Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

  • Isus Hristos a prezentat viata rezonabila intemeiata pe credinta in Dumnezeu: * fii atent sa nu te ingrijorezi de nimic in afara de relatia pe care o ai cu Mine*. Nu te tulbura astazi cu ganduri privitoare la ziua de maine, lasa in pace ziua de maine si conteaza cu incredere pe organizarea de catre Dumnezeu a ceea ce nu vezi. Ziua de ieri a trecut, nu exista nici un drum pentru a te intoarce la ea, ziua de maine nu exista inca… traieste in prezentul nemijlocit si viata ta va fi ca viata unui copil. Dumnezeu reface frumusetea lucrurilor atunci cand vremea Lui este readusa din nou in noi!
  • Nu are rost sa ne rugam pentru vremurile trecute, ramai cu fermitate acolo unde esti si fa prezentul mai bun decat a fost vreun trecut odata. Bazeaza totul pe relatia ta cu Dumnezeu si mergi inainte; imediat vei constata ca ceea ce ia nastere este infinit mai bun decat a fost vreodata trecutul. Prezentul intrece trecutul pentru ca avem valorile trecutului care pot fi duse mai departe.
  • Atata timp cat duci o viata logica, fara sa iti dai seama de abisurile profunde ale personalitatii tale, Biblia nu-ti spune prea multe, dar ia patrunde mai adanc, acolo unde logica si matematica nu au nici un cuvant de spus si vei vedea ca Biblia si Isus Hristos au mereu ceva de spus!

(Oswald Chambers – Umbra mainii Lui)

Read Full Post »

Azi 24 iunie 2008 – e clad … afara soarele straluceste puternic, simt dulcea imbratisare a lui Dumnezeu prin tot ce ma inconjoara… Intrebari la care nu gasesc raspuns??? Ooo, da sunt multe… vecina (foarte tanara) a inebunit, copii din Africa la ora asta mor de foame, copii, tineri si adulti la ora asta fac chimioterapie si e groaznica situatia…ooo si cate ar mai fi de insirat..si cu toate acestea Dumnezeu e in control! El stie, cunoaste totul!!!Ramona Ciobanu Poza.

Am speranta unei promisiuni; traiesc cu speranta unei promisiun i…pana atunci Dumnezeul caruia necurmat ii slujesc ma va scapa si chiar daca nu o va face …merg cu El orice ce ar fi…pentru ca am promisiunea ca El merge cu mine si prin foc…Simt linistea lui…desi ochii imi sunt inlacrimati…ma asigura ca El e in control la tot ce ma inconjoara…

Sufeltul acum imi este linistit…nu vreau nimic…IUBIREA imi ajunge…IUBIREA e aici in camara aceasta, o respir in fiecare clipa, inot in ea…IUBIREA oricum stapaneste… oriunde ea este prezenta… in lumea aceasta existenta dar si in cele nexistente…

Cand esti atins de IUBIRE nu iti mai trebuie nimic…traiesti doar pt ea…traiesti in ea…

Wow ce putere avem , o putere extraordinara…SA IUBIM…

Oare sunt eu ciudata??? Sau intr-adevar sunt schimbata??? ….Nu stiu…tot ce stiu e ca vreau sa aduc mireasma iubirii si culoarea ei in vietiile celor care ma inconjoara… Am un vis maret: sa ii iubesc, sa ii iubesc pe toti. Vreau sa colorez vietii cu iubirea…iubirea care vine din izvorul Sfantului Meu…vreau sa fiu iubire pentru minunile care ma inconjoara…

Oricat de mare e pretul…e nimic pe langa ce primesti…IUBIREA o primesti…ea care daiunie pretutindeni…ea care ne atinge la fiecare pas!

Simt cum Sfantul meu ma invaluie in fiecare clipa in IUBIREA care dainuie vesnic!

Ramona Ciobanu – Misionara Africa

Read Full Post »

Daca am privi mai mualt la Domnul Isus, nevoile noastre nu ni s-ar mai parea nici asa de mari, nici asa de dureroase. In cea mai intunecoasa noapte a intristarii, o privire indreptata catre Domnul Isus face sa ni se lumineze cerul negru. Daca intunericul prin care treci ti se pare la fel de gros ca acela care a lovit Egiptul pe vremea lui Moise, “incat sa-l poti apuca cu mana”, chiar si o privire fugara la Domnul Isus il va strapunge ca un fulger.

