Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Pasi pe glob’ Category

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut…” Romani 4:18

Sunt a treia ora în Insulele Andaman&Nicobar dând târcoale triburilor din rezervaţia ţinterzisă civilizaţiei. De data aceasta sunt împreună cu Dana, un om al credinţei, care visează să ajungă la “oamenii sălbatici” de patru ani.

Guvernul indian interzice contactul cu triburile. Iată câteva “legi” afisate la graniţa cu ei:

1. VITEZA MAXIMĂ 40 km/h

2. FOTOGRAFIATUL TRIBULUI JARAWA INTERZIS

3. MERGEłI ÎN GRUP

4. NU INTERACłIONAłI CU TRIBUL JARAWA

5. NU LE DAłI ALIMENTE

6. ANUNłAłI ORICE ÎNCĂLCARE DE LEGE

7. ANUNłAłI ORICE ACCIDENT LA CEL MAI APROPIAT OFICIU DE POLIłIE

Ei!! Imposibil, nu?

Si chiar dacă-i asa, mai avem o resursă: nădejdea împotriva oricărei nădejdi

Deci, asteptăm în imposibil, miracole!

Lidia Muraru si Dana Caidas

lida-si-danaOm al credinţei, chemat de Domnul să ducă Dragostea lui Isus si la

sălbatici”, visând în secret la a câstiga triburi pentru Cristos, l-am întâlnit

în sudul Indiei, pastor la o biserică a căror membri erau 100% femei.

Ne-am descoperit o pasiunea comună: tribul jarawa!

Să-l cunoastem:

L.M. Vă rog să vă prezentaţi si să ne spuneţi de câţi ani lucraţi aici, în Insulele Andaman si Nicobar.

Sunt D. P. De la optsprezece ani, eu si fratele meu mai mic, slujim Domnului pe aceste insule. Am venit aici la vârsta de aproape douăzeci de ani. Este un privilegiu că Domnul ne-a ales pentru această măreaţă sarcină chiar dacă avem parte de dureri si persecuţii chiar. Dumnezeu este cu noi în fiecare zi si ne ajută să facem voia Lui aducând oameni la El.

L.M. Spuneţi-ne din ce familie faceţi parte si dacă aţi avut pe cineva model de viaţă?

M-am născut într-o familie de penticostali. Am privilegiul deosebit să am părinŢi umpluŢi de Duhul Sfânt si un pastor cu o ungere specială pentru slujire. El este cel care mi-a pus fundaŢia spirituală încă din copilărie. Am crescut într-o atmosferă spirituală cu o disciplină strictă si cu o mulŢime de valori de caracter implementate în familie. De când mă stiu am văzut în pastor modelul Domnului. El obisnuia să viziteze misionarii, evanghelistii, lucrătorii spirituali, asa am fost motivat de tânăr să visez la ceva măreŢ: să predic la mii de oameni.

L.M. PovestiŢi-ne din itinerariul dumneavoastră spiritual.

În anul 1980 Dumnezeu s-a atins de mine si m-a mântuit. În 15 ian. 1980 am fost botezat. Nu pot uita acea zi. Bucuria a inundat inima mea! Atunci Dumnezeu m-a învăŢat cum să mă închin Lui. În anii 1992 am primit chemarea de la Domnul pentru slujire. Pastorul bisericii m-a ordinat ca evanghelist, asa că, din acest an sunt evanghelist recunoscut si trimis de biserică în lucrare. În timpul slujirii Domnul mi-a dat harul să conduc mii de tineri la Cristos. MulŢi fuseseră drogaŢi, alcoolici. Unii erau oameni educaŢi, calificaŢi. Dumnezeu s-a atins de ei prin mine si mulŢi dintre acestia au păsit în ÎmpărăŢia lui Dumnezeu. Astăzi, mai mult de douăzeci si cinci slujesc pe Domnul ca pastori, lideri spirituali, fiind o binecuvântare pentru multe mii de oameni. Eu eram lider de tineret. Domnul mi-a dat o metodă deosebită, unică de a-i câstiga pe tineri pentru Cristos, exact de acolo de unde se aflau ei: din mahalale, centre pentru drogaŢi sau locuri pline de întuneric. Domnul m-a încurajat să merg la ei să fac evanghelizare personală. Mai târziu, Domnul mi-a dat o cameră de rugăciune. Aceasta nu era doar o cameră unde ne rugam ci era „casa puterii”. Domnul a umplut acel loc cu puterea si ungerea Sa, asa că oamenii care intrau în cameră simŢeau puterea lui Dumnezeu, mulŢi cădeau la pământ si strigau: „am nevoie de acest Isus!”Acestea sunt câteva experienŢe de care Dumnezeu mi-a făcut parte.

