Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Editoriale’ Category

Esti fericit?

935765_out_on_the_streets___Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.

În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat.

Uitându-mă în jur, văd tot mai puţini oameni fericiţi şi împliniţi. Lucrurile neînsemnate, munca în exces, lipsa unei părtăşii reale cu Dumnezeu sau prezenţa păcatelor minore au sugrumat încet, dar sigur fericirea şi bucuria credincioşilor. Biblia spune “Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!” însă pentru cei mai mulţi credincioşi fericirea şi bucuria sunt un lux. Ce viaţă crudă! Ce trist! Ce departe suntem de Scriptură! Ne-a pregătit Dumnezeu o viaţă plină de fericire, pace  şi bucurie însă noi, creştinii, trăim cerşind din când în când câte un zambet, câte un moment de fericire şi împlinire.

E normal să nu avem bucurie şi fericire atunci când, în loc să căutăm faţa lui Dumnezeu, ne pierdem timp cu munca în exces, cu lucruri minore şi nefolositoare. În Psalmul 16:2 ni se spune că Dumnezeu este singura fericire. Avem pretenţia de a fi  fericiţi însă, în realitate, acordăm prea puţină atenţie Divinităţii. Nu putem susţine că Dumnezeu e fericirea noastră când ne rugăm din când în când  câte cinci, zece minute, iar în rest ne ocupăm timpul cu alte banalităţi. Uităm mult prea des că “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfâeditorial esti fericitnt”– Romani 14:17.

O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie), plictisit şi fără chef.

Cu Dumnezeu nu este aşa! Când trăieşti cu Dumnezeu, te bucuri de florile câmpului, de adierea vântului, de famila şi prietenii tăi, de viaţă şi de tot ce înseamnă frumos. Cu El te bucuri şi în încercări…Oare chiar poţi fi fericit în încercări?!…Da, cu Dumnezeu suntem fericiţi în necazuri, probleme şi încercări. Lacrimile vor curge, însă  zâmbetul îţi va apărea pe faţă atunci când vei simţi mângâierea Lui şi când, prin credinta, Îl vei vedea cum îţi va şterge lacrima ce refuză să te asculte. Şi ce poate fi mai frumos decât să ştii că El, Regele universului, Împăratul împăraţilor e cu tine?! Dumnezeu e singura fericire. Caută-L pe El, caută prezenţa Lui, iar Dumnezeu nu te va dezamagi. El, doar El este singura fericire!

Florin Lupean

sursa:  http://www.flacarainchinarii.ro

Reclame

Read Full Post »

Dreptul de intai nascut

Esau s-a intors de la camp rupt de oboseala. Era flamand, stomacul il rodea iar mirosul ciorbei de linte a fratelui sau Iacov il ispitea peste masura. Isi bulbuca ochii in oala plina cu ciorba a fratelui sau, iar acest lucru il face sa ceara o farfurie de mancare. Iacov, un baiat istet si plin de smechierie (multi agenti imobiliari – asa zisii baieti destepti – sunt injositi la capitolul negociere a pretului deciorba de linte catre Iacov), ii cere in schimbul mancarii dreptul de intai nascut. Esau, lihnit de foame, accepta tranzactia si pentru o farfurie de ciorba, da cu dreptul de intai nascut de toti peretii.

Cand am recitit aceasta intamplare mi-a venit in minte un singur lucru…cat de actuala e intamplarea aceasta si pentru noi, crestinii din zilele noastre.

Am fost rascumparati de Cristos cu un pret scump. Am jurat credinciosie Dumnezeului care ne-a rascumparat, insa dupa un timp, obositi si cu mintea la farfuria de ciorba a lumii acesteia, ne-am intors fata de la Dumnezeu si l-am vandut asa de usor si pe un pret atat de nesemnificativ (de fapt jertfa lui Isus e nepretuita). Pretul pentru care l-am inselat pe Dumnezeu…o farfurie de ciorba, care arata a fi cea mai buna mancare din lume…insa care se dovedeste a fi o mancare prea ieftina pentru un pret asa de mare; dreptul de intai nascut.

Ne dam rotunzi ca suntem pocaiti dar de atatea ori ii intoarcem spatele lui Dumnezeu pentru niste fleacuri. Vorbim de Isus, insa il vindem de multe ori. Ne laudam ca Il cunoastem pe Dumnezeu insa de multe ori Il punem deoparte pentru o privire, un film, o fata, o minciuna, un pahar de alcool, o tigara, o barfa si o atingere…ce ieftin ne vindem noi dreptul de copii ai Cerului. Dusi de val, de multe ori ne vindem dreptul de copii a Celui Sfant pe niste nimicuri, pe o „farufurie cu ciorbita”,  cu un gust placut, dar care, pe urma provoaca o indigestie urata in viata noastra spirituala. Venim apoi din nou si din nou la Medicul plin de dragoste, cersind vindecare si iertare, ca apoi…sa o facem iarasi lata (Vorba versului de cantare: „Sa o facem lata, inca o data...”).