Daca privesti doar cateva clipe la Domnul Isus, aceasta privire iti usureaza toata osteneala drumului si iti lumineaza calea cea mai intunecoasa. Imbarbatati de glasul Sau, intariti prin puterea Sa, vom fi in stare, asemenea Lui, sa ne indeplinim misiunea si sa rabdam pana la capat!

Valentina – Prahova

Read Full Post »

Bandajul serilor

Am deschis fereastra amintirilor ce le purtam de mult in mine, si am tresarit la prima imagine ce mi-a intampinat chipul incruntat…

E ca si cum as fi privit ibandajul-serilorn urma, peste ani…si acum trecutul a ramas in spate, plumburiu…

Imaginea ce inca imi cutremura fiinta era o Golgota…si trei cruci inghetate de ura ce zgariau Cerurile…

Apoi, ingerii…ingerii plangeau cu intuneric si totul s-a transformat in noapte…

Iertari si izbaviri vibrau in picurii de sange  ce se prelingeau pe lemnul crucii inalte… asezata intre Cer si Pamant… imbratisand inimile fardate cu iubire…

Era El… Iubirea coborata in chip de Om ca noi sa o intelegem mai bine…si totusi putini au reusit sa-i inteleaga menirea…

…am tresarit din nou…

Ligia Trinca – Zaragoza Spania

Read Full Post »

Dumnezeu te-a creat în mod unic, irepetabil. Eşti unic! Eşti diferit! Eşti preţios şi iubit! ( Isaia 43:4) Ai valoarea unicităţii, a autenticităţii. Eşti opera Lui de artă care a încununat creaţia. Eşti modelat de mâna iscusită a Artistului. Acolo, în Grădină, şi-a oglindit propriul chip în omul pe care-l făcuse din pulbereacercei-din-rasina-roz-si-cristal-albastru-1 pământului, concepând astfel povestea Sa de dragoste cu rasa umană. Creatorul şi-a îndrăgit opera, s-a îndrăgostit de ea, pentru că reprezenta apogeul măiestriei Sale. A adunat cele mai frumoase culori, cele mai luminoase linii, cele mai sinuoase contururi şi te-a modelat cu iubire. A pus atâta pasiune în a se reprezenta pe Sine în chipul tău! Şi-a reflectat propria imagine în tine, răsturnând frânturi de cer în fiinţa ta.Te-a ţesut în mod tainic, fuzionând umanul cu divinul, celestul cu teluricul, impregnând în tine dumnezeire (Geneza 2:7) Ai ieşit direct de sub penelul Său, eşti pânza originală, nu copia. Eşti capodopera Sa!

