Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Vers de vis’ Category

Cand sufletul, limpezindu-se, nu-L vede pe Dumnezeu mai aproape; cand sufletul, avantandu-se catre-inalt, ne se apropie mai mult de Dumnezeu: ci arhidusmanul Mandrie se inalta cot la cot cu el, poleindu-i mareata bravura, orbindu-i ochii de vultur, si, atunci cand ar pluti mai cu placere, ii aduce idoli sa-l adore – transformand trairea pura a inaltei lui devotiuni intr-un sentiment anemic al propriei elocinte destul de puternic sa insele, destul de puternic sa robeasca – Scapare… oh!  … scapare…

Matthew Arnold

Anunțuri

Read Full Post »

Eu nu voi duce lipsa

(Ps.23; Ap.1:7-8; Isaia 44:6; Evr.11:1)

Eu nu voi duce lipsa de nimic, Atata timp cat Domnul mi-e Pastor, Alerg pe pajisti verzi, aproape zbor, Purtand mereu cu mine al sau dor, El este Domn si frate si amic. Povata Sa e tot ce vreau s-ascult, Cand sunt supus in suflet am odihna, Imi da putere si mi-aduce tihna, De-s orb pe cale, El imi e Lumina, Cáci ma incred in Numele Sau Sfant. Si de pasesc prin valea umbrei mortii,Eu nu ma tem, Tu Doamnne esti cu mine, Chiar de ma certi, eu stiu ca-mi faci un bine, Nuiaua Ta ma scapa de rusineSi mirul sfant imi schimba-n viata, sortii.

Prin indurarea Ta Parinte Sfant, Am invatat sa fiu multumitoare, Imi esti mereu alaturi pe carare, Din truda mea Tu faci o sarbatoare Si dai un sens vietii pe pamant. Esti Minunat, esti Vesnic, Domn al Pacii, Al vesniciilor Parinte, Arhiereu, Esti Sfetnic Bun, la bine si la greu, Copil nascut si Fiu de Dumnezeu, Tu esti Lumina, zorii diminetii. Esti mai presus de tot ce este-n lume Si-mparatesti pamantul in dreptate, Al Tau e cerul, ale Tale-s toate, Creatia-ntreaga striga: “ Maiestate!” In veci de veci slavi-vom al Tau Nume.

Astept venirea Sa cu bucurie, Cáci Mirele sosi-va in curand, Pe nori de slava vine pe pamant, Fara un zgomot, fara un cuvant, Va fi vazut de orice semintie. Se vor boci atunci cu mic, cu mare Si-L vor cunoaste, cei ce L-au strapuns, Vor sti c-au rastignit pe Domnul Uns, Pe insusi Dumnezeu, pe acel Isus, Ce-a dat in schimb iubire si iertare. Atotputernic, Alfa si Omega, Acel ce este- a fost si Cel ce vine, E Inceputul si Sfarsitul! Pentru mine, Un far in noapte- un brat ce ma sustine Si Lui imi daruiesc viata intreaga.

Ma- ncred in El, chiar de nu inteleg Si neclintita stau in adorare, Desi nu-L vad, privesc spre cerul mare, Ii simt prezenta si a Lui candoare Si simt ca am in mine, ceru-ntreg.

Lucica Boltasu – Barcelona, 10/09/10

Read Full Post »

O inima in dar

M-ai cercetat adeseori o, Tata,

Eu nu stiam ca-mi plange anotimpul,

Simteam strafulgerari ca o sageata,

In inima ce se lupta sa bata

Si ticaitul ei lupta cu timpul.

M-ai cercetat si nu stiu daca oare

Am ascultat atunci cand m-ai strigat,

M-am aplecat spre cel cazut pe cale?

Orfanului adus-am alinare,

S-au am trait o viata surogat?