L.M. Ce aŢi lucrat pe Insule si ce faceŢi acum?

După ce am venit pe Insule, Domnul mi-a dat slujba de a câstiga pe cei necredinciosi în diverse moduri, nu după o metodă tradiŢională, adică nu cerându-le să repete o rugăciune de pocăinŢă după mine, ci arătându-le că îi iubesc, că-mi pasă de ei, că sunt cu ei si că inima mea bate si pentru nevoile lor. Sunt aici, lângă ei, să-i slujesc. Sunt aici să le arat că mă preocupă ceea ce îi preocupă pe ei…, asa inimile lor se deschid. Pe această cale le prezentăm speranŢa pentru viaŢa pe care o pot avea în Cristos. Acum sunt implicat în plantare de biserici. Prin harul Domnului în curând vom avea două biserici nou ndeschise Una se află într-o zonă rurală numită I. Aceasta nu este numai un loc de închinare ci este si un loc unde oamenii pot avea părtăsie unii cu alŢii, e un loc unde să găsească „apă vie” si speranŢă pentru viitor. Pe lângă această biserică mai avem una în zona urbană. Aceasta creste mereu. Domnul a mai pus pe inimă si dorinŢa de a atinge pe toŢi nativii Insulei cu Evanghelia. Recent ne-am mutat cu familia în M. A. tocmai să putem atinge acest scop. Prin harul Domnului am trimis câŢiva misionari în M.A. Acestia împreună cu familiile lor sunt dedicaŢi crucii. Obiectivele noastre se pot reduce la trei cuvinte: câstigare, trezire, restaurare. Noi vrem să câstigăm oamenii de pe Insule, dorim ca grupurile etnice să fie atinse de Evanghelie. În Insule sunt sase triburi:

● marii andamani ● nicobarii ● onghii ● sompenii ● jarawa ● santinelii

Toate acestea sase, cu excepŢia santinelilor, sunt triburi prietenoase. Doar nicobarii sunt civilizaŢi în procent de 80%, în rest, celelalte triburi nu-s civilizate; trăiesc în junglă complet dezbrăcaŢi sau îmbrăcaŢi doar pe jumătate. Cine merge la acesti oameni? Cine va arăta că-i pasă de acestioameni dacă nu va fi cineva trimis? Cum vor auzi Cuvântul lui Dumnezeu si cum voi crede dacă nu vor auzi? Si cum vor fi mântuiŢi dacă nu vor crede? După tsunami inimile oamenilor au fost zdrobite si ei gem, suspină după un Salvator. Sunt însetaŢi după un Mântuitor. Ei caută mângâiere si pace dar până nu vin la Isus Cristos ei nu pot avea eliberare si pace în inimile lor.

L.M. Cu ce organizaŢie lucraŢi si ce suport aveŢi?

Noi, eu si fratele meu, lucrăm în partenerial cu o organizaŢia I.M.A. Această federaŢie are sute de misionari. Suntem membri ai acesteia din 1986. Ei sunt ca niste părinŢi pentru noi; ne îndrumă, ne educă, ne încurajează. Până astăzi nu ne-au acordat nici un fel de asistenŢă financiară, dar ne-au încurajat în multe feluri, au fost alături de noi si noi rămânem cu ei. Ei ne-au fost dedicaŢi nouă asa că si noi le suntem dedicaŢi lor.

LM. Care vă sunt nevoile cele mai accentuate referindu-vă la lucrarea spirituală în care slujiŢi.