Toţi au fost creaţi aşa la-nceput, dar de-a lungul timpului şi-au pierdut originalitatea pentru că au preferat asemănarea cu mulţimea, permiţând lumii să se furişeze în ei, distorsionându-le chipul. Astfel, au devenit nişte copii controversate, alegând uniformizarea -aceeaşi culoare, aceeaşi formă, aceleaşi linii, aceeaşi direcţie – deoarece aceasta era cea mai comodă manieră de a nu suferi durerile modelării, ale şlefuirii în asemănarea cât mai loială şi în păstrarea cât mai intactă a chipului Creatorului . S-au depărtat de El şi L-au părăsit fără temei devenind palide copii ale originalului, rătăcitoare prin lume ca nişte stele care şi-au pierdut traiectoria şi nu mai găsesc drumul de întoarcere spre propria constelaţie .      Trăim într-o lume în care falsul, copia încearcă să submineze valoarea originalului. E greu uneori să-ţi păstrezi autenticitatea, să aprinzi scânteia divină într-o astfel de lume atât de profană, atât de desacralizată. Privind-o în ansamblu, întreaga lume pare o copie aproape hidoasă, şi nu tabloul edenic care a fost creat la începuturi. O panoramă cosmică ar putea înfăţişa această lume ca pe un val uriaş format din milioane de oameni luaţi de forţa impetuoasă a curentului şi purtaţi vertiginos în voia lui, manipulaţi de propriile-i lovelegi. Un val uriaş ce alunecă ameţitor căruia cu greu i s-ar putea opune rezistenţă, pentru că este cumplit de greu să lupţi cu valul. Este atât de greu să mergi împotriva curentului, să nu accepţi asimilarea în mulţime, să nu accepţi nici un compromis cu ea. E dureros să fii diferit (când toţi în jur sunt la fel), e dureroasă şlefuirea, modelarea. E dureroasă zdrobirea, e dureroasă uneori îngenunchierea inimii, a eului în umilinţa închinării. Poţi fi un conformist, un imitator al falselor valori profane, un oarecare din mulţime, asimilat de ea, purtând chipul ei, trăsăturile ei sau poţi alege să-ţi păstrezi caracterul divin, să fructifici ceea ce El a pus în tine, să valorifici comoara frumuseţii interioare pe care Dumnezeu a ascuns-o în tine . Să rămâi opera Sa de artă .  Pe drum însă, de-a lungul secolelor s-a pierdut originalul. Dar scopul pentru care a fost creat este acela de a reflecta chipul Creatorului, de a-I purta lumina în întuneric, de a rămâne originalul, de a-ţi păstra autenticitatea chiar dacă atâţia în jurul tău şi-au pierdut-o, şi-au vândut-o pentru un „blid de linte”, pentu plăcerea de o clipă a păcatului, pentru a-şi fi propriul stăpân sau artist . Despuiaţi de frumuseţea lăuntrică de sorginte divină, cei mai mulţi îşi elogiază propria frumuseţe într-un act de pur narcisism, celebrând omul ca fiinţă superioară, capabilă să-şi fie propriul dumnezeu („…caci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului care este binecuvântat în veci. Amin”, Romani1:25)

„Artiştii” acestei lumi vin mereu cu oferte din ce în ce mai seducătoare, frumos aranjate într-un ambalaj sclipitor, meschin încercând să-ţi distorsioneze, sa-ţi mutileze chiar imaginea luminoasă, cu trăsăuri divine grefate în tine de Marele Artist. Fugi de asemenea oferte! Potoleşte-ţi setea din izvorul curat de munte, astâmpără-ţi foamea cu pâine din cer şi nu cu prajiturile dulci, alunecoase, dar cu iz otrăvitor din vitrinele acestei lumi. (Iosif a fugit de cântecul de sirenă al nimfei egiptene, Daniel nu s-a spurcat cu bucatele de la masa împăratului, Estera a intrat în prezenţa împăratului riscânu-şi viaţa pentru a-şi salva poporul. Toţi au luptat cu valul, au mers împotriva curentului, a acceptat zdrobirea.)

Dar tu? Eşti tânăr! Eşti atât de tânăr şi ţi-ai făurit atâtea vise. E frumos să visezi. E frumos să visezi măreţ! Dar nu uita nici o clipă că El trebuie să fie centrul viselor tale. Dacă visul tău Îl exclude, va rămâne doar o iluzie, o amăgire. Farmecul acestei lumi este efemer, este iluzoriu, iar visele se sfărâmă în zori. Aspiraţii şi vise … „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra ” (Psalmul 37:5) Pune visele şi aspiraţiile tale la picioarele Lui şi El va face din ele o realitate, o binecuvântare. O bucurie eternă.

