Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2010

Cand eram copil Tu-mi erai steaua preferata…iti cantam cuvinte pe silabe in timp ce ma jucam …
Atunci, pe cand eram copil, chiar de eram singura iti vorbeam tot timpul pentru ca undeva in sufletul meu stiam ca esti acolo.

Acum am crescut, si cantarile mi-au amortit pe buze… nu mai vorbesc prea des cu Tine, chiar daca uneori singuratatea mea adanca imi cere sa-mi deschid din nou sufletul la fel cum o faceam cand eram doar un copil… si totusi ma impotrivesc dorintei de-ati vorbi!
Intre rasarit si apus sunt doar rana… si mucegaiul din visele mele ocupa tot mai mult loc in mine si pe mine… Doamne, daca erai mai inrudit cu moartea decat cu viata, mi-ai fi vorbit…dar prapastia e prea mare intre noi, ecoul vorbelor Tale nu ajungea pana in locul unde eu imi plang autodistrugerea. Tu esti Acolo, dupa perdeaua seninului ce-mi sta deasupra… iar eu aici ,adancit in noroi si mizerie, respirand greu… hranindu-ma cu amintiri!
Arata-Te Doamne in spinii de-aici, sa stiu ce astepti de la mine! Nu mai vreau sa iti mai arunc, cum faceam in fiecare seara, cuvinte transformate-n sageti… nu vreau sa iti  ranesc aripile, din nou! Iarta-mi nepasarea cu care iti vorbeam, cand aveam mainile pe langa corp… Iarta-mi lipsa de respect si de teama cu care iti reprosam propia-mi greseala.. Iarta-mi durerea ce ti-am provocat-o in ziua cand am trecut pe langa Tine fara sa imi ridica privirea macar… Iarta-ma ca in fiecare dimineata, faptul ca vedeam rasaritul, credeam ca este obligatia Ta sa mi-l oferi… Iarta-ma pentru ca te-am ranit de moarte cu minciuni ascutite… iarta-ma ca ti-am infipt in coasta ingoranta mea… Iarta-ma ca iti cerseam minuni, dar asteptam sa le vad avand ochii inchisi…

Se lasa incet pleoapa zilei peste Cer, si noaptea apare, fara ferestre-n afara…
Dumnezeule, de-acum ce ma fac?…
Stiu! Am sa ma dezbrac de mine ca pe-o haina pe care o lasi in drum, si voi ingenunchea… Voi ridica mainile ca sa-mi vezi mai bine durerea si singuratatea imi voi recunoaste neputinta fara Tine, voi cersi viata aici unde moartea este pretutindeni…si atunci nu se poate sa nu-Ti apleci crucea peste groapa ce eu singura am sapat-o ( si am adancit-o bine, intre noi ) …si Ai sa-mi umplii golul de Tine!

„Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide!”

Ligia Trinca – Zaragoza, Spania

Anunțuri

Read Full Post »