Nevoia noastre numărul unu este sprijinirea financiară a misionarilor. Unii trăiesc în situaŢii foarte dificile, au nevoie de un venit lunar care ar fi între trei mii si cinci mii rupii lunar (aprox. 90 euro sau 100 dolari) pentru a-si plăti chiria casei, folosirea pământului, transportul, comunicare cât si întreŢinerea familiei. De asemenea, ei ar avea nevoie de masini pentru a călători de-a lungul Insulelor. Am mai avea nevoie de centre de comunicare în diferite zone ale Insulelor ca să putem comunica sarcinile, asteptările, activităŢile de zi cu zi ale misionarilor astfel încât să avem o reŢea. Ce ne mai dorim sunt centrele de consiliere. Oamenii care se întorc la Domnul au nevoie de multă consiliere spirituală, au o mulŢime de probleme, cum ar fi cele de familie. Unii care se droghează au nevoie de centre de reabilitare. În acest caz avem nevoie de un centru de consiliere obisnuit care poate consilia tineri, familii, soŢi, soŢii, pe cei respinsi de societate, văduve, fete tinere… ToŢi acestia au nevoie de consiliere spirituală, de multă rugăciune si sprijin emoŢional. Cam acestea sunt nevoile noastre. ….Pe lângă aceste nevoi, avem o viziune specială numită „evanghelizarea fiecărui locuitor al Insulelor” si altă viziune, „evanghelizarea fiecărui sat din Insule”. Ce-a de a doua se referă la plantarea de biserici model, mici. În Insule sunt mai mult de 447 sate care au nevoie de o mărturie vie. Noi plănuim să deschidem în fiecare sat câte o biserică, asa că avem nevoie de lucrători. Ca să trimitem lucrători avem nevoie de un centru de pregătire unde lucrătorii să fie pregătiŢi înainte de a merge pe câmpul de misiune. Scopul nostrum cel mai măreŢ este să ridicăm lideri dintre nativi gata să lucreze intercultural.

L.M. PovestiŢi – ne despre triburi si modul în care Dumnezeu face pasi spre ei.

Lucrarea printre triburi este unul dintre scopurile noastre. Pentru cei din triburi noi folosim termenul de „prieten” datorită securităŢii de pe Insule. Avem sase prieteni dintre ei…Unii sunt civilizaŢi parŢial, alŢii total iar cei mai mulŢi urmează să fie civilizaŢi. Un trib, santinel, este foarte ostil, nici chiar armata nu intră la el. Acolo locuieste si tribul jarawa. Recent acestia din urmă au devenit mai prietenosi. În fiecare an, tribalii obisnuiesc să ucidă oamenii „intrusi”. Cel puŢin zece oameni sunt ucisi anual, dar acum, după multă rugăciune si mijlocire a slujitorilor lui Dumnezeu, Domnul ne-a închis gura. Este asa de uimitor, asa de unic cum Dumnezeu îi atinge! Era un tânăr ce avea o rană la piciorul drept, era întins în drum, cu piciorul rupt fără să mai poată merge. Un pastor trecea pe acolo cu un camion, a oprit, l-a luat si, ca bunul samaritean, l-a dus la spital. A fost tratat o vreme. În spital, doctorii si asistentele l-au îngrijit aproape o lună de zile, după care, el s-a întors la tribul lui. El a deschis drumul la acest trib al său. El a fost cel care le-a spus: „ei nu-s dusmanii nostri ci ei sunt prietenii nostri!” Acesta a fost mesajul pe care l-a dus tribului său. Din aceasta ei au înŢeles dragostea noastră pentru ei si au început să se poarte prietenos cu noi, ceilalŢi. Scrierile consemnează că în 1688 niste misionari au venit pe Insule unde si-au început lucrarea. Înainte de acest an nu se găseste nici un fel de referinŢă cu privire la vreo misiune tribală. OrganizaŢia din care făceau parte misionarii se numea „Societatea lui Isus”. Ei au fost primii străini care au pătruns în Insule. Curând după acestia, moravienii, franciscanii si italienii au venit unii după alŢii să-si înceapă lucrarea aici, pe Insule. Mai mult de douăzeci si sase de misionari au murit ucisi de acesti oameni tribali ostili. Ei si-au dat vieŢile lor pentru triburi. Îmi amintesc de un eveniment: se povestea că acesti misionari au venit în Insule cu bărcile, să sărbătorească Crăciunul în triburi. Bărcile lor au fost incendiate si toŢi cei douăzeci si sase misionari si-au pierdut vieŢile în Marea Bengaleză, în 26 ian. Când mă uit în urmă, în istorie, aud ecoul misionarilor. Când privesc în spate văd urmele pasilor lor chiar si în junglă. Le pot vedea scheletele si asta mă încurajează, îmi dă „patos” să continui această lucrare pentru Dumnezeu.