M-ai cercetat adeseori o, Tata

Si biet sarman lasam sa sece lutul,

Ma amageam, nu pentru prima data,

Ca un carmaci dibaci plezneam eu cnutul,

Crezand ca pot sa-ndrept cu el pierdutul…

M-ai cercetat si nu stiu daca oare,

Atunci cand framantai trupu-mi de tina,

Am invatat sa simt ca vorba doare

Cand biciuiesti cu ea si aduci vina,

In loc s-o folosesti ca o lumina.

M-ai cercetat adeseori o, Tata,

Trezit in pragul dintre azi si maine,

Inspaimantat cum nu am fost vreodata,

Cand inaltat, cand jos printre ruine,

Am plans cu-amar cáci Tu, erai cu mine.

Si Te-am privit, tineai in maini o viata,

O inima pulsand vibratii sfinte,

Ai pus-o-n pieptul meu, din nori si ceata,

A renascut incet…Fara cuvinte,

Ea ticaie si-Ti spune: „Iti multumesc, Parinte!”

Lucica Boltasu , 23.01.2010   Barcelona

(Poezie dedicata fr. Lulu Bajenaru, operat pe cord in Barcelona)

Read Full Post »

O noua zi


Eclesiastul 3: 14

Oare mai am inca o zi si maine ? Mai am o sansa sa indrept ceva?
Apusuri vin cascada peste mine. Si sovaind, calcand peste ruine,
Imi depan viata ce-am trait candva.

Naframa amintirilor se-asterne, Peste trecutul zbuciumat si slut
Si in batai de orologiu cerne. Trairi si vorbe, idealuri terne
Ce n-au avut final, doar inceput.

Nu pot sa-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvant, s-au dus…
Am rasarit, m-am inaltat spre culme, Firav la inceput si fara nume,
Astazi sunt clipe care au apus.

Oare mai am inca o zi si maine ? Mai este timp sa-ndrept ce am gresit?
Arde mocnit regretul strans in mine, Si-nalt la fiecare pas suspine,
Caci nu stiu de-s salvat sau osandit.

Acelasi trist cliseu se desfasoara, In cursul fiecarei vieti si-n van

Se lamenteaza omul, ce povara, A adunat! Pacatul il doboaraSi creste-n continut, an dupa an.


“Mai ai o sansa!” striga astazi cerul, Si la hotarul dintre vechi si nou,
Rasare-o Stea in  noapte, efemerul, Ingenunchiat, reflecta tot misterul:
“De tine s-andurat azi Dumnezeu!”

De nu ar exista speranta vie, Si-un Betleem si-apoi o Golgota,
As fi inca o brazda-n plus, pe glie, Si intr-o rama, o fotografie,
Ce-ar aminti ca am trait candva.

Oare mai am inca o zi si maine ? Azi daca alergarea-mi s-ar sfarsi,
Nu mai mi-e teama, stiu ca esti cu mine, Si la hotarul dintre rau si bine,Eu Te aleg sa-mi fi “O noua zi”.

Lucica Boltasu, Spania, 9/12/2009

http://www.youtube.com/watch?v=52pXKLgPQjM

Read Full Post »

Am asteptat adesea Tata, sa imi raspunzi cu un cuvant,2995662878_4e82a40eaf

Am coborat precum o frunza in drumul ultim, spre pamant,

Secata de dureri si vreme, priveam spre inaltimi celeste

Si coboram mai mult o, Doamne, cu ochii atintiti spre creste.

Miros de cetini si verdeata imi aminteau de tinerete,

Cazuta jos in cloaca neagra, impresurata de tristete,

Priveam din nou cu nostalgie, in ultim zvacnet de traire,

In sus spre cerurile-albastre, pierzandu-ma-n nemarginire.

Eu ma topeam de doruri aspre in efemerul vietii terne,

Simtind cum asfintitul sumbru, pe-al meu destin subtil se-asterne

Si sufocata de regrete, de vorbe aruncate-n graba,

M-am frant in infinite clipe, uitand ca nu-s decat o roaba.

