Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘o zi din viata’ Category

VIATA CA UN VAL

In viata, important nu e sa ajungi,

ci sa mergi, sa fii pe drum” (Jose Ortega Y Gasset)

Cel mai adesea, situatiile neplacute, necazul sunt

cele care nasc in minte nedumeriri de genul: „Totul

mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem

culmea, in timp ce raul, iata, pandea la orizont…”

In general, binele, reusita, bogatia, surprizele

placute sunt percepute de oameni ca fiind starea

fireasca la care ar trebui sa tindem cu totii si pe

care, atunci cand o obtinem, cautam s-o mentinem cat

mai multa vreme ca si cand aceasta ar fi mereu „linia

de sosire” in maratonul vietii.

In realitate insa, binele si raul care ni se intampla,

se succed pe o traiectorie sinusoidala ale carei

urcusuri si coborasuri oscileaza de-a lungul unei

linii orizontale: cand deasupra, cand dedesuptul ei.

Ambele sunt de fapt excrescente, iesiri din contur,

convulsii ale vietii, valuri ale unei mari hartuite de

furtuna. si, ca in orice furtuna, nu lipsesc norii

negri ai urii, vantul puternic al mandriei, tunetele

razbunarii, fulgerele sclipitoare ale minciunii.

Toate acestea si multe altele starnesc valurile care

urca, apoi se prabusesc producand spaima, prapad si

moarte. Iar pe aceste valuri, pluteste In deriva barca

omenirii Intr-un zbucium continuu, pentru ca, pe

carma, stau fixate cu obstinatie, firave si

vulnerabile, mainile necredintei, asa cum se Intampla

In vorbele lui Iacov (1:6): „Dar s-o ceara cu credinta

(Intelepciunea), fara sa se Indoiasca deloc: pentru ca

cine se indoieste, seamana cu valul marii, tulburat si

impins de vant incoace si incolo”.

Cine insa, ne-ar putea mentine pe drumul fara inaltari

magulitoare urmate de caderi dezamagitoare, aflate

parca intr-un proces continuu de compensare

reciproca?! Oare, cum ne putem pastra echilibrul fara

a starni valuri pe marea vietii, valuri ce ne ridica

intr-un avant ametitor, creandu-ne falsa imagine de

cuceritori, dupa care ne coboara la fel de vijelios

punandu-ne eticheta de nefericiti?!

Doar cararile lui Dumnezeu ne pot oferi siguranta,

fiindca pe ele se plimba dragostea „cea indelung

rabdatoare, plina de bunatate, care nu pismuieste, nu

se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se gandeste la

rau, nu se manie, nu se cearta…” ca sa starneasca

valuri, ci din contra, „acopera totul, crede totul,

nadajduieste si sufera totul” (1Corinteni 13). si tot

pe aceste drumuri, primim „Intelepciunea care vine de

Sus” si care „curata, pacinica, blanda, usor de

induplecat, plina de indurare si de roduri bune…”

(Iacov3:17), ne va ajuta sa intelegem ca viata insasi

este un dar inestimabil si ne va invata sa percepem

caderile ca pe niste trepte catre perfectiune, iar din

inaltari sa facem prilejuri de multumire lui Dumnezeu

intocmai ca „bogatul care se lauda cu smerirea lui”

(Iacov 1:10), stiind ca „ mandria merge inaintea

caderii”.

Iata un mod de a urca tot timpul…

Articol de Sabina Negrut

Anunțuri

Read Full Post »

Galben, portocaliu, rosu, violet, albastru, verdenuante mai mult curcubeu (11)sau mai putin tari… nuantele unui curcubeu ce abia se zareste undeva printre norii risipiti de adierea vantului de vara tarzie… Gandul mi se opreste la insemnatatea lui… ochii-mi se atintesc spre el, parca lipindu-se de imaginea lui reflectata pe cerul de un albastru infinit, pictat ici colo cu cate o pata alba de nor pufos… In timp ce eu privesc curcubeul, … dincolo de cer… de undeva de pe un Tron plin de Slava, Imbracat in haina stralucitoare prinsa la mijloc cu un brau de aur… cu o cununa Imparateasca pe cap… plin de o dragoste fara sfarsit, de o bunatate fara de margini si cu bratele intinse… priveste alaturi de mine, Creatorul curcubeului ! Nimeni altul decat Domnul Slavei, cel ce a zis : Eu sunt Cel ce Sunt ! Nimeni altul decat cel care a asezat curcubeul in nori ! DUMNEZEUL ADEVARAT SI VIU !