LM. Ne puteŢi da detalii despre tribul jarawa?

Acest trib, jarawa, este doar unul dintre cele sase triburi de pe Insule. AutorităŢile guvernamentale ne spun că numeric, jarawa sunt foarte puŢini, dar eu o spun cu certitudine că cifrele pe care ni le dau guvernanŢii nu sunt cele reale. Sunt mult mai mulŢi si sunt împărŢiŢi în trei grupuri: unul trăieste lângă T., altul lângă unica sosea a Insulei, iar al treilea în K. Mai sunt alŢii împrăstiaŢi în J. si M. locuri în care-i putem întâlni. Toate aceste zone fac parte din rezervaŢia tribală a pădurii din Insulelor A&N. Aceasta este un fel de graniŢă a triburilor fiind controlată de către Guvernul Indiei. Ca misionari suntem provocaŢi de Domnul să-i câstigăm pe acestia pentru El. Mă rog ca Domnul să mă ajute să ajung în câteva locuri ascunse ca să-i văd si să vorbesc cu ei, departe de acele graniŢe tribale. În zona M., să pot ajunge trebuie să merg patru ore pe jos, să străbat jungla iar de acolo să iau o barcă să traversez apa ca să-i întâlnesc pe acesti jarawauntitled. Nu pot merge liber la ei datorită restricŢiilor guvernului. Poate noaptea voi reusi să ajung ca „pescar rătăcit” să-i pot întâlni. Este un drum lung si dificil să câstigăm acesti oameni pentru Cristos. Cu toate acestea sunt anumite căi: să duci anumiŢi tineri în zona H.P., aproape de graniŢa. Ei să lucreze în centre de consiliere… Prin aceste centre se pot clădi relaŢii cu cei din zona B.P. ca să putem ajunge la ei să le slujim. Împrietenindu-ne cu ei, cu cei din trib, usa ni se va deschide, si prietenii nostri vor merge la cei din triburi. Prin aceste centre oficiale îi putem întâlni, îi putem ajuta, le putem prezenta Evanghelia, îi câstigăm pentru Cristos. As vrea să spun mai multe dar am experienŢe neplăcute cu cei din guvernul indian, dar dacă mi se dă oportunitatea să vorbesc în afara Insulelor, în afara Indiei, voi putea să împărtăsesc mai multe, într-un limbaj mai clar.

L.M. Încă un gând, acum la final, pentru cei din România?

În cei optsprezece ani de când Domnul mi-a dat harul să lucrez pe aceste Insule, El ne-a arătat zi de zi ce scop are cu noi, aici, dându-ne putere. Rugămintea mea umilă este să vă uniŢi inimile cu ale noastre si să fiŢi de partea noastră în această mare chemare de a câstiga Insulele pentru Cristos. Cred că împreună putem aduce o schimbare. Împreună putem face ca ÎmpărăŢia lui Dumnezeu să crească si să se stabilească si pe Insulele Andaman si Nicobar pentruSlava Sa!

Spun “amin” cu toată credinŢa si vă mulŢumesc!

Să ne rugăm pentru:

suportul financiar al misionarilor din Insule

Domnul să pregătească inimile “adivaŢilor” pentru Cuvântul Lui

curaj care să stăpânească iniŢiativele de implicare în propovăduirea Cuvântului

credinciosi gata să meargă la triburi cu orice preŢ

fratele D.P. si colaboratorii lui.

Mult har tuturor!!!

Pentru suport financiar, numerele de cont sunt:

Fundaţia ProMission

COD SWIFT: RZBRROBU

RON: RO14RZBR, 0000 0600 0871 9277

EURO: RO51 RZBR 0000 0600 0841 4031

USD: RO40 RZBR 0000 0600 0841 4035

Raiffeisen BANK

FundaŢia ProMission

Bihor – Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410 583;

E-mail: fundatiapromission@yahoo.com; Tel: 0742 032 205 si 0722 176 843

Interviu realizat de Lidia Muraru – Misionara India

Anunțuri

Read Full Post »

Boala care vindeca!

jimelliotCâţi dintre noi cunoaştem viaţa lui Jim Elliot? Despre moartea lui? Pasiunea lui de a duce Evanghelia indienilor auca prin orice mijloace, cu orice preţ…?