Eşti tânăr! Tinereţea ta este un dar: darul iubirii divine. Este un mărgăritar de mare preţ. Dacă ai fi conştient de valoarea lui, l-ai proteja, l-ai lăsa să strălucească, să fie şlefuit în fiecare zi aşa încât să iradieze splendoarea Celui ce ţi l-a încredinţat. Ai avea mare grijă de el. De puritatea lui. N-ai permite lumii să ciobească din el, n-ai putea permite nici cel mai mic compromis ce i-ar putea periclita valoarea. Nu l-ai expune privirilor lascive ale acestei lumi. L-ai păstra în umbră, în umbra Celui Atotputernic. Da, rămai în umbra Celui Atotputernic. Lasă-te eclipsat de strălucirea Lui. Lasă-L să strălucească în tine! Micşorează-te ca El să crească. Lasă-te şlefuit ca El să dăltuiască în tine mai profund chipul Său. Să te facă diamant. Mai curat ca diamantul. Mai pur ca floarea de crin, mai imaculat decât fulguirea florilor de cireş în april … E dureroasă şlefuirea …Dar ea e calea spre imaculare, spre puritate, spre desăvârşire. E calea pe care îţi poţi păstra autenticitatea de sorginte divină …Opreşte-te o clipă şi meditează la chipul tinereţii tale. Îl reflectă el pe Creator? Se vede El în căile, în cuvintele tale, în atitudinile, în comportamentul tău? Se regăseşte El în visele tale? În aspiraţiile, idealurile tale? În relaţiile, prieteniile tale? În caracterul tău? Reflectă-L pe El în toate aspectele vieţii tale şi atunci nu te va stânjeni întrebarea: „Eşti copia sau originalul?” Răspunsul nu va întârzia să apară. Se va oglindi chiar în tine .

Simona Teglas – BARCELONA

Read Full Post »

Îţi mulţumesc…

Doamne, acum plâng…”. Îşi plângea neputinţa de a se ridica în acel moment, trecutul pierdutpoze_notite_312111 în neant, viitorul de care se temea… şi, totuşi, zâmbea la amintirea râsului copilăresc care încă îl mai scotea câteodată – parcă tot mai rar – din cămăruţa ferecată a inimii ei. Zâmbea pentru că mereu a avut puterea să o ia de la început, să se arunce în necunoscut cu o nouă speranţă, să facă paşi către infinit, să uite trecutul apăsător, să vadă doar prezentul care acum surâdea uşor, să simtă cerul albastru, norii pufoşi… A reuşit să se înalţe zburând spre înălţimi după ce căzuse asemenea unei păsări rănite la o vânătoare… A ştiut să râdă, deşi realiza că încurând fiecare clipă de bucurie va fi plătită cu lacrimi, căci aşa e viaţa. S-a bucurat totuşi… Apoi a plâns mult, când au venit furtunile, a uitat surâsul în acea cămăruţă a cărei cheie de la intrare o pierduse… De5476624 multe ori a fost luată de valurile neîndurătoare, însă după fiecare înfrângere a venit acea pace şi acea fericire care a făcut-o să uite lacrimile, i-a aruncat cheiţa uşii după care se ascundea optimismul… Şi din nou razele soarelui au mângâiat-o, cerul a fost albastru şi stelele au apărut noaptea pe cer. Atunci a ştiut să dea la o parte vălul de durere şi să vadă dincolo de el, sa-şi dea seama că de fiecare dată când era prin deşert, părăsită de toţi, pasul ei ce se vedea în nisipul fierbinte era întovărăşit de al Lui… Şi-a adus aminte că atunci când căzuse cu faţa la pământ, distrusă, aproape fără viaţă, gata să renunţe la tot, s-a ridicat dintr-o dată… A ridicat-o El în braţe şi i-a spus că o iubeşte… “Fii binecuvântat, Doamne!” – buzele ei se mişcau cu graţia unei prinţese, a unei fiice de împărat ce era, fiica celui mai vrednic Tată din univers… De asemenea, zâmbetul ei era raza de soare ce topeşte gheaţa cea mai neîndurătoare. Ci cât sunt de sus cedisturbing-the-peace-20021rurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de ceice se tem de El.”(Psalmul 103 :11-13)

“Tăticule, îţi mulţumesc pentru ce am fost, ce sunt şi ce voi fi… Îţi mulţumesc pentru greşelile pe care le-am făcut pentru că ele mi-au arătat cât de nimic sunt fără Tine… Îţi mulţumesc pentru sfinţenia Ta, pentru că ea mi-a arătat visul meu, perfecţiune mult căutată de mine, găsită în Tine… Îţi mulţumesc pentru picurii de ploaie şi pentru lacrimile mele, căci ele m-au sensibilizat şi mi-au dat putere să plâng cu cel ce plânge. Îţi mulţumesc pentru cerul albastru de azur şi pentru surâsul meu, pentru că ele mi-au amintit de zâmbetul Tău… “ . “ Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui. Binecuvântează, suflete, pe Domnul!(psalmul 103:22).