Da, subjugata de-a mea fire, departe de tot ce-ai fi vrut

Sa fiu atunci cand mi-ai dat viata, m-am transformat intr-un rebut

Si nu ma mir ca-n agonie, eu asteptam un semn sa vina,

Uitand ca te-am respins o viata, ca templul meu era ruina.

Dar Tu, iubitul meu Par3052671340_7862bc316ainte, nu m-ai lasat in disperare.

Sa zac si sa ma sting pierduta, Tu mai cules ca pe o floare,

M-ai asezat in glastra sfanta, cu tot cei bun, cu tot ce-i rau,

Mi-ai spus atata doar: „Copila, aici e Har de Dumnezeu!”

Eu nu ma uit la cel ce vine plangand la poala crucii sfinte,

Daca-i frumos, urat sau tanar, batran, destept sau fara minte,

Ma uit atata doar, la suflet si la cainta lui de-i vie,

Ma uit sa vad daca credinta-i deschide drum spre vesnicie.

Degeaba tot astepti sa capeti un semn divin din partea Mea,

Atata timp cat faci un idol din insasi existenta ta,

Ingenunchiaza langa crucea unde-a murit Isus Cristos,

Lasa-L pe El sa umple golul din sufletul tau pacatos.

Vei fi atunci cuprins de pacea ce numai Mielul Sfant o are,

Vei intelege ce-i iertarea, cat e iubirea Sa de mare,

Cu cat mai mare-a fost mandria si eul tau mai sus pe culme,

Cu-atat mai mare pocainta, crezand deplin in Sfantul Nume.”

O, Doamne Tata, vin la Tine , acum cum nu am fost vreodata,

In constelatii infinite, eu simt ca nu-s decat o pata,

Dar existenta-mi ce sta gata sa piara in abisuri reci,

Prin Tine Doamne azi renaste, Te voi slavi de-acum pe veci!

29/09/2009  Barcelona – Lucica Boltasu

Read Full Post »

Biruinta…

Daca biruinta ar fi cel mai inalt munte din lume, m-as face alpinist. Si intr-o zi tot i-as cuceri inaltimile; dar… biruinta nu e un munte…3657382271_18277b2a7f

Daca biruinta ar fi intr-un om, cel mai tare din lume, m-as antrena zilnic si intr-o zi prin surprindere l-as lovi asa de puternic, incat nu s-ar mai ridica; dar … nu e biruinta in om.

Daca biruinta ar fi intr-o minte plina de cultura, mi-as jertfi viata in slujba intelegerii tuturor cartilor de pe Terra, devenind pe buna dreptate biruitor; dar … nu e biruinta nici aici.

Biruinta e in infrangere… si cum noi oamenii n-am invatat sa fim infranti, nu vom fi biruitori niciodata. … si totusi … Numai cel biruitor va sta in picioare in „ziua aceea”

Iacob Coman

Read Full Post »

Şiroaie de sânge



Siroaie de sange iti curg pe obraz, Si-n ochii Tai lacrimi s-ascund; Sub lemnul durerii Tu luneci si cazi, Iar spinii in carne-Ti patrund.

Adanca-I durerea ce-n suflet o strangi! Urcusul Golglucas-corneaotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi si plangi, Isuse, Isuse sunt eu.

Sub ploaia cumplita a pumnilor grei, Te rogi pentru cei ce Te bat:
„Parinte, ai mila de dusmanii mei, Si iarta-i, ei nu stiu ce fac!”

Tu om al durerii, de toti parasit, Pe cruce Te stingi luminand.
A mortii putere prin moarte-ai zdrobit, In lume speranta
-aducand.

Isuse, la Tine ma-ntorc azi cait, Si stiu ca Tu n-o sa ma certi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit, Plangand azi Te rog sa ma ierti!

Petru Dugulescu

Read Full Post »

Older Posts »