“…nu este nebun cel ce dă ceea ce nu poate păstra pentru ca să câştige ceea ce nu se poate pierde.” J. Elliot

Acestea sunt cuvintele care au inspirat-o pe Ramona Ciobanu să îşi dedice viaţa pasiunii fără leac: «misiunea transculturală ».

Ne-am cunoscut de curând, graţie corespondenţei electronice şi a unei singure întâlniri de post şi rugăciune organizate de PROMISSION.

Pentru Ramona, misiunea şi misionarii erau dintr-o lume mistică, una din cărţi, o « poveste » cu eroi şi balauri, cu sfinţi şi diavoli din lumi bine definite, cu uriaşi anaripaţi, cu vise ireale…cu …..şi…

Am avut privilegiul să o întâlnesc imediat după întoarcerea ei din Africa. Oooo!! Ştiu că au circulat tot felul de mesaje de genul “rugaţi-vă pentru Ramona că este pe moarte...” dar nicicum nu merita să amintesc despre asta, ci, dintr-un alt unghi, vreau să vă comunic un adevăr, altul, unul mai puţin cunoscut: Ramona s-a vindecat de ceea ce misiunea nu este şi de cea ce misionarii nu sunt.

Iată căteva lecţii descoperite acolo:

1. şi misionarii sunt oameni,

2. singura echipa perfectă: eu şi Isus,

3. sunt dependentă de El în cele mai mici lucruri,

4. accept tot ceea ce vine de la El cu încredere şi fără teamă.”

Mi-a răspuns la căteva întrebări. Cuvintele ei vi le pun la dispoziţie. Merită să le cunoaştem.

Interviu cu Ramona Ciobanu,

misionară în Mozambic, Africa

L.M. Ramona, ce poţi să ne spui despre familia ta?

Tot ceea ce pot să spun despre familia mea e că bunica şi tatăl meu sunt o mare binecuvântare pentru mine. Bunica mea a avut un impact deosebit în “călătoria” mea. Ea a fost cea care mi-a vorbit despre dragostea lui Isus şi astăzi sunt o persoană fericită şi binecuvatată pentru că Isus e de partea mea.

L.M. Mai ştii cum şi când a început visul tău cu Africa?ramona-ciobanu-1

Înainte ca Isus să se înalţe la cer ne-a spus” Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” Marcu 16:18. Am inceput să mă rog specific ca să înţeleg care este rolul meu în lărgirea Împărăţiei. Isus mi-a vorbit despre Africa şi mi-a atins inima în ceea ce priveşte această ţară, Mozambic, astfel încât, din acel moment, am început să iubesc acest popor şi am ştiut că într-o zi voi merge acolo. De asemenea, un impact deosebit în ceea ce priveşte misiunea în viaţa mea, a avut biografia lui Jim Elliot. El este un real exemplu de dedicare pentru Cristos.

L.M. Ai ajuns în Mozambic după o vreme de vis, aşteptare şi pregătire, cum ai slujit acolo? E o întâmplare care te-a marcat?

Dumnezeu mi-a dat oportunitatea de a merge în Africa, Mozambic în anul 2007, timp de 2 luni. Acolo am petrecut un timp binecuvâtat în care am văzut mâna lui Isus la lucru. Am lucrat cu copii, cu tineri şi în evanghelizare personală din colibă în colibă.O întâmplare care m-a impresionat a fost atunci când mă aflam într-o colibă cu alţi doi colegi misionari. Acolo locuia o femeie care avusese zece copii. Din zece a mai rămas doar cu un singur copil de câteva luni, ceilalţi au murit. Chiar şi soţul ei murise de curând. I-am spus femeii cine este Isus, despre dragostea Lui şi cât de specială şi peţioasă este ea în ochii lui Isus. Duhul Sfânt a atins inima frântă a acestei mame şi ea l-a primit pe Isus în viaţa ei. Singurul copil care îi rămăsese, avea la mână şi la gât aţe legate de vraciul satului pentru “a-l proteja pe copil” şi dacă “acele aţe vor fi luate, copilul nu va mai fi protejat şi va muri”. Dar noi i-am spus că acum şi copilul este ocrotit de Isus şi că poate să dea aţele jos. La început a tot ezitat dar, i-am spus că în Numele lui Isus, copilul nu va muri. Până la urmă a acceptat să le tăiem după care le-am şi ars. Şi mirarea femeii: copilul nu a murit. Ei sunt protejaţi acum de Regele Regilor. Pentru mine cea mai mare minune este să văd cum un om vine la Isus şi se predă total lui. E cea mai mare minune! E cea mai mare împlinire şi bucurie sa îl cunoşti pe Dumnezeu.