Ruth Seman

Read Full Post »

Poate esti distractietanar, si te gandesti ca mai ai mult timp de trait, ca esti abia la inceputul vietii si ca trebuie sa te distrezi acum…sau sa “traiesti clipa” cum se zice! Ei bine, daca gandesti asa…atunci trebuie sa te contrazic…:”Da, esti tanar, dar nu stii niciodata care va fii ultima ta zi de viata, in plus de asta, esti un biet calator pe acest pamant si din aceasta cauza trebuie sa ai mare grija cum iti petreci viata! Anii trec cu mare viteza, unul abia s-a incheiat luand cu el multe clipe din viata ta, iar un altul abia a inceput! Calatoria ta continua…dar important este “cum”? Cum a fost calatoria taalerg-tinta-precisa-sau-iluzie1 in anul care s-a incheiat, ai putut la sfasit de an sa privesti in urma si sa te bucuri de lucrurile minunate pe care le-ai facut, sau ai privit cu rusine, dorindu-ti sa nu mai faci niciodata aceste lucruri! Nu stiu ce raspunsuri dai tu la toate aceste intrebari….dar indiferent de asta un lucru e cert…Dumnezeu te iubeste, semn ca astazi esti in viata…semn al dragostei Lui! Netinand cont de trecut, poti privi acum in viitor cu speranta…pentru ca noul an se asterne inaintea ta ca un volum cu pagini nescrise, ce asteapta sa fie completate! Ma rog ca in acest nou an sa faci fapte demne deimages-ttt Domnul tau, sa traiesti in concordanta cu voia Lui si sa accepti calauzirea ce ti se ofera! Anul acesta ai ocazia sa realizezi lucruri marete, pe care nu le-ai putut implini in anul ce a trecut! Ai nevoie de ajutor pentru asta, bineinteles, dar daca Il rogi pe Cel Atotputernic, cu siguranta vei gasi tot ceea ce-I de trebuinta pentru a trai frumos, pentru Hristos!

Asadar, inca de la inceput, stabileste-ti tinte inalte si fie ca Dumnezeu sa te ajute sa le atingi! Iti doresc un nou an plin de pace, bucurie, daruire, iubire, si in primul rand, sper ca anul acesta sa fie cel in care sa ai o relatie “la maxim” cu Dumnezeu, adica un an trait alaturi de El clipa de clipa! Fii binecuvantat!

Valentina – Prahova

Read Full Post »

Sunt absolut convins că cei care văd sau vor vedea acest titlu de articol se vor situa în grupări diferite. Pentru unii, aflaţi într-o extremă, subiectul nu va stârni mare curiozitate. Ei sunt aşa de obişnuiţi cu el că nici nu le mai pasă. Aceştia de obicei sunt tineri şi se numără printre cei care au deja răspunsurile la toate întrebările şi situaţiile posibile. (Dacă te consideri unul dintre ei, te rugăm mult să ne ajuţi în dezvoltarea şi tratarea subiectului într-un mod corect şi biblic.)

Undeva, la mijloc, suntem convinşi că sunt şi vor fi cititori care cu sinceritate recunosc complexitatea subiectului, văd nevoia unor informaţii corecte şi doresc să cunoască adevărul şi în acest domeniu. Aceştia vor aprecia abordarea lui biblică şi practică, se vor ruga pentru noi, vor comunica cu noi, vor avea întrebări preţioase şi se vor lăsa modelaţi de Dumnezeu şi în acest aspect al vieţii lor.

