Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2009

Gri de verde

Cine esti cand linistea se lasa, cand vocile din jurul tau adorm si pasesti in singuratate…cu tine si cu El?

Tremuri in ecoul pesterii care te inconjoara si incepi sa alergi haotic sperand sa lasi in urma… umbra constiintei.

Umed si rece e rosul aprins

al buzelor chipului pamantiu,

reliefat in peretele gri de mucegai verde.

Pupilele se contracta,

pieptul apasa,

picioarele plang,

mainile te acuza,

te impiedici…te prabusesti.

Aproape ca zaresti stralucirea aurie a hainelor Lui dar nu indraznesti sa iti ridici privirea.

Stai asa ingenuncheat ca un criminal prins in flagrant, pedepsit de picurii grei de ploaie si sudoare ce se scurg din parul tau.

Suroaie sarate iti traverseaza trupul captiv si te fac sa tanjesti dupa caldura Lui.

Ramai insa incremenit simtind in ceafa respiratia rece a… celuilat.

Eziti pentru ca sti ca jumatate din tine se afla inca in intuneric.

Oare si gandurile mele sunt prizoniere?, te intrebi cu tremur.

De alb ti-e rusine, de negru ti-e teama.

Iti amintesti ca ai adormit cu intrebarea daca intr-adevar exista Dumnezeu.

Smulge-ma Tu pentru ca altfel nu pot, rostesti in minte si inchizi ochii sperand sa nu fi auzit si celalalt si sa fii pierdut in valtoarea luptei.

Uiti sa respiri.

Valuri sclipitoare, licariri aurii, aer inmiresmat si … haine uscate.

Dragostea te-a luat in brate.

Flavia Ancuta

Albumul: Culori in Tara Promisa

Decembrie, Timisoara, 2009

Toate drepturile rezervate autorului.

Anunțuri

Read Full Post »

O noua zi


Eclesiastul 3: 14

Oare mai am inca o zi si maine ? Mai am o sansa sa indrept ceva?
Apusuri vin cascada peste mine. Si sovaind, calcand peste ruine,
Imi depan viata ce-am trait candva.

Naframa amintirilor se-asterne, Peste trecutul zbuciumat si slut
Si in batai de orologiu cerne. Trairi si vorbe, idealuri terne
Ce n-au avut final, doar inceput.

Nu pot sa-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvant, s-au dus…
Am rasarit, m-am inaltat spre culme, Firav la inceput si fara nume,
Astazi sunt clipe care au apus.

Oare mai am inca o zi si maine ? Mai este timp sa-ndrept ce am gresit?
Arde mocnit regretul strans in mine, Si-nalt la fiecare pas suspine,
Caci nu stiu de-s salvat sau osandit.

Acelasi trist cliseu se desfasoara, In cursul fiecarei vieti si-n van

Se lamenteaza omul, ce povara, A adunat! Pacatul il doboaraSi creste-n continut, an dupa an.


“Mai ai o sansa!” striga astazi cerul, Si la hotarul dintre vechi si nou,
Rasare-o Stea in  noapte, efemerul, Ingenunchiat, reflecta tot misterul:
“De tine s-andurat azi Dumnezeu!”

De nu ar exista speranta vie, Si-un Betleem si-apoi o Golgota,
As fi inca o brazda-n plus, pe glie, Si intr-o rama, o fotografie,
Ce-ar aminti ca am trait candva.

Oare mai am inca o zi si maine ? Azi daca alergarea-mi s-ar sfarsi,
Nu mai mi-e teama, stiu ca esti cu mine, Si la hotarul dintre rau si bine,Eu Te aleg sa-mi fi “O noua zi”.

Lucica Boltasu, Spania, 9/12/2009

http://www.youtube.com/watch?v=52pXKLgPQjM

Read Full Post »