L.M. Mulţi ştiu că tu te-ai îmbolnavit în Africa. Este adevărat ?

Unii doctori spun că acolo m-am îmbolnavit, alţii spun că nu acolo. În Africa, în ultimile trei săptămâni, am început să mă simt foarte rău. Îmi era din ce în ce mai rău. Isus a fost cu mine şi acum când privesc în urmă, îmi dau seama că sunt o minune, Isus a stat mereu langă mine, mi-a dat viaţa. Am ajuns acasă în Romania, am mers la medic, am început investigaţiile… a durat o lună şi jumătate până mi-au pus un diagnostic. O săptămână am stat la Timişoara, la spital, la chirurgie, după care am mers la Bucureşti unde am stat două săptămâni internată la spitale. La Bucureşti mi-au făcut analizele şi mi-au pus diagnosticul: tumoare canceroasă. Am început tratamentul cu citostatice în Arad. Tot ceea ce ştiu e că Dumnezeu e în control! Şi mai ştiu că “ prin rănile lui Isus sunt vindecată”. Isus nu ne-a promis că ne aşterne un “pod” peste “apele adânci” sau” văile întunecate” dar ne-a promis că va fi mereu langă noi. Şi slavă Lui , El s-a ţinut mereu de promisiune. Vedeţi, de multe ori e nevoie de apele adânci şi văile întunecate pentru a putea învăţa să umblăm prin credinţă. Acolo, în “valea umbrei morţii”, Isus e mereu langă noi. Noi să nu uităm că suntem mereu învingători în Isus.

LM. Care sunt căteva lecţii învăţate în misiune ?

Pe parcursul slujirii mele în Africa nu a fost tot timpul “roz” ci au fost şi momente grele, dar Dumnezeu m-a învăţat dependenţa de El, identitatea mea în El, că misionarii sunt şi ei oameni şi că dincolo de orice om, e Dumnezeu. Am învăţat că Isus mereu îţi dă putere să treci peste cele mai grele obstacole peste care nu credeai vreodată că vei putea trece.

L.M. Cine ţi-a fost aproape în perioada de misiune şi după întoarcerea ta în ţară ?

Alături de mine au fost şi sunt foarte mulţi oameni. Nu am cuvinte să îi multumesc lui Isus pentru familia mare şi preţioasă pe care El mi-a dăruit-o. Rugăciunile lor m-au purtat pe înalte culmi spirituale mult deasupra durerii. Un prieten de al meu, aflând de starea mea de sănătate (el era pe atunci în SUA), a trimis mailuri nu numai în ţara ci peste tot, aşa că, oameni din întreaga lume a simţit împreună cu mine şi s-au rugat pentru mine.

L.M. Ai planuri de viitor?

Viitorul meu este în mâna lui Isus. Tot ceea ce îmi doresc în viitor este să fiu în planul şi în voia lui Dumnezeu, El să mă folosească pentru lărgirea Împărăţiei şi să mă ajute să fiu ceea ce El vrea să fiu. Ştiu că atunci când încredinţezi lui Isus visul tău şi te rogi pentru acel vis, Isus cu siguranţă îl completează cu ceea ce tu nici nu ai putut visa vreodată; cu voia împlinită. El ne dă întotdeauna mult mai mult decât cerem sau gândim.Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu prin care vrea să câştigramona-2e lumea pentru El. Metoda exempului personal folosită de Isus a fost mai mult decât o predică continuă, ea a fost o lecţie ilustrată practic – iată secretul înfluenţei Lui în a-i câştiga pe oameni pentru Împărăţie. El n-a cerut nimic nimănui să facă sau să fie ceva, fără ca Însăşi viaţa Lui să fi fost în prealabil un exemplu în acest sens, dovedind astfel că lucrul cerut este realizabil.

L.M. Pentru cei care sunt în misiune sau se pregătesc să fie misionari transculturali, ce le urezi?