Pretul real al unui produs este pretul primit pe acel produs la un moment dat. Pretul pe care noi il punem pe titlul de Copil al Cerului (titlul pe care l-am primit in momentul intoarcerii noastre la Dumnezeu) este pacatul pentru care ii intoarcem fata lui Isus ataunci cand alegem sa il infaptuim. Il vindem pe Isus atunci cand vorbim urat,  mintim(uff…), vorbim porcos, inselam, ne masturbam…ce pret mic si nesemnificativ are Crucea lui Isus pentru multi din noi…ce ziceti?

Am auzit expresia „asa mi-a venit”…daca asa mi-a venit ce vrei sa fac? Ma intreb atunci serios daca nu cumva cei ce sustin evolutionismul nu au dreptate, daca nu cumva ne tragem din vreun cimpanzeu, ca doar animalele fac ca asa le vine. Ma linistesc apoi, si imi dau seama ca o fiinta ca omul nu poate fi rodul evolutiei. Asa ne vine noua…insa  Biblia ne spuen ca pe langa ispita Dumezeu ne-a pregatit si mijlocul prin care sa iesim.

Poate credeti ca exagerez…insa nu prea cred. Cred ca ar trebui sa luam relatia noastra cu Dumnezeu mult mai in serios. Sa nu-L mai vindem oricand si oricumDSC03719-4(si aici ma includ si pe mine)!

Cineva spunea ca ar fi interesant ca la sfarsitul unei zile sa putem merge inaintea lui Dumnezeu si sa spunem „Doamne iti multumesc ca azi m-ai ajutat sa nu pacatuiesc” in loc de binecunoscuta rugaciune „Doamne te rog sa ma ierti ca si azi am pacatuit”.

Imi doresc si va doresc o viata cat mai Sfanta, cu cat mai putine caderi si tot mai aproape de El, de inima Lui. Doar in prezenta Lui vom primi puterea de a ramane drepti si Sfinti intr-o lume murdara, plina de oameni care urasc si care se indobitocesc ascultand manele cu versuri „inaltatoare” si pline de perversitate.

Nu uitati Isus nu are pret…El este totul, este de nepretuit…

Florin Lupean

Read Full Post »

Mai multi oameni necredinciosi au organizat o mare intrunire. Scopul lor era sa arate ca nu exista Dumnezeu, ca moartea, dar mai ales invierea lui Isus sunt simple povesti. La aceasta intrunire s-au perindat multi vorbitori, care, cu multa iscucoroana-spinisinta, au negat existenta lui Dumnezeu. Lumea asculta tacuta si nedumerita. La urma, cei care au organizat aceasta intrunire au fost convinsi ca dupa vorbirile lor, lumea s-a lamurit. Au intrebat daca este cineva in multime care sa adreseze o intrebare. Din multime s-a desprins un mosneag, aplecat de ani, care s-a indreptat spre podium. Toti asteptau curiosi sa vada ce va spune acesta. Ajuns pe podium, a spus doar atat: “Hristos a inviat”, iar multimea a raspuns: “Adevarat a inviat.”

Oricata iscusinta si efort ar depune diavolul prin servitorii sai sa strecoare veninul necredintei, sufletele sincere nu vor accepta tagaduirea marilor adevaruri divine. Care este pozitia ta, prietene? Sper ca si tu faci parte din acei care cred in moartea si invierea Domnului. Daca asa e, inseamna ca si tu te bucuri in acest timp de Sarbatoarea Invierii, sa fii binecuvantat pentru asta! Iata cateva marturii despre invierea Domnului Isus:

“Daca luam in considerare toate marturiile existente, nu exageram cand spunem ca nici un eveniment istoric nu este sustinut de mai multe si mai diferite dovezi ca invierea lui Hristos. Nimic altceva, poate doar o prejudecata falsa putea sa inventeze teoria eronata ca nu am avea dovezi.” (Brooke Foss Westcott, om de stiinta englez)

“M-am obisnuit de mai multi ani sa studiez istoria din cele mai timpuri, sa verific si sa apreciez relatari care sunt scrise si nu cunosc nici un fapt din istoria omenirii care, la o verificare corecta, sa fie atestat asa de bine, prin dovezi clare si complete, ca marele semn pe care Dumnezeu ni l-a dat, si anume ca Isus Hristos a murit si a inviat din morti.” (Thomas Arnold, professor de istorie la Oxford)

“Stiu prea bine ce este o dovada; va asigur ca autenticitatea invierii Domnului Isus are cea mai solida baza juridica.”15_trandafiri_rosii_350 John Copley, jurist, Universitatea Cambridge).

 Isus Hristos traieste! Iata marele adevar care trebuie sa cuprinda inimile tuturor si sa ne scoata din intunericul necredintei in care, probabil, ne-am zbatut fara nici o posibilitate de scapare!

Fie ca aceasta Sarbatoare sa iti aduca in inima numai bucurie, pace, liniste si binecuvantari ceresti, si cel mai important: NU-L UITA PE CEL CARE A MURIT SI A INVIAT PENTRU TINE! Numai asa poti sarbatori cu adevarat Pastele!

O sarbatoare a Pastelui, fericita, cu Domnul Isus!

Valentina – Prahova

Read Full Post »