În cealaltă extremă, fără să spunem care este mai periculoasă, se află cei care consideră că subiectul nu trebuie abordat, mai ales fiind vorba de o revistă creştină. Aici, în această revistă, trebuie să abordăm şi să dezbatem lucruri care ţin de relaţia noastră cu Dumnezeu şi de relaţia noastră cu semenii. Acestora, deoarece sunt sinceri şi vor să citească acest articol, vrem să le reamintim următoarele aspecte:

1.Subiectul acesta, ne place sau nu, este discutat foarte mult în generaţia noastră. Nu numai tinerii, dar în mod deosebit ei sunt cei care aud mesaje de tot soiul. Care este mesajul corect? Cum îşi poate da seama un tânăr care este informaţia bună şi care este cea otrăvită? Le spunem tinerilor mereu să se păzească de rău şi este bine. Cum ne păzim de el şi cum ne putem păstra curaţi dacă nu suntem informaţi la timp şi în mod corect? Cum putem şti care este voia lui Dumnezeu în acest domeniu dacă nu ne ajută nimeni să o înţelegem? Este oare numai datoria tânărului să studieze Scriptura? Oare datoria slujitorilor de a împărţi drept Cuvântul se referă la toate domeniile vieţii sau numai la unele? Avem dreptul să criticăm şi să condamnăm un tânăr pe care nu l-am ajutat să înţeleagă bine ce este binecuvântare şi ce este păcat?

2. Aspectul acesta, ne place sau nu, este parte din viaţa noastră zilnică. Nu noi am decis să fim aşa. Suntem fiinţe sexuale deoarece aşa ne-a zidit Creatorul. Lucrul acesta este valabil pentru orice vârstă, pentru orice sex şi în fiecare ocazie. Ne place sau nu, nu doar cei căsătoriţi sunt fiinţe cu potenţial sexual. Nici aceştia nu îşi descoperă potenţialul sexual doar din noaptea nunţii sau în patul matrimonial. Cu plusurile şi încercările ce vin, constatăm că suntem fiinţe sexuale în tinereţe şi la bătrâneţe. Suntem fiinţe sexuale în fiecare zi din săptămână, inclusiv duminica. Ne place sau nu, constatăm că suntem fiinţe sexuale în zilele de durere când probabil stăm la căpătâiul unui decedat şi în zilele de mare sărbătoare, indiferent care şi unde ar avea loc aceasta. Da, suntem fiinţe sexuale în pat, lângă partenerul de căsnicie, dar suntem aceiaşi şi în societate, la şcoală, la locul de muncă, în excursie şi în biserică. Spre nemulţumirea noastră constatăm că aspectul acesta nu poate fi aşezat undeva pe unul din rafturile vieţii şi să îl luăm de acolo doar când considerăm noi că este bine. El ne însoţeşte când îl dorim şi rămâne cu noi, chiar ne deranjează şi atunci când nu am vrea să fie prezent, ne dă bătaie de cap în zilele noastre de jertfă şi uneori chiar când suntem în adunare prezenţi acolo ca să întindem mâna la Masa Domnului. Având în vedere această realitate, oare nu ar fi normal să învăţăm ce are Dumnezeu de spus în acest domeniu? Nu este datoria noastră să folosim orice dar şi în fiecare împrejurare pentru slava lui Dumnezeu?

3. Mulţi au căzut pradă păcatului şi suferă datorită lipsei de informaţie în acest domeniu. Sunt convins că nu numai din lipsa informaţiilor necesare, dar şi datorită lor, mulţi tineri şi familişti au ajuns prinşi în tot felul de păcate. Nu ne convine, nu ne face cinste, este o ruşine, dar trebuie să recunoaştem că şi în cadrul creştinilor din bisericile evanghelice sunt oameni din ambele sexe şi din diferite categorii care au ajuns să se complacă în sau chiar să devină sclavii masturbării, pornografiei, adulterului, sexului oral, sexului premarital sau orice alt fel de imoralitate sexuală care poate fi menţionată. Probabil că unii veţi spune că este problema lor. Nu, tocmai aceasta este ceea ce mă intrigă. Nu este problema lor, sau doar a lor, ci a noastră. Da, problema moralităţii tinerilor, şi nu numai a lor, este a noastră a părinţilor, a păstorilor, a învăţătorilor, a fraţilor şi surorilor lor, a prietenilor lor.

Dacă societatea face tot ce îi stă în putinţă să îi convingă pe tineri că pot să îşi împlinească orice fel de plăcere atâta timp cât părţile implicate se simt bine şi sunt protejate, noi, cei care facem parte din Biserica lui Cristos, trebuie să facem tot ce ne ajută Dumnezeu să îi ajutăm pe tineri la o viaţă curată şi sfântă, trăită pentru gloria Celui care ne-a creat şi care ne-a răscumpărat.

