Prima cupa ne aminteste ca sfintirea este primul pas spre salvare. Nu putem veni in prezenta Domnului sfant oricum. Asa ca El a stabilit un sistem sacrificial pentru curatirea evreilor de pacate. Yeshua este sacrificiul suprem. Este interesant ca dupa aceasta cupa se rosteste o binecuvantare adusa Domnului “care a creat fructul vitei”. Ce interesant este ca inceputul lucrarii Domnului s-a facut exact prin aceasta minune, prin preschimbarea apei in vin, la nunta din Cana (Ioan 2). Nu este aceasta o profetie mesianica a crearii fructului vitei de catre Yeshua?
Urmeaza apoi spalarea mainilor. Psalmul 24:4 vorbeste de cel care-si spala mainile si-si curateste inima. Poate mai mult ca fariseii care i-au imputat Domnului Isus ca ucenicii neglijeaza porunca spalarii mainilor, noi ar trebui sa fim preocupati de curatirea inimii noastre.
Apoi se inmoaie patrunjelul (“Karpas”) in vasul cu apa sarata, care simbolizeaza lacrimile si durerile israelitilor in Egipt. Asa si noi trebuie sa ne amintim ca si in cele mai grele circumstante din viata noastra, trebuie sa avem mereu speranta izbavirii Domnului.
Urmatorul moment are o semnificatie aparte. Yachatz-ul este ruperea “Mathah”-ului. Matah este azima, painea facuta fara aluat dospit. Si apostolul Pavel a spus “că puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului. (1 Corinteni 5:6b-8)
Tatal sau persoana cea mai in varsta ia in mana saculetul cu cele 3 matah puse fiecare in cele 3 “buzunarase” si rupe exact matah din mijloc. Sunt multe explicatii de ce trei azimi. Rabinii spun ca reprezinta patriarhii: Avraam, Isaac si Iacov. Dar de ce se rupe cea din mijloc? Isaac nu a fost “rupt”, chiar daca a fost legat sa fie adus ca jertfa pe muntele Moria. Cele 3 azimi ar reprezenta, spun altii, pe Dumnezeu, Israel si poporul evreu, sau trinitatea inchinarii: preotii, levitii si israelitii. Dar chiar si asa nu putem intelege de ce se rupe azima din mijloc!
Aceasta azima se numeste “painea mahnirii”. Ea trebuie rupta in doua, o bucata infasurata in panza de in si ascunsa undeva in casa. Copiii o vor cauta si o vor aduce inapoi. Fara ca aceasta azima sa fie gasita Sederul nu se poate sfarsi!
As vrea sa luam un mic ragaz sa ne gandim la “Shema Israel” (Deuteronom 6:4) Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Scripturile evreiesti spun “Adonai e-chad u-sheh-mo e-chad”. “Domnul este unul si Numele Lui este unul!” Oricum, cuvantul “e-chad” poarta in sine un aspect plural. Asa cum in Geneza se spune ca omul si femeia lui vor deveni un singur (e-chad) trup. Scripturile vorbesc de “Elohim”, o forma plurala care e urmata de verb la singular.
Probabil ca cele trei azimi vorbesc de natura triuna a lui Dumnezeu, care se manifesta in Tatal “Ha Shem” (“Numele”), Yesua “Ha Meshiach” (“Unsul”) si “Ruach Ha Kodesh” (“Duhul Sfant”). Azima din mijloc, rupta, ne aminteste de Iesua, Painea vietii, care a suferit sa fie “kipur”, sacrificiul ispasitor pentru pacatele noastre.
Azima insasi vorbeste de simbolismul mesianic. Chiar daca unii evrei nu sunt constienti de semnificatia ritualurilor, ele tot poarta amprenta divinitatii si vorbesc de Mesia. Afikomen-ul, azima rupta si ascunsa, este descrierea lui Iesua. Azima este facuta fara plamadeala, simbolul traditional al pacatului. Si cine este singurul fara de pacat?! Aceasta paine traditionala fara aluat dospit are mici gauri, este maro si are dungi. Si despre cine zice Isaia ca a fost strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit (are aceeasi radacina cu cuvantul “invinetit”), iar cuvantul “dunga, verga” este omonima expresiei “batut cu biciul”.
Dar cel mai important, Isus a fost frant de moarte, infasurat intr-o panza de in, ingropat in mormant (“ascuns”), inviind a treia zi (“adus inapoi”), cucerind moartea. Nu e de mirare ca Domnul Isus a rupt azima si a zis “acesta este trupul meu, frant pentru voi!” Domnul stia dinainte!