Doar dorinţa profundă de a fi folosit de Dumnezeu . Ea face pe cineva să nu ţină cont de dificultăţi şi să se implice în lucrare. Există un preţ dar, să nu uităm că, pe Isus l-a costat totul! Fie ca strigătul celor pierduţi să ne atingă inima aşa cum este atinsă inima lui Isus!

L.M. Mulţumim Ramona. Fie ca exemplul tău să fie leac pentru inimile noastre!

Fundaţia ProMission Bihor – Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410 583; E-mail: fundatiapromission@yahoo.com Tel: 0742 032 205 şi 0722 176 843

Interviu realizat de Lidia Muraru (Misionara India)

Read Full Post »

India… chemarea mea!

Doamne, stai!!!!! Ma chemi pe mine in lucrare???

Pai, eu sunt foarte bolnava si nu ma pricep aproape la nimic!!! Trimite pe altcineva !

india-mapAsa a spus si Lidia Mestereaga, o tanara din mica localitate Rapolt, jud Hunedoara, dar acum, dupa ce a vazut cum Dumnezeu foloseste astfel de oameni *nepriceputi*, ne spune:* Desi am fost informata cu privire la cultura si conditiile de viata din India, ceea ce am vazut la fata locului a fost parca peste puterea mea de intelegere.*

Acest lucru ne spune ca totusi, Dumnezeu nu a trimis pe altcineva acolo, El avea nevoie in India chiar de Lidia!
O zi din anul 2003, a ramas in amintirea celor prezenti in micuta biserica din Rapolt, cand s-au bucurat de prezenta Lidiei Muraru,in mijlocul lor, ea le-a prezentat o lucrare de misiune din India, in urma careia inima unei tinere Lidia Mestereaga a fost sensibilizata si a simtit ca Dumnezeu o cheama sa-L slujeasca acolo dar, spune ea: *Bineinteles ca nu m-am vazut in stare de asa ceva si am motivat in fata Domnului ca sunt foarte bolnava, ca nu ma pricep aproape la nimic si, sa trimita pe altcineva.* Ea a meditat insa asupra provocarii din inima, si-a facut curaj, s-a imbarbatat sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul Slavei si a stat de vorba cu Lidia Muraru despre ce se nastea in adancul fiintei ei: * ea m-a incurajat sa ma pregatesc si sa ma rog pt ca, daca suntem ascultatori, Domnul Dumnezeu isi face partea Lui!*

Ascultandu-si inima, ascultand si de sfatul dat de Lidia Muraru, Lidia Mestereaga se apuca de treaba si incepe pregatirile * Am inceput o scoala biblica, si am inceput tot mai mult sa ma rog pentru a intelege voia lui Dumnezeu in ce priveste timpul plecarii.*

Totul pare destul de simplu, dar in spatele fiecarei provocari sunt si probleme, unele chiar majore si nici Lidia nu a fost scutita* Una dintre problemele majore inaintea plecarii, erau banii, aveam nevoie de 2000 $ pentru avion si pentru nevoile personale, timp de 6 luni pe pamant indian. I-am spus Domnului ca eu nu voi cere bani de la nici un om sau de la vreo biserica, ci ii voi cere Lui. Am fost convinsa ca daca El vroia sa plec, imi va pregati la timp toti banii. Domnul a raspuns foarte prompt. A doua zi, am primit 5 $ pt plecarea mea in India. Era un inceput, dar stiam ca Domnul vroia sa ma incurajeze deoarece pentru El , banii nu sunt o problema, ci oamenii disponibili pentru a face lucrarea Lui.
Peste un an, mai exact in noiembrie 2004, am plecat in India, pentru 6 luni.*20070525_india_plastic_sorting_18

Odata ajunsa in India, pentru Lidia, incepe o noua provocare, aceea de acomodare culturala.*Nu a fost usor ,dar prin harul lui Dumnezeu am trecut cu bine,desi nu pot sa spun ca m-am acomodat, ci am invatat sa traiesc pentru Domnul Dumnezeu intr-o alta cultura si sa vad interventia Lui in cele mai mici detalii ale vietii si misiunii mele acolo.Am vazut cum Dumnezeu foloseste un om plin de slabiciuni
pentru Gloria Lui. Dupa multe rugaciuni si pregatire, am inceput sa fac studiu biblic cu copii din mahala( satele din apropierea oraselor ),sa-i ajut sa-L cunoasca pe Dumnezeul adevarat, Cel pe care eu Il slujeam.
A fost incurajata sa-i vada pe bastinasi schimbati in modul lor de a se comporta, in urma slujirii ei si a celorlalte persoane din echipa. Am inteles ca se merita orice efort pentru a-i face sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa fie mantuiti. De fapt acesta este lucrul pe care Il doreste Domnul de la noi.*