Astfel stând lucrurile, am acceptat cu bucurie să scriu pe această temă. Considerăm că tinerii nu trebuie să audă doar glasul societăţii prin mijloacele mass-media şi nici numai glasul medicinii. Este imperios necesar ca toţi să descoperim sau să redescoperim Vocea lui Dumnezeu şi în acest domeniu. Noi vrem să ştim cum să ne comportăm plăcut în ochii Domnului şi vrem să îi ajutăm pe alţii să facă acelaşi lucru. Pentru noi, evanghelizarea nu înseamnă a repeta la nesfârşit istoria Fiul risipitor. Evanghelizarea semenilor înseamnă a-i învăţa să trăiască în toate domeniile vieţii pentru scopul cu care au fost creaţi de Dumnezeu şi aşa cum doreşte Răscumpărătorul nostru, Domnul Isus Cristos. Aceasta ne determină să procedăm la o abordarea biblică, competentă şi practică a acestui subiect şi cu ajutorul Lui o vom face în articolele următoare. Până atunci, rămâi curat în mâna Celui care te iubeşte mai mult decât meriţi sau decât îţi poţi imagina.

Cu respect, Viorel Iuga

Ps. Dacă ai întrebări mă poţi contacta la viuga@rdslink.ro sau viugaoriunde@yahoo.com

Read Full Post »

picture1-roni-sigla-noua1

Un gand O expresieUn cuvant O privire… Un pas O mana intinsa

Un zambetO imbratisare… Tarziu in noapte in miez de zi…

In zorii diminetii In fiecare clipa… In fiecare ceas In fiecare zi…

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate…


Read Full Post »

Ganduri, ganduri…

maria-liciu-ganduri2

                 Dă-mi voie să împărtăşesc cu tine
câteva gânduri, care sper să-ţi fie de folos.
          Poate eşti de câţiva ani creştin
şi eşti conştiincios în umblarea ta cu
Dumnezeu, dar simţi că ceva
nu prea merge.
Poate predicile de la biserică
nu ţi se mai par atât de atractive,
poate nu mai simţi o ungere la timpul
 de rugăciune, cum era altă-dată!...
Poate nici părtăşia cu fraţii nu te prea
 mai atrage; de fapt, cui îi pasă
cu adevărat
de tine?