Sederul continua cu darea de seama asupra evenimentelor din vechime, din Exod. Cel mai mic copil pune partru intrebari: “De ce este aceasta noapte diferita de celelalte?” oferind prilejul tatalui sa povesteasca istoria izbavirii, accentuand intelepciunea celui ce-si da silinta sa inteleaga bine evenimentele. Apoi se umplu cupele a doua oara. Pe masura ce se numesc cu voce tare cele zece urgii abatute asupra egiptenilor, se inmoaie degetul mic in cupa, lasand cate o picatura sa cada in farfurie.
Rabinul Gamaliel, nepotul Rabinulului Hilel si invatatorul Rabinului Saul (apostolul Pavel) a afirmat ca istorisirea Pesachului are de-a face cu mielul pascal, azimele si ierburile amare. In acest moment al Sederului, liderul ridica osul de miel, care ne aminteste de mielul cu al carui sange s-au marcat usiorii casei. Citim in Exod ca trebuia sa fie un miel fara cusur, care trebuia jertfit in ziua a 14-a a lunii Nissan. Cine este Mielul fara cusur, de care vorbeste si Isaia, si Ioan Botezatorul?
Mi-aduc aminte de o relatare a lui Richard Wurmbrand, cand a stat de vorba cu proprietarul evreu al unui magazin. Acesta declara ca este suficient sa citesti relatarea sacrificiilor din templu, de vreme ce odata cu distrugerea templului in anul 70 d.H. acestea nu se mai oficiaza. Wurmbrand a citit atent chitanta primita pentru ce dorea sa cumpere si a dat sa plece. Cand proprietarul suparat l-a oprit, i-a dat ocazia interlocutorului sau sa-i aminteasca ca CINEVA trebuie sa plateasca, iar Iesua a platit cu insusi sangele Sau.
Apoi se ridica ierburile amare (“maror”), care amintesc de greutatile pe care trebuiau sa le indure evreii. Se ridica si oul. Acesta a fost introdus in timpul exilului babilonian. Desi este un symbol pagan, aminteste evreilor de obstacolele indurate atatia ani. Denumirea sa, “kha-hi-hah” denumeste jertfa speciala de Pesach care se facea in templu.
Dupa spalarea din nou a mainilor, se binecuvinteaza azima. Aici Domnul Isus binecuvinteaza painea la Cina cea de taina. Apoi se aminteste ca evreii trebuiau sa manance în grabă, cu mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână. (Exodul 12:11) De ce acum se mananca sprijinit, punandu-se chiar si o perna la spatar? Si Domnul Isus a mancat cina intins. Explicatia este ca in cultura Orientului Mijlociu sclavii trebuiau sa manance in picioare, dar oamenii liberi se puteau intinde la masa.
Dupa ce se mananca azima cu ierburile amare, se mananca si cu Charoset, un amestec de mar, nuci, miere si scortisoara, un sos dulce care are consistenta si textura mortarului folosit la constructie de evrei in timpul robiei.
Astfel se aminteste de bunatatea Domnului. Pentru fiecare act de bunavointa al Sau se declara “dayenu” (“ar fi fost suficient”) … sa ne salveze Domnul si sa nu-i judece pe egipteni, sa le fi distrus zeitatile si sa nu separe Marea Rosie… sa ne poarte prin desert, si sa nu ne dea Sabatul… Astfel se cultiva o atitudine de multumire cu oricat de putin.
Dupa toate acestea urmeaza masa de Pesach, o masa bogata. Nu, nu se mananca doar ce este pe farfuria de Seder. J Urmeaza o masa bogata si delicioasa. Spre sfarsit copiii, dupa multa truda sa gaseasca comoara, aduc liderului casei Afikomunul, bucata de azima ascunsa, si primesc o rasplata – un simbol al faptului ca Domnul Isus ne-a rascumparat, ne-a daruit viata cu pretul propriei vieti.
Fara Afikomen Sederul nu se poate incheia. Afikomenul este deliciul deliciilor, desertul final, desi amintiti-va de simplitatea lui: faina si apa. Asa si Domnul Isus este ce-i mai bun dintre ce este cel mai bun. Despre acest Afikomen a spus Iesua: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19)
Pastele nu poate fi complet fara Yeshua, Painea vietii, Mesia!
Nicoleta (Belgia)
Read Full Post »