se lustruiesc, totul straluceste de curatenie, aruncandu-se sau vinzandu-se tot ce este “chametz” (aluat dospit). Nici o firimitura nu ramane in casa, fiind cu grija indepartate. Si noi ar trebui sa fim siguri ca nimic in viata noastra nu este intinat, facandu-ne timp sa ne curatim inimile de tot ce ne-a patat! Si Domnul Isus a avut grija ca totul sa fie pregatit pentru Paste (Luca 22:8).

Apoi, in seara de Pesach, totul se linisteste. Ati fost vreodata la un Seder evreiesc? Seder este cina pascala si inseamna pur si simplu “ordine”, pentru ca totul este o inlantuire precisa de momente, in timp ce toata familia sta la masa. Sa nu ne mire ca au fost inserate atatea simboluri, menite sa ne aminteasca vizual totul. Va amintiti, de fruntariile de la ochi si de la mana, de care spunea Leviticul.

Dar ce sarbatoresc evreii? Dumnezeu a eliberat poporul evreu de sub jugul robiei egiptenilor si apoi i-a cerut sa pazeasca mereu aceasta zi in amintirea legaturilor rupte. Dar si noi ar trebui sa aducem multumiri Domnului si sa recunoastem o eliberare si un Paste si mai mare: prin moartea lui Mesia cel prezis, Domnul Isus, Yeshua, pe numele evreiesc, noi am fost trecuti de la moarte la viata si eliberati din legaturile pacatului.

Asa cum pentru evrei porunca Domnului este in Exod 12:17, sa pazeasca sarbatoarea azimilor, si noi suntem chemati la aceasta. “Acesta este trupul Meu, care se da pentru voi. Sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea!” (Luca 22:19)

j0341654Ceremonia Sederului incepe cu lumina, asa cum este si in primul capitol din Geneza. Lumina este simbolul prezentei lui Dumnezeu. Aprinderea celor doua candele de pe masa ne aminteste ca Dumnezeu este lumina noastra, asa cum a afirmat despre Sine in Ioan. Si ce minunat ca o femeie are privilegiul de a aprinde lumanarile, pentru ca in Geneza 3:15 s-a spus ca prin samanta femeii va veni Cel care va sfarama capul sarpelui. Este asa de frumos ca Domnul restaureaza: daca printr-o femeie a intrat pacatul in lume, prin Eva, tot printr-o femeie va vani pe lume izbavirea, prin Maria. Asa cum s-a profetit in vechime: fecioara va naste un fiu “Emanuel” (Isaia 7:14) Si asa s-a nascut Yeshua!

Sa nu uitam ca si Domnul Isus a spus ca El nu a venit sa inlature Legea si Profetii, ci sa-i implineasca (Matei 5:18). Fiecare pas care urmeaza este citit din Hagada, (“istorisire”) in care sunt consemnate toate momentele Sederului, in amanunt. Fiecare mesean citeste de aici.

pesach-seder-2Farfuria traditionala de Seder are cateva elemente speciale, prin care se va experimenta Pesach-ul folosind simturile.

Astfel, sunt cateva fire de patrunjel (“karpas”) reprezentand viata, un os de miel, ierburi amare (“maror”). Un ou fiert tare, putina compozitie de “Cheroset” si o radacina amara, de obicei de telina, ca expresie a faptului ca insasi radacina vietii poate fi amara. Mielul, odinioara central in sarbatorirea Pesachului, este acum doar sub forma de os, poate in semn de doliu dupa jertfele de la templu. Chiar si asa, osul nu trebuie sa fie rupt. Ne aducem aminte de profetia din Psalmi, in care Messia nu trebuia sa aiba nici-un os rupt? Este o minune ca pe cruce, Domnului Isus nu I s-au rupt fluierele picioarelor, ca celorlalti doi. Era un obicei roman sa se franga fluierele picioarelor rastignitilor, ca acestia, nemaiavand pe ce se sprijini in procesul dureros de respirare, sa moara prin sufocare. Cherosetul, acest amestec de mar, simbolizand mortarul folosit la constructii, este dulce ca sa ne aminteasca ca si cele mai grele munci sunt usurate de promisiunea izbavirii lui Dumnezeu. De asemenea, fiecare mesean va bea si patru cupe de vin. Traditia este desprinsa din promisiunea Domnului din Exod 6:6-7a. Fiecare cupa are o denumire aparte:

<!–[if !supportLists]–>1) Cupa Sfintirii: traditional se referea la inlaturarea aluatului dospit; implinirea pentru noi: sa-I permitem lui Iesua sa ne curate de pacat.<!–[endif]–>

<!–[if !supportLists]–>2) Cupa Urgiilor: in amintirea urgiilor din Egipt. Noi s-o facem in amintirea incercarilor si necazurilor care dezvolta in noi perseverenta, smerenie si maturitate pe calea Domnului.<!–[endif]–>

<!–[if !supportLists]–>3) <!–[endif]–>Cupa Mantuirii: simboliza sangele mielului pascal prin care israelitii au fost salvati de la moarte; implinirea pentru noi: Iesua Mielul nostru Pascal, prin care suntem izbaviti de la moarte. Sa nu uitam ca aceasta este cupa pe care Domnul Isus a folosit-o sa ne spuna ca este “sangele Sau care se varsa pentru cei multi”.

<!–[if !supportLists]–>4) Cupa Laudei: multumiri aduse Domnului pentru calauzirea israelitilor afara din Egipt; noi cu atat mai mult ar trebui sa-I aducem multumiri lui Iesua!<!–[endif]–>

Exodul 6:6,7a De aceea spune copiilor lui Israel: Eu vă voi izbăvi [in traducerea engleza, va voi scoate de sub jug – avem ideea de “punere deoparte”, definitia sfintirii: Cupa 1] din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi [elibera] din robia lor (Cupa 2), şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi (Cupa 3). Vă voi lua ca popor al Meu (Cupa 4).

VA URMA !

Nicoleta (Belgia)

Read Full Post »

Older Posts »