Ţi se pare că
te-ntreabă câte cineva ce mai faci, doar aşa, din politeţe…
 dar uneori nu
te-ntreabă nimeni nimic,de parcă nu te-ar vedea! Şi nici tu nu-i întrebi
de vorbă; ce, să creadă ei că le cauţi atenţia neaparat? Mai bine nu mai
vorbeşti cu ei. Că dacă ai deschide gura, ce i-ai mai zice câteva sorei
Ics, care se-mbracă aşa strident şi nimeni nu îndrăzneşte să-i zică nimic!
Sau fratelui Igrec ai avea ceva să-i spui: el vorbeşte aşa de tare şi dă
sfaturi la toţi, de parcă el ar deţine toate tainele!
           Ei bine, poate ţi se pare şi ţie că s-a schimbat creştinismul de azi: nu se mai
 întâmplă minuni ca altădată! Credincioşii  au devenit tot mai lumeşti;
părinţii nu mai ştiu să-şi educe copiii şi nu înţelegi de ce vin
cu ei la biserică dacă nu au vârsta la care pot merge la şcoala
duminicală?
         Şi tinerii…Ce să mai vorbim de tineri? Nimic nu mai este ca altădată…
Şi parcă simţi nişte ziduri de care nu poţi să treci…
         Sau poate eşti un creştin bine văzut  şi ai întotdeauna succese.
Poate slujeşti cu râvnă în biserică , pastorul apreciază mereu slujirea ta
şi-ţi încredinţează mai mult. Dar poate că familia nu prea te-nţelege şi ai tăi
se plâng mereu că nu prea te văd pe acasă. Iar tu eşti trist deseori că cei dragi
nu apreciază cât de dedicat eşti tu Domnului. Şi parcă te loveşti de nişte ziduri
de care nu poţi să treci…
         Sau poate nu eşti în nici una din situaţiile de mai sus. Poate la tine
toate lucrurile merg bine şi eşti mulţumit de relaţia cu familia ta, de
serviciul tău, de biserica ta. Doar uneori, seara, înainte să adormi, 
treci în revistă tot ce ai făcut în ziua respectivă, în speranţa că la
sfârşit vei găsi acel sentiment al datoriei împlinite. Dar,  poate 
se-ntâmplă să nu găseşti în inima ta decât un gol, un gust amar al
neîmplinirii. Şi parcă simţ nişte ziduri care te strâng şi de care nu poţi
să treci…
        Dă-mi voie să-ţi pun o întrebare:
  Ai auzit tu de Marea Însărcinare pe care Domnul Isus ne-a lăsat-o înainte
să Se înalţe la Cer? Da, aceea:
       “ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…”
 Împlineşti tu această poruncă?
  “ Bine, dragă - poate spui - am şcoala, serviciu, familie…”
       Bine, poate tu nu trebuie să pleci. Poate nu acum sau poate nici altă dată.
Dar cu siguranţă Domnul te-a inclus şi  pe tine în împlinirea Poruncii Lui.
Eu nu ştiu care-i partea ta, dar poţi să-I ceri Lui să-ţi arate. Poate tu nu
pleci, dar unii sunt deja plecaţi şi se luptă cu probleme de tot felul. Unii
nu au destui bani ca să trăiască decent şi să fie o bună mărturie acolo
unde Domnul i-a trimis. Alţii sunt zilnic în pericol să fie descoperiţi că
sunt misionari şi pot fi expulzaţi, închişi sau ucişi. Alţii poate au probleme
 de sănătate sau de alt gen. Dar toţi au nevoie de rugăciunea ta.
Alţii sunt gata să plece, dar nu este nimeni, încă, să-I susţină în rugăciune
 sau financiar.
         Întreabă-L pe Domnul Isus care-i partea ta în împlinirea Marii Însărcinări
şi fii gata să faci ce îţi va spune El. Şi eu pot să-ţi promit că viaţa ta se va schimba
pe măsură ce te vei ruga pentru  acest lucru. Te încurajez să-I ceri Domnului
să-ţi dea inima Lui pentru popoarele  pierdute şi aminteşte-ţi că El nu va reveni
înainte ca toţi oamenii să audă despre El.
         Pe măsură ce vei căuta să afli ce arde pe inima Domnului, zidurile
imaginare din jurul tău vor cădea şi vei vedea că lucrurile din jurul tău
se vor schimba: predicile vor fi mai atractive, peste timpul de rugăciune
va fi din nou ungere; vei observa că sora Ics se îmbracă de acum cu mai
mult gust şi nici fratele Igrec nu mai vorbeşte aşa de tare! Şi dacă o să-i
implici şi pe ei la rugăciunea pentru naţiunile ne-evanghelizate, vei vedea
că sunt chiar nişte  persoane simpatice şi te vei mira că nu ai observat
asta mai demult.
      Vei observa că şi alţi tineri vor vrea să participe la astfel de rugăciuni
şi chiar şi părinţii aceia, ai căror copii parcă s-au mai cuminţit.
 Şi familia ta va fi încântată dacă îţi vei face timp să le povesteşti sau să
citiţi împreună despre misiune şi misionari şi să vă rugaţi. Şi chiar oamenii
despre care credeai că nu au nici o frică de Dumnezeu vor fi încântaţi să afle
că ţie îţi pasă de cei de la marginile pământului şi poate vor dori sş facă şi ei
ceva în privinţa asta.
       Şi, cine ştie, poate vei descoperi că “marginile pământului” nu sunt
prea departe de tine; poate au ajuns până la colţul străzii tale prin turcul
acela care tocmai şi-a deschis o fabrică de pâine; sau prin arabul de la care
 îţi place ţie să-ţi cumperi shaorma.Tu doar pune-te la dispoziţia Domnului
 şi ai încredere că El îţi va arăta ce să faci pentru a grăbi întoarcerea Lui. Fii
binecuvantat!
                                                                  Maria Liciu
   

Read Full Post »

Older Posts »