Uimita de atata splendoare… coplesita de maretia lucrarii Lui, ochii mi se scalda in lacrimi calde de dragoste pentru El… Ma simt coplesita de faptul ca a asezat curcubeul in nori, ca eu si El in acelasi timp, sa il putem privi !

Ploaia ce tocmai a incetat a lasat in urma ei parfumul proaspat, specific doar ei, alei pline de stropi stralucitori, jucausi si plini de viata… Cerul, din ce in ce mai senin, a ascuns in taina lui frumosul curcubeu ce si-a aratat naturaletea doar pentru cateva clipe…. Ma opresc pe o banca, undeva departe de zgomotul si frenezia zilei… departe de rutina zilnica… pentru a sta de vorba cu Cel mai maret Dumnezeu, cu Singurul Dumnezeu adevarat … Oamenii au multi, mult prea multi dumnezei… insa ei : nu au gura – nu vorbesc… nu au urechi – nu aud… nu au ochi – nu vad… nu sunt vii – nu simt… nu reactioneaza la cererea lor… Mahomed este mort, Buda este mort… ceilalti mari zei ai lumii, sunt morti, sau sunt facuti de maini omenesti, din piatra, lemn sau orice alt material… Cum poate piatra sa-mi raspunda… sa ma auda… sa ma inteleaga… ? Sau lemnul sau un om mort ?…. Exista un singur DUMNEZEU si acesta este Domnul, Adonai, Elohim, Isus Hristos, Ieshua, El Shadai… nu are inceput si nici sfarsit… nu are asemanare, nici in cer nici pe pamant ! Acest Dumnezeu este cel care a asezat curcubeul in nori… Cel care m-a creat atat de minunat… sufletul meu vede acest lucru…

Cu acest Dumnezeu m-am oprit sa stau de vorba……

Pentru ca a pregatit pentru mine un trup in care sa iau fiinta, pentru ca mi-a purtat de grija prin toate valtorile vietii de pana acum, pentru ca fiecare clipa este sub obladuirea privirii Lui… pentru ca m-a si infiat prin Fiul Sau, Domnul meu, i-am incredintat Lui viata mea… Si pentru ca ii pasa de mine si de viitorul meu… am vorbit cu El despre toate problemele : personale, familiale, financiare, profesi2995662038_ff664cf4b0onale…

I-am cerut calauzire si binecuvantare in toate lucrurile…

Frumoasele culori ale curcubeului, rasfrante in culorile florilor ce-si raspandesc imbatatorul parfum se transforma in ruginiul aprins … Frunzele copacilor, ce odinioara imbracau ramurile rasfirate cu nuante de un verde crud,  ii imbraca acum intr-o haina de o noblete aparte si formeaza un covor splendid pe alei, din acelasi ruginiu…… Cerul este mai senin ca niciodata… parfumul toamnei se raspandeste din fiecare frunza ce se desprinde usor de pe ram, din fiecare norisor de plus ce pluteste pe intinsul albastru… Azurul cerului nu este nicicand mai minunat, decat toamna…

August e poarta spre toamna… si frumusetea toamnei bate la usa…

Roadele bogate isi raspandesc si ele mirosul specific… natura fredoneaza frumosul imn al indragostitilor… Aleile sunt inpanzite seara de seara de trecatori, indragostiti, mai mult sau mai putini grabiti, imbratisati sau tinandu-se de mana… … Alaturi de Domnul meu, pasesc sigura si fericita… stiind ca El este la carma vietii mele… Vreau sa Il slujesc cu toata dragostea, in diferitele roluri din viata : de fiica, prietena, colega, sotie si mama… poate si bunica… cine stie ? 🙂

Inainte de despartire, i-am cerut o inima sincera si un duh bland si linistit … vreau ca in trecerea timpului sa las in urma mea parfumul imbatator al Mantuirii, al trairii cu Dumnezeu , al dragostei si al bunatatii !