Lucrarea cu acesti copii a inceput cu mai multi ani in urma*Lidia Muraru a inceput lucrarea cu acesti copii in urma cu cativa ani.A inchirait casute in mahala, i-a adunat acolo pe cei mici si cu ajutorul bastinasilor crestini, i-a invatat sa scrie si sa citeasca in hindi, pt ca apoi sa poata studia Cuvantul lui Dumnezeu.*

india_mud_brickAceasta mare lucrare nu consta numai in vestirea propriu zisa a Evangheliei ci si in implicarea in viata de zi cu zi a localnicilor: *ii invatam sa se spele, sa foloseasca sapunul si pasta de tinti si alte lucruri despre igiena personala.*

Nu doar copii sunt implicati, sunt cuprinsi si adultii in acest program: * separat, se fac studii biblice cu adultii, multi dintre ei fiind parintii acestor copii, iar datorita faptului ca ii ajutam in felul acesta, oamenii inteleg ca ne pasa de ei si nu avem ganduri rele. Desi am fost informata cu privire la cultura si conditiile de viata din India, ceea ce am vazut la fata locului a fost parca peste puterea mea de intelegere. M-am vazut neputincioasa in fata nevoilor materiale in care se zbat cei mai multi dintre ei, dar marea lor nevoie este spirituala.Si pentru asta, prin harul Domnului si cu ajutorul Lui, inca se mai poate face ceva. Am vazut puterea Lui Dumnezeu. Doar El poate schimba inimile acestor oameni flamanzi dupa dragoste si dupa pacea interioara.*

Intr-o tara in care populatia depaseste un miliard de locuitori iar religia predominanta e hinduismul, oamenii nu sunt tocmai usor de inteles, ei sunt si greu de convins ca exista un Dumnezeu care ii iubeste si caruia ii pasa de ei. *Modul lor de viata l-am putut intelege doar cunoscand cate ceva despre religia lor majoritara, hinduismul.
Crestini sunt aprox.2 % din populatia Indiei,care depaseste acum un miliard de locuitori.
83% dintre indieni traiesc cu credinta in reincarnare si se inchina la tot felul de zeitati, la animale precum vaca, elefantul, maimuta, sobolanul,etc.
Majoritatea sunt saraci si conform religiei, trebuie sa-si accepte soarta pe care le-au harazit-o zeii, daca vor ca in viata urmatoare sa se reincarneze in ceva superior.
E foarte greu sa-i convingi pe hindusi ca exista un Dumnezeu care ii iubeste.Dar pt Dumnezeul nostru nimic nu e prea greu.
Dumnezeii lor sunt totdeauna suparati pt ca nu faci destul pt a fi acceptat. Si asta ii determina sa le aduca ofrande din legume, fructe, flori, orez, frunze, etc.Din putinul pe care il au trebuie sa daruiasca si zeilor carora se inchina.

Cu toate aceste, sunt si localnici, care in urma intalnirii cu Domnul Isus Hristos, au fost schimbati! *vazandu-i de aproape pe indienii hindusi, nu poti ramane indiferent si sa nu-i iubesti. Daca ai avut o intalnire personala cu Domnul Isus Hristos esti sigur ca El poate sa-i schimbe si pe ei daca vor crede in El.
„Dar cum vor crede in Cel despre care nu au auzit; si cum vor auzi fara propovaduitor; si cum vor propovadui daca nu sunt trimisi?” Rom cap. 10
Eu am vazut acolo oameni care, desi au crescut in religia hindusa, la intalnirea cu Hristos au fost schimbati cu adevarat. Acest lucru m-a motivat sa ma reintorc in India. Sper sa fie anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu si sa fac ceea ce doreste El.
Totul pentru Gloria Lui.*

Consemnare / Nicoleta Pascu

Read Full Post »