Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2010

ZEII VECHI SI NOI

 Efes, al patrulea oras ca marime din Imperiul Roman, era cunoscut drept orasul-gazda al zeitei Artemis, pentru greci, pentru romani Diana. Templul inchinat zeitei-mama, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, era loc de pelerinaj dar si cea mai importanta sursa de venit a orasului. Visteria acestuia era atat de plina, incat servea drept banca comerciala, de aici imprumutandu-se chiar si imparatii. Totul era de vanzare. Pe plan spiritual, mantuirea era relativ ieftina, dar totusi aducatoare de venit: argintarii ofereau statuete cu Artemis sau cu templul Dianei, proprietarii de taverne si hanuri ofereau confort, prostituatele isi vindeau trupul, sexul fiind considerat drept act de inchinare. Intr-o astfel de atmosfera, nu e de mirare ca aparitia lui Pavel, cu al sau mesaj despre un zeu nou, Hristos – fara cont in banca si imposibil de induplecat cu arginti – a scandalizat intreg orasul. Pavel predica falimentul: exorcisti si vrajitori, argintari, prostituate si bancheri, toti ar fi ajuns in somaj tehnic daca urmau invatatura sa. Din fericire pentru noi si din pacate pentru ei, viata bate filmul si Hristos idolii pagani. Multi si-au ars idolii inaintea tuturor si au realizat ca “zeii facuti de maini nu sunt dumnezei”. Dar ce sunt atunci? Sunt micii demoni care ne “ajuta” sa-L ignoram/uitam pe adevaratul Dumnezeu; au supravietuit timpului, au insotit crestinismul de-a lungul istoriei si s-au intrupat in idolii moderni. Artemis-ul lor s-a faramitat in mii de zei, colorati si frumos impachetati, pe care ii purtam in inima si-n minte, zilnic. Mai putin vizibili dar la fel de daunatori. Intr-o zi banala, acum aproape doua mii de ani, Isus te avea PE TINE in gand. Ochii Sai sfasiati de durere erau atintiti spre cer, picioarele si mainile tintuite pe o cruce, iar ultimele sale cuvinte au adus mantuirea unui talhar si iertarea calailor Sai. Si tu, intr-o zi obisnuita, vrei nu vrei, ai sute de ganduri ce-ti ocupa mintea, ochii tai privesc in mii de parti, picioarele-ti trec prin zeci de locuri, mainile tale alina pe cineva sau te duc in pacat, vorbele tale incanta sau dezamagesc. Tot ce faci este inchinat pe altarul cuiva, altarul tau, altarul altui om, zeu, Dumnezeu. In lumea noastra, cea in care “Hristos e totul”, uneori nimic nu pare a fi al Sau, pentru ca orice lucru devine idol, cand tine loc de Dumnezeu… Familie, casa, masa, jocuri video, muzica, pornografie, internet, filme, prieteni, carti, baruri, cumparaturi, iubit(a), somn, masina, cruciulita, Kenvelo, fittnes, biserica, cariera, arta, avere, televizor, cafea, zambete si lacrimi, o viata caldicica si o mantuire ieftina. Pe ce altar arde jertfa ta de zi cu zi?

 Articol de Marius B. – Timisoara

Anunțuri

Read Full Post »

                Vine un moment (cel puţin) în vieţile noastre când Dumnezeu ne lasă să trecem prin pustiu, printr-un deşert spiritual. Este clipa în care nu mai simţim prezenţa Lui aşa de vie, e poate cel mai cumplit test pentru fiecare dintre noi. Suntem oameni şi sentimentele au un rol esenţial în viaţa noastră. Unii ne lăsăm chiar conduşi de ele, lucru ce nu duce pe calea bună de cele mai multe ori. Însă încercarea aceasta e menită să trezească în noi dragoste pentru Isus, pentru prezenţa Lui. Cred că este momentul în care Dumnezeu ciopleşte caracterul nostru şi ne învaţă perseverenţa, cu siguranţă.

             Ducem o luptă în fiecare zi ca să putem trăi la înălţimea aşteptărilor noastre şi nu ne dăm seama că totul e în zadar, că nu acesta este scopul veţii. Ne-am născut ca să împlinim o chemare ce depăşeşte cu mult puterea noastră. Este un dar din partea Lui pentru noi, însă ca să ajungem să împlinim aceasta, trebuie să plătim un preţ scump. Poate e preţul de a renunţa la visul tău, poate preţul de a trece prin deşert o perioadă şi a-ţi analiza viaţa şi atitudinea în trăirea pe care o ai pentru Hristos. Poate trebuie să renunţi la dorinţa ta cea mai arzătoare de a deveni cineva şi a-L lăsa pe Isus să devină Cineva în tine. Cred că deşertul spiritual prin care trecem de multe ori îşi găseşte setea împlinită în dragostea şi Cuvântul lui Dumnezeu. Te face să devii cu adevărat luptător şi te ajută sa îţi deschizi ochii cu adevărat. După aceea, urmează întrebarea: Este aceasta ceea ce vrei? Sau e mai uşor să renunţi şi să alergi după lucruri care par bune, dar în care nu îţi vei găsi împlinirea.

          Poate crezi de multe ori că nu mai are rost, că totul parcă e în zadar. Ar fi pur şi simplu mai uşor să te dai bătut şi să trăieşti un creştinism care să nu facă diferenţa. De ce ne amăgim? Oare asta vrea Isus pentru noi? Oare asta a gândit El când a fost pe Cruce şi şi-a dat viaţa în schimb ca tu astăzi să lupţi, dar nu oricum, ci cu fruntea sus, fiindcă victoria e deja asigurată!! Tu eşti deja un Învingător în EL şi asta nu va schimba nimeni niciodată. Tu ai această putere de a decide în fiecare zi de partea cui eşti, de a alege dacă vrei să fii învingătorul sau cel care pierde. Care este diferenţa dintre cei doi?

         Amândoi trec prin încercări, probleme, necazuri, însă se diferenţiază complet prin atitudinea lor. Învingătorul cade şi prin asta învaţă ceva. Se ridică cu ajutorul lui Hristos şi spune: “Doamne, singur nu pot. Am nevoie de Tine. Te rog, ajută-mă”. Cel care pierde este acela care în urma căderii nu numai că nu învaţă nimic, ci se resemnează cu faptul că nu poate şi se complace într-o stare de pasivitate. ATITUDINEA face diferenţa dintre cele doua categorii: unul decide să continue, celălalt renunţă.

        Mă regăsesc de cele mai multe ori în poziţia celui care vrea să renunţe. De ce? Fiindca e decizia cea mai uşoară şi care doare cel mai puţin. Nici nu implică efort. E cea mai comodă. Însă îmi dau seama în momentul acela că nu vreau sa fiu unul din oamenii obişnuiţi care nu vor face diferenţa în lumea aceasta. Vreau să trăiesc viaţa mea în aşa fel încât să aduc schimbare în vieţile celorlalţi. REFUZ CATEGORIC să trăiesc pasiv şi să mă dau bătut. Dumnezeu clădeşte un caracter în viaţa mea, unul care va aduce slavă şi glorie Numelui Său. Nu contează că doare, nu contează că eu nu vreau. Mi-am predat viaţa în mâna Lui. Îi aparţin în întregime şi nu aş putea fi mai bucuros de atât, asta o ştiu cu siguranţă.

Ţine minte un lucru de la mine:

            Indiferenţa nu face diferenţa!!!

Articol de Sebi Bosca

Read Full Post »