Nicoleta Pascu

Read Full Post »

In misiune…

O zi buna… Azi m-am trezit de dimineata, am iesit afara in zori si am alergat1d8c36edd059e353b92c2e83155d4802 in jurul micului parc din apropiere. Am mai vazut doar cateva persoane care alergau, erau putini. Aerul era rece si proaspat, in jur de 0 grade, asa ca m-am inviorat bine, dar totusi ma gandeam ca mai bine as fi dormit decat sa alerg pe intuneric. Apoi am auzit cantecul unor pasarele zglobii si matinale si m-am gandit ca eu am si mai multe motive sa fiu plina de bucurie decat ele. S-a luminat foarte repede si soarele stralucea de-a binelea. Pe geamul de la bucatarie am zarit muntii inzapeziti si din nou am fost multumitoare ca patura de fum nu-i acopera in dimineata asta. Mai tarziu am plecat in satul 1 Mai, unde merg saptamanal. Am urcat in autobuz si dupa cateva statii am coborat si am luat un alt autobuzl spre sat. Deja erau 23 de grade afara, iar in autobuz era si mai cald pentru ca venea caldura mare din radiatoare. Aglomeratie, bagaje, caldura si moleseala. De obicei daca cineva mai in varsta nu are loc, cei mai tineri se ridica si le ofera locul, iar in cazul in care nu se ridica de buna voie, sunt ridicati cu forta. S-au tot urcat calatori si de prin alte sate, dar m-am bucurat ca au fost si altii mai tineri ca mine care au oferit locuri. Cand ne opream in cate o statie, cate-un val de praf venea spre noi pe usa. La un moment dat am atipit si eu ca si ceilali care ocupau locuri. Cand am coborat intr-un mic orasel, niste taximetristi s-au si oferit sa ma duca la 1 Mai. De obicei stau grupati si joaca un joc de carti, iar cand vine cate un client il invita politicos in masina. lada1De fapt nu e chiar un taxi, sunt soferi de prin sat care nu au de lucru, dar au masini (de ocazie). S-au mai urcat inca 3 persoane in Lada alba si veche care cu siguranta avea banchetele de la alta masina. Mergea destul de repede pentru o Lada veche, poate prea repede. Bine macar ca usile erau bune si stateau inchise. Imi amintesc ca odata, tot intr-o Lada fiind, am tinut eu usa sa n-o pierdem sau sa nu ma pierd eu 🙂 Ultima data cand am fost la Centru, a fost vineri, inainte de 8 Martie cand am pregatit o surpriza pentru cele 15 femei impreuna cu echipa noastra din Shymkent. Am adus cu noi mancare coreeana, indiana si romaneasca, salate, sucuri, fructe si dulciuri, iar ele au oferit ceaiul. Dupa pranz am jucat un joc cu intrebari la care fiecare trebuia sa raspunda. Jocul le-a incurajat sa vorbeasca despre viata lor dar sa se si deschida si sa-si descreteasca fruntile. Am adus cu noi si cadouri pentru fiecare. Cu cateva zile inainte, am fost la bazar sa cumpar ce ne trebuia pentru eveniment, dar cel mai mult m-am bucurat sa cumpar cadourile: cate un saculet dragut pentru cadouri, in care am pus un sampon, o crema de maini si un deodorant. Am scris numele fiecareia pe cate un biletel, iar cand numele cuiva era tras, acea persoana trebuia sa-i ureze ceva frumos de 8 Martie, sa se roage si sa-i daruiasca un cadou din cele aduse de noi, acelei femei a carei nume era scris pe biletel. La sfarsit ne-au multumit cu lacrimi in ochi, ne-au imbratisat si s-au rugat pt noi. saculet_home1A fost o zi speciala pentru fiecare, o zi pe care nu o voi uita curand. Azi, cand am ajuns la Centru femeile si copiii m-au intampinat cu bucurie. Am baut ceai cu Gulia, singura kazaka de la Centru si pentru ca am vorbit pe limba ei si-a deschis inima si mi-a povestit viata ei. La 18 ani s-a casatorit cu un rus, la 19 ani a avut un copil, iar cand fetita era inca mica, sotul ei a fost ucis. Dupa aceasta nenorocire, Gulia a luat calea drogurilor. Dupa 10 ani de dependenta, Isus a fost singurul care a eliberat-o si a mantuit-o. Ar mai fi stat la povesti cu mine, dar o asteptau responsabilitatile zilnice. Inainte de pranz am plecat acasa la o femeie care in urma cu cativa ani a trecut prin programul de reabilitare, iar acum face parte din personalul Centrului. Locuieste cu cele doua fiice ale ei la cateva case de Centru. E o casa mica din chirpici, simpla, veche, dar primitoare. Saptamana trecuta fiica ei de 12 ani si-a invitat colegele si prietenele si am facut felicitari de 8 Martie. Odata ne strangem impreuna cu grupa de adolescenti, odata cu grupa de copii. Astazi cea mica ( 9 ani) si-a invitat si ea 20ceaiprietenii de varsta ei. Ne-am imprietenit, am baut ceai, am mancat clatite cu gem si am facut lucru manual. Un baietel a venit cu sora lui de 17 ani care s-a bucurat si ea ca si cei mici sa taie, sa lipeasca si sa coloreze. Pregatisem ata, ace si etamina pentru femei ca sa coasem impreuna semne de carte. Am invatat cand eram la scoala si faceam lucru manual sambata. I-am aratat si acestei adolescente ideea iar dupa cateva explicatii si putina practica a invatat sa coase! Cand am plecat am trecut pe langa o casa de uzbeci si la poarta era o adolescenta care fusese data trecuta la grupul nostru. Mi-a spus ca parintii nu sunt acasa, iar ea nu poate merge la scoala deoarece trebuie sa ingrijeasca de casa si de cei 2 frati mai mici. Deodata parca m-am teleportat la Babadag pentru ca acolo e la fel…Mi-au dat lacrimile de emotie, dar si de bucurie deoarece Domnul m-a trimis la oameni care seamana asa de mult intre ei! Afara era cald, niste vaci baltate si neingrijite pasteau iarba pe marginea drumului, iar copiii caliti din mahala, la maneca scurta, se jucau cu niste bete si cu cativa caini lasati liberi pe drumuri. Pe un baietel l-am vazut udand ceapa incoltita din gradina. Si aici e greu cu apa, mai ales vara. As fi vrut sa-i chem si sa le spun ca in alt colt de lume, la Babadag, sunt alti copiii care seamana cu ei. Chiar de la coltul strazii am luat o masina de ocazie direct spre Shymkent, fara oprire, fara autobuz si la pret bun, doar ca nu mai era nimeni in masina. Nu e periculos pt ca asa circula toata lumea si nici nu arat a fi straina, dar cum am urcat a si inceput interviul: numele, nationalitatea, religia, ocupatia, starea civila. Aici a devenit interesat pentru ca nici el nu era casatorit (daca spunea adevarul). Cand tocmai ma intreba daca vreau sa ma casatoresc cu el, a trebuit sa opreasca si sa ia si calatori. M-am bucurat ca au mai urcat si altii pentru ca a incetat cu intrebarile. A tot insistat sa-i dau numarul de telefon, dar nu s-a multumit cu un refuz, ci la coborare mi l-a cerut din nou. M-am grabit catre alta statie de autobuz si am venit acasa, lasandu-l singur … A fost o zi buna, frumoasa si speciala, dar intr-un fel obisnuita pentru ca, lasand la o parte povestea cu soferul kazak, a fost o zi binecuvantata de Domnul. Spun obisnuita pentr ca El de obicei ma binecuvanteaza si binecuvanteaza si lucrarea in care ma implic. Daca as avea timp si energie sa scriu, as avea tot atatea lucruri de spus despre fiecare zi ca si despre aceasta.

E minunat sa vad harul Lui in toate si inima mea este plina de multumire la adresa acestui Dumnezeu Maret! O zi buna!

Mariana

